Versione :

Ducumentu
Ghj. Thiers - A funtana d'Altea

A valle si ne stà accumpulata sottu à a serra cheta, ma sempre minacciosa. Da quassù, u sguardu parte à capavanti, capuleghja pè e coste è more quaghjò nantu à l'embrice di i casamentoni gravi. Ma quassù, quand'ellu ci piccia u focu, u ventu u sfrumbuleghja à u levante è ùn stà tantu à ciuttallu à capuiò sin'à l'acqua chì frighje trà i moli di u portu. Stamane, pianu pianu cum'è un alitu, u libecciu si hè pisatu è hè crisciutu di a stizza chì salta subitania in e cose salvatiche. A ghjente, dumata, hà guardatu a serra impenserita. È si ne sò stati, muti è impalaficcati tutta a santa matinata, di spinu à u ciambuttime di u mare chì abbaghjulava. Avà, u libecciu scatenatu face l'Erdiavule à stirinà tittelle è à scuzzulà l'usci. Trà mezu à un volu di scaramizzuli ghjunti da ùn si sà duve è schjaffati nantu à i vetri di e guatrere, eccuti e vette di l'alivetu chì accinghje à Munserrà è A Casanova, l'ultime lingue di campagna prima di francà i limiti di a cità. Hè banghigliacciu di tavule, stagnoni, lame, teghje è penseri, per e strade è i carrughji. Più insù, e reffiche indiavulate a si caccianu cù i scuchji di centu anni è, di rabia, li troncanu ghjamboni.

 

L'odore di a machja, stamane, hè seccu cum'è l'odiu. À caccia à u cignale ! I longhi tradimenti chjuccuti di e scupicce troncanu cù u rimore seccu è lestu di l'aria chì schjaffitteghja. Cagnetta ! cagnetta ! Mi l'ai da pacà ! Hà da piccià cum'è l'esca, hà da piccià. Chjamanu i rustinchi. È l' arbitru. È a scopa. Cagnetta ! Scappa a risa. L'aghju da fà rughjà e campane tutte à tempu. Hà da esse nettatu, tuttu pulitu, nettu, è squasserà ancu e longhe strisce di e scope tradimentose chì sgranfianu a faccia.

 

A voce di u capitanu di u Serviziu Dipartimentale di l'Incendii hà annunziatu, à e prime nutizie di a radiu, ch'ellu ci hè tamanti risichi in ogni locu, vistu a sfurianata chì si avvicina. A voce era fosca, stanca è rassegnata. Ùn si accendi focu inlocu, ùn si frazi acqua, ùn si lasci soli nè i picciafocu cunnisciuti nè quelli chì ponu esse. A voce era fosca, stanca, rassegnata. Ma pricurava di fà a spia à ogni cosa. È à ognunu. Chì hà u capu à caccia.

 

È po, toccu meziornu, hè cancellatu u ghjornu in una burriana di focu, di fume è di calusgine. Partita da a serra di E Ville, a bestia linguacciuta si arrabia. Una bocca d'infernu. Si hè lampata nantu à a curona di u castagnetu, si hà fracatu l'alivetu di Munserratu è in u lampu si hè trova à A Casanova è, attunita di avè compiu una corsa cusì lesta, si hè firmata insischita in e crepe di A Carriera. Dopu, a ghjente hà rifiatatu videndula piglià l'alzetu longu à fiume. Ed hè capuliata, pianu pianu, ciatta ciatta è rampiconi, da un capu di alzu à i cipponi caravunuti scurdati longu à a strada ferrata. À a rimpianata di a gara, si hè turnata à lampà furibonda è hà accesu cum'è fulminanti, di un colpu solu, a chjoma di i platani infilarati, sin'à A Piazza, mentre ch'ellu scappava in u tunellu u trenu di a piaghja.

 

Hà cercu una stonda trà mezu à e palme arrughjinite è barbacciute. È l'hà puru rintracciati. Eranu attavulinati, tremindui, chì si dicianu cose di scherzu, à capu à capu, è vicini cum'è prima di fà l'amore. Ùn sapianu più chì mondu è si guardavanu. Ùn mi anu mancu vistu. U disprezzu per mè solu. "Micca ellu, micca ellu !" dice a voce. Ùn sò micca lucchese ùn sò ! Mi l'ai da pacà issa voce di u purtò chì chjama. Aiò, ghjuchemu à ciccia ? Fresca ind'è l'ombra. L'odore di l'organizzu.

È Altea chì aspetta. A machja puzza. Mintrastu è nepita. Eramu trè, eo, ellu è Niculaiu. A pena in capu di a voce chì mughja. L'ombra hè fresca. A so bocca chì musca l'organizzu chì vole mughjà. L'emu incagnata tutti è trè. Acqua in bocca. U mintrastu chì musca. Ghjuchemu à ciccia. A nepita è l'organizzu trascaldati. Calpighjati. U pede chì sguillisce nantu à e ripe fruste.

Eramu in trè à incagnalla. A circulazione hè stata interrotta pè ore è ore ind'è tutta a regione è i gendarmi, chì travagliavanu in cullaburazione stretta stretta cù i spenghjifocu di i varii centri lucali anu messu tuttu in ballu pè tene luntani da i fochi certi curiosi chì vulianu furzà issi sbarramenti di furtuna. U purtò era frescu è l'ombra ci chjamava. Di prima hà vulsutu chjamà è dopu, acqua in bocca ! Si hè stata zitta, è sudavamu tutti è trè, ind'è l'ombra fresca di u purtò chì mi nigava. "Micca ellu, micca ellu" dicia.

 

Tremindui, cù a to puttana di lucchisaccia. Mi l'ai da pacà. U pede scrochja nantu à u stratu di cuscogliule rosse è rimurose. Zitte chì anu da vene. Quì, sottu à l'ombra di u prunicaghju tamantu è un casale, ùn ci ne entre sole à u rudellu di l'omu. Ghjè l'andatu di un cignale. Un porcu maiò, grisgiu. Tuttu forza è tuttu sanne.

A Casa Falata suda. Ind'è l'angulu vicinu à e finestre, si suda di menu, chì ci hè à pena di currente. U platanu trinneca in a guatrera senza alba nè purtelli. Trè buttiglie di organizzu. È ciambotta è ciambotta. Niculaiu ùn vole più ciambuttà. A cagnetta disface un sacchettu pienu à mocculi di zigarette. Caccia u brusgiatu, o cagnetta, osinnò ti rompu u musu !

Ciambotta, o cagnetta, chì ti aghju da rompe u musu ! In Curiani, à qualchì chilometru à u sud di a cità, i spenghjifocu anu arrigistratu quattru piccià di focu. I primi sò stati signalati in principiu di dopu meziornu è in furia sò stati messi in postu i mezi necessarii. A camisgia strappata. A camisgia insanguinata nantu à e petre pinzute. Taccata di organizzu. I Fucarè. Chì hà datu Campodonico ? Ma ci vole à sottulineà chì l'omi sopra à locu ùn anu pussutu benefizià di i mezi aerei chì eranu mubilizati à u nordu.

U focu si hè spartu in freccia nantu à a pendita este di e cullette di Ugliani. Aspettate ch'ellu songhi u campanò ! Segondu i spenghjifocu sopra à locu, si tratteria di certi fochi di a vigilia ch'elli averianu dinò accatizzatu i piromani. Un focu di artifiziu. Un focu di artifiziu. È l'altri dinò. Tutti. Spazzati. Rosi. Tuttu pulitu. Lasciami accende à mè, o cagnetta ! Tuttu nettatu. A camisgia taccata di organizzu. Pare pisciu, o cagnetta, pare pisciu.

Cum'è e fiare à un mumentu datu -ver di sette ore di sera- ùn eranu più chè à qualchì decina di metri di issa cisterna, i gendarmi è i spenghjifocu di a Cità sò stati custretti à fà un "sbarramentu umanu" da prutegela. Si sò pisciati à dossu ! E cagnette si sò pisciate à dossu.

Pensate ciò ch'ellu seria statu u scempiu si u focu avia toccu issa cisterna. Tutti spazzati. A cisterna chì scoppia. Ed eiu solu. Nantu à a serra chì coce. Un focu di artifiziu. Pulitu. A camisgia bianca. U Fucarè di Funtana Nò. A camisgia nera. U più bellu, o zitè ! Taccata di organizzu. U più bellu ! "Micca ellu, innò, micca ellu" dicia Altea. È l'ombra di u purtò sudava.

 

Un porcu maiò. È lascia a zampata prufonda in u suvacciulu umule. A frasca secca. U prublemma hè chì in issa regione di Curiani-Ugliani ci hè -propiu à u locu dettu "Casarella", daretu à a cità di Ugliani- una cisterna chì cuntene l'essensa. Scrimizimi in a frasca secca. Spazza ! Zitta chì faci vene a voce ! spazza ! Hà da esse spazzatu, nettatu, tuttu pulitu. E longhe scope di u ventu correnu per nantu à a Piazza. Cagnetta ! A lucchisaccia ! Strinti unu cù l'altru. A cisterna chì coce. U Fucarè più altu.

 

Aghjumpatu sottu à i zembi incirliti di i machjoni folti. Tamanta bestia ! L'unghja hà scurticatu u matticciu è a petra ferigna sanguineghja, quì, à l'entre di u chjassu chì và sin'à a tomba. Ettare di machja scempiata, à centinaie, case è campeghji sgumbrati da l'abitanti à l'addisperu è e fiare chì mughjanu, casali rosi sani sani. È i morti elli stessi anu da ride. A risa longa, zeppa, grassa, chì brusgia sottu è sopra. Voli u sottu o voli u sopra, o cagnetta ? È si sentenu chì si avvicinanu. U sussurru pianu di quelli chì sanu e cose. U sulaghju chì trizineghja è i platani scuzzulati.

I chjassi. I rustinchi. A scupiccia chì tronca. E dinochje insanguinate. È a machja mughja. Eccu u bilanciu di una ghjurnata niella quant'è mai. Una ghjurnata sculpita à lettere di focu in e memorie fumighjente. Ziricatu da u ventu feroce, u focu hè scappatu è nunda l'hà pussutu dumà. Ghjurnata di dolu è di tristizia, cù isse morte chì mughjanu, à l'attrachju russicciu. E vistiche nette di u cignale tamant'è un orcu. Tamanta bestia ! Pulita. Un porcu maiò cum'è l'Orcu è u Magu. U Magu u manghji, cum'elle troncanu e scupicce luntane ! Schjoppi in e canne. À spara spara. Un ribombu suttrenna e ville. E Ville. A cità sana chì piccia. Cagnetta !

U ghjambone hè truncatu è si ne fala seccu cum'è a tunizata. L'aviò ! l'aviò ! Aiutu ! Hè tuccata a casa ! I tufoni di e bombe nantu à i casali ! Hè truncatu u burdinale maiò. Ùn ci andate chì piove teghje. L'anu vistu cù Niculaiu. In Santu Antò, deh chì facianu cù issu canavacciu tunduliutu ? I magazini aperti. E sirene chì ughjuleghjanu. L'oliu, piglia l'oliu ! Un canavacciu tunduliutu sottu à l'ascella. A pasta, piglia a pasta ! Ùn ci andate chì piove u focu ! Sacchi di granu, gonfii cum'è l'otre. È campane di zuccaru. Ùn ci tuccate, o zitè chì sò bombe ! Tunduliutu, cum'è a chjocca di una mortesecca.

 

Eri, u ventu hà suffiatu cù forza, in tuttu u righjone. À l'alba era angoscia è sciroccu. Pudente, trascaldatu è chì annunziava fochi, incendii è drammi in seria. À l'alba, a ghjente anafantata, mirava u celu è u chjerchju, tremendu, sulare, crudele chì abbaghjuleghja. Ùn ci la simu francati. U burdinale chì tronca. È piove teghje piove. À un' ora, zingava focu in ogni parte. Cum'è eri, l'altreri. I spenghjifocu anu custatatu chì parechje mani criminale avianu lampatu i fulminanti o qualchì mocculu in quattru lochi differenti.

I succuristi anu messu in ballu tuttu da faccila ad ammaestrà e fiare ma, cum'elli a ci anu spiicata i spenghjifocu, ùn ci era l'arte propiu di falle stancià. I suldati sò fughjiti ind'è stu magazinu. Quì, hè piattatu trà mezu à i sacchi.

Aguantatelu, o zitè ! Una camisgia nera ! À calci in bocca ! Nera è sanguinosa. Cù a sicchia chì ci hè, a machja hè picciata di un colpu, è cum'ellu si pò pensà quand'ellu ci hè u ventu chì si inforza, u focu hè corsu chì ùn si pudia parà. A Casa si ne fala ! Aiutu ! a casa si ne fala ! I battelli affundati. A sanguiniccia in bocca. Era bapu, o lucchisò ! Era bapu. Piove travi, ùn ci andate o zitelli ! Gonfii di lupa ! A camisgia sanguineghja. Da pulì tuttu ! Hà da pulì cù sta scopa ardente ! I nostri catatorci, trà mezu à i rustinchi ! Tuttu pulitu ! A scupiccia chì tronca ! A scupiccia chì mughja ! I fischi di a scupiccia ! Hà da brusgià u ceppu !

 

Eri, à l'entre di a notte, era sempre difficiule di stimà u terrenu brusgiatu, ma parechje ettare di machja sò state scempiate.

U focu seria partutu da E Nivere.

U focu hè picciatu in Suerta. À U Ghjovu. In San Brancaziu.

U focu hè picciatu in u rumenzulaghju municipale. U merre hà dettu ch'ellu hè una disgrazia, ma cume nettà a rumenzula di a cità ?

U focu hè statu accesu vicinu da i campeghji. Ci hè ghjuntu u scappascappa. Vechji, omi è donne è criature chì currianu in tutti i sensi. I succorsi anu avutu u so da fà à calmalli. U telefonu hè statu tagliatu. Si hè adupratu mezi pudenti quandu hè stata l'ora, quandu u focu era di una viulenza sprupusitata. Trè cumpagnie di spenghjifocu eranu à pede di opera è a sulidarità ghjucò à pienu: tutti i centri di succorsu di u Dipartimentu avianu mandatu e sguadre lucale cù i so camiò è e so cisterne.

Ancu al di là di l'isula i succorsi funu mossi. A rumenzula piccia. A rumenzula corre. U focu si achjicca àppressu. Quattru Canadair, ùn sò quanti trackers è tutti l'eliccotteri bumbardieri di l'acqua sò ghjunti sopra à locu subitu chè pussutu. A camisgia nera è rossa. Gonfia cum'è un' otre. Ci vole à felicità l'eruisimu, u sensu civicu è a generusità di issi persunali chì scumbattenu quant'è sette, ghjunta l'epica periculosa di e vintere, di a sicchia è di i suleoni.

Peccatu chì cù a viulenza di u libecciu è di u sciroccu chì suffionu per sente dì i servizii meteurulogichi chì facenu ancu elli tuttu u so pussibule, à più di centu cinquanti chilometri à l'ora, issi mezi impurtanti si fussinu pussuti indià in a lotta solu à l'ultimu, quandu u focu ebbe guasi scompiu un terrenu cusì largu è cusì pupulatu. Hè difficiule à pudè stimà in manera precisa e superficie brusgiate. Certi rispunsevuli di u "Centru Operaziunale" -si tratta di u scagnu chì cuurdineghja tutti i mezi di lotta stabilitu in prefettura è direttu da u prefettu in persona chì hà passatu ancu ellu una brutta ghjurnata- pensavanu quantunque chè circa mille ettare seranu state scunsummate da e fiare.

 

Un cignalone ! Maiò ! Straiatu. Culor di cennere ! Versu nove ore di sera, u focu pigliava ver di l'Ospidale, impuntatu da un libecciu sempre più forte. Tuttu era messu in opera da chì i casali ospitalieri chì sò longu à a strada naziunale ùn fussinu micca tocchi. Si nutava per altru qualchì scappascappa trà mezu à l'abitanti di issu quartieru chì, accecati da un fumaccione di più in più zeppu, eranu assai inchieti. Amparavamu dinò chì u sgiò Lisandrone Vuciali, deputatu è merre di a cità, avia decisu di pone una lagnanza in ghjustizia contru à X.

 

À turnalli carbone, issi dui. Cennere è carbone ! Gonfii di lupa. E camisge nere è rosse. Emu amparatu cù stupore è terrore chì duie persone avianu truvatu a morte in cor di a fucara spaventosa di eri dopumeziornu.

A donna seria una turista taliana, in vacanze in i cuntorni di a nostra cità o in travagliu di inchiesta pè un grande cutidianu di Roma, ùn si sà.

L'omu chì l'accumpagnava ùn si era pussutu identificà à l'ora ch'è no avemu cumpostu stu nutiziale. Tuttu hè brusgiatu, tuttu, for chè un calepinu biancu truvatu musgingatu ma francu per miraculu.

Segondu l'infurmazione di certi testimoni, chì si truvavanu pè issi lochi è chì ùn anu, per disgrazia, pussutu fà nunda per purtalli succorsu, issi disgraziati serianu stati brusgiati vivi. A donna hè stata carbunizata vulendu scappà da a so vittura incappiata da e fiamme longu à a strada. In quantu à u so cumpagnu, ellu, u focu l'hà richjappatu quandu chì, fughjendu l'incendiu, si ne andava pè sottu à i platani, currendu à lampassi in mare. I cadaveri struppiati è straziati di e duie disgraziate vittime, i succuristi l'anu riguarati è posti ind'è sacchi speziali ignifughi. Ci hà dettu un medicu chì parechji altri feriti eranu in un statu criticu criticu è devianu esse posti in rianimazione è forse traspurtati in unu di i centri spezializati pè i brusgiati gravi. Ci vole à signalà dinò, un spenghjifocu lucale chì lotta contru à a morte è un giovanu brusgiatu in manera atroce. Sò stati tremindui trasferiti in un centru spezializatu di u Cuntinente.

 

Ùn hè a prima volta, per disgrazia, nè l'ultima ch'ellu tomba u focu. È cum'è ogni volta ch'ella accade una disgrazia simule, ci intesteremu à ripete i cunsigli di prudenza, avertimenti ridiculi da ghjente chì ùn li volenu sente micca ?

Ma cume i puderianu sente i picciafocu, sianu pastori in brama di pascure, piromani dannifichi o imprudenti scapati, postu chì per elli isse voce chjamanu ad altri chè elli ? À chì tomba o à chì ferisce, si arricurderà mai di l'insignamentu ch'ellu hà, per forza, ricevutu un ghjornu ? Hè listessa pè l'incendiariu, chì ùn hà micca cuscenza di esse un incendiariu, volesi dì un criminale. Hè cusì chì ogni tantu vittime nucente anu da esse offerte in olocaustu nantu à furnace accese da l'omi, ad usu di sacrifiziu pè dii stravaganti ch'elli ti anu in u so capu à caccia. Eri dui turisti sfurtunati. À quale tuccherà, dumane ?

Hè compiu stu nutiziale. Bonasera.

 

Innò, o sgiò merre, ùn l'aghju micca fatta à posta. Ghjera per fà cum'è l'altri. Ùn la feraghju ma più. Ci era u sole è l'erba chì puzzava. Un arretta per rifiatà un pocu. L'odore di organizzu. A voce di u purtò è l'altri chì ridianu. A lucchisaccia cù a so cagnetta. È a camisgia intinta. In dinochje sì, in dinochje, o sgiò merre. Scusate, o sgiò merre, avia u capu à caccia. Mai più. Tuttu pulitu. Nettu. Zappittatu è spazzatu. Pulitu cum'è i giardinetti, o sgiò merre.