Cità
Pensu
à beddu spissu
à a me cità
à l’intucchevuli nibbia chì si pianta
subra à calchì quadrera
ed à u mistiriosu silenziu
chì invadi tutti i carrughja
- quistu biotu irriparevuli
Pensu
à beddu spissu
à a me cità
à l’intucchevuli nibbia chì si pianta
subra à calchì quadrera
ed à u mistiriosu silenziu
chì invadi tutti i carrughja
- quistu biotu irriparevuli
Ugni linia atteghja un tarmini
è da l’altra banda
si stinza u scunnisciutu
Aghju didicatu i me libra
à parà l’ombra chì cresci
di invadì (invada ?) tutti i rughjona
Nisciunu di i me visi riali
mi hè parsu cusì cunvincenti
com’è i loca ch’e aghju sulcatu
da mezu à u ricordu
ma vecu avali chì
ugni tantu
a mimoria intrisica i paisaghja
è li torra più strani
- luntani -
i mani d’invernu a cità
si sò infittiti
è scolani cù antichi
sinsazioni di svaculà
ad una stunda
mi hè parsu di ricunnoscia
a stuttura di qualchì casamentu
a boci di un omu
Da Eugenio Montale
A mimoria ancu hè
una manera di perdita
i ricorda scunniscini
ierarchii i seguiti
paesi
viaghji
nomi
catidrali
antichi poghja addurmintati
fili di arburi chì si perdini in l’urizonti
comu hè stranu u stà si ni in una stanza scunnisciuta
in u me ricordu
- mimoria notturna -
nascini loca ancu più bughji
avanzu pienu à ombra
intuppendu mi ugnora
incù cosi chì ùn ani visu
Perda si in una cità
- com’è omu si perdi ind’è un boscu -
pà pocu ci entra incù l’azardu
Dostoievski ci didicò a vita sana
si pirdia in i bughjacona più brutti
è scuri di San Petersburgu
ind’è i carrughjacci più chjusi
è Joyce
guasgi cecu
- com’è un Tiresia adducinatu -
si lampaia in braccia di i palpiti sigreti
di quiddu stranu Dublin
sintia dilatà si i carrughja
si rindia contu di comu à pocu à pocu
iddi piddaiani formi assurdi
- fantasmagorichi
Mi sò cari i ruvini
al di là di i dintorna
ma ancu a socu chì prima
aghju da vincia issa malincunia
u stranu amori da l’infracicatura
- l’incantu da u cascà
David Escamilla Imparato (Barcilona, 1969) catalanu di mamma napulitana travadda in u mondu iditoriali è in a radiò Catalunya cultura. Dapoi qualchì affacata in u mondu di a musica pop com’è cantadori è parullaghju di u so gruppu, hà publicatu trè libri di puisii tutti è trè primiati, A casa di u tempu, (La casa del temps, 1993) Ortu di silenziu (Jardí de silencis, 1994) i U sonniu di u culleziunistu (El somni del Co-leccionista, 1999). Hè statu cunsidiratu com’è una di i boci di a ghjovana puisia catalana chi prumettini di più.
Ufano, alegre altivo, enamorado
Antonio Mira de Amescua
Niágara undoso,
Sola tu faz divina ya podría
Tornarme el don divino
José-Maria de Heredia
How much he has loved
Jeb Stuart
The skull thaht housed white angels
Siegfried Sassoon
Qué fantástico momento
cuando en los ojos de una mujer
te has muerto.