Versione :

Ducumentu
U trenu di a risa

DA MARIA GENTILE À PETRU MARI - U TRENU DI A RISA

Alanu Di MEGLIO

Bonanova

 

Com’è chì si scegli u tema di u trenu par muscià un esempiu di u caminu di a risa duranti un seculu ? A dimarghja ci pari di primura par trè raghjò maiò

- una chì a risa par funziunà hà bisognu di rifarenti cumuni à una cumunità, nasci cusì una cumplicità chì hè unu di i fundami di u funziunamentu di l’umurisimu ; à listessu titulu chè Grossu Minutu, "A canzona di u trenu" di Maria Gentile hè unu di quissi ;

- dui chì u trenu, cù a so reta di raglia, diventa simbulu di leia geografica, di sviluppu economicu, di cumunicazioni nantu à un tarritoriu (sempri oghji d’attualità). Dunqua, pè essa un elementi in più in la custruzzioni culturali di una cumunità. Quì l’elementu hè mudernu è arreca cusì tutta a so forza simbolica in l’andà è ancu l’inciampi di issa custruzzioni ;

- trè chì tucchemu quì una prova par l’esempiu chì u mantinimentu a si pò francà di l’aggrancu è l’angoscia di a perdita chì s’infatta in una literatura ennografica. I formi è i punteddi s’incatenanu in u tempu assicurendu listessi funzioni.

Dunqua, ci prupunimu quì di studià u funziunamentu di l’umurisimu partendu da issu pezzu di patrimoniu culturali custituitu da A canzona di u trenu. Un umurisimu corsu chì evuluisci in quantu à i so formi, ma chì nantu à i trè pezzi di literatura pruposti posa nantu à un cuntestu economicu in lita. Semu dunqua quì à guardà, nantu à un rifarenti cumunu, un’ irunia chì si nutrisci da un prublemu socioeconomicu.

D’un puntu di vista di a risa corsa un semu più in u taroccu, a zingata chè no’ pudemu infattà indè Grossu Minutu par indittu, nè in la burla chì si pò truvà in u teatru di Notini, in stalbatoghji di Trojani o in passti o foli di Martinu Appinzapalu...

Quì, sariamu piuttostu in lu scherzu, o un evuluzioni particulari di u scherzu, veni à dì in una risa chì parti da u seriu è chì a so funzioni sana una forma di catarsis o di missa in lumu di prublemi chì schisa una viulenza fisica. Par issa raghjò quì, ci pudemu appughjà nantu à A canzona di u trenu di Maria Gentile ben chì u so aspettu "umuristicu" fussi cuntistatu. Hè vera chì issu pezzu ùn pò essa classificatu com’è una canzona legera. Puri, Ghjirmana de Zerbi in u so famosu Cantu nustrali u metti à mezu à i lamenti, micca in u suttu gruppu di i lamenti scherzosi, ma in quiddu di l’altri lamenti avvidendu si di u carattaru quantunqua specificu.

In fatti, par accunsenta à u fattu chì A canzona di u trenu ùn hè micca un pezzu umuristicu, sò guasgi in quidda di dì chì i dui pezzi scherzosi chì ci aghju appicicatu ani quantunqua listessa funzioni di sfogu viulenti tandu insirritu senza ambiguità in u gennaru largu di l’umurisimu.

Par avè un’ idea più linda, ci tocca à guardà l’incatinamentu crunulogicu di issi trè passi in un accostu socioliterariu.

U rifarenti

Ci intaressa quì u trenu da rifarenti culturali cumunu chì hà da parmetta di custruiscia un altru dì. U trenu di Bastia diventa quì un elementu di ricunniscenza, un segnu è ancu un semu di cunnutazioni, fundatori ancu iddu d’identità. Ci accurghjimu chì in li trè ogetti literarii pruposti, u trenu ùn ghjova mancu à pena à listessi scopi di palisata o dinuncia suciali (si pò ancu di chè trà Maria Gentile è Tintin Pasqualini, hè u cuntrariu) ma un simbulu spartutu da l’insemi di a cumunità nantu à dui assi maiori : una riazzioni contru à un agressioni furestera chì tocca a Corsica è una rumpitura trà una classa sfavurizata chì pati a disgrazia economica è una classa chì prufitta di u fattu.

U trenu hè nimicu furisteru è sciappa u sistema economicu tradiziunali in 1880 è prufitta à "prupiitarii" chì si sò arricchiti cù a vendita di tarreni. Ind’è Pasqualini, u nimicu hè torna u Statu chì voli andà sinu à l’ultimu indè a sdrughjitura di a via ferrata corsa. Infini Petru Mari hà integratu u rifarenti sicuru ch’iddu hè u trenu è ni faci una metafora di un nimicu di u populu corsu, monda palisata in a literatura di u Riacquistu : l’assistanatu, chì affiacca l’ecunumia è prufitta à unipochi : semu sempri in listessa simbolica, puri s’è Mari franca un passu maiò ind’è a forma di l’umurisimu schirzosu praticatu.

U punteddu

A forma scelta da punteddu da Maria Felice hè u lamentu tradiziunali in sistini d’ottunarii. Versu predilettu quì par via di a funzioni catartica di u cantu. L’autori sprimi un bisognu di caccià si la par mezu di u cantu. U gennaru di u lamentu arreca tutta a pussibilità di canalizà una viulenza chì, di sicuru, firmarà virbali. Senza entra in a spiegazioni di testu, si pò incalcà quì nantu à a forza di l’usi di i modi trà imperativi (ordini dati à Anghjulinu) è sughjuntivi (modu di a ghjastima).

Incù Tintin Pasqualini, intrimu propiu in l’aghja di l’umurisimu postu chì sceddi anch’iddu a forma di u lamentu dendu li tandu un versu parodicu, fendu viaghjà a cunnutazioni di u rifarenti. Tandu u scherzu è l’irunia ghjocanu listessu rollu chè i passati viulenti Indè Maria Gentile. Semu propiu quì in lu casu duva a struttura tradiziunali pidda un sensu parodicu è induva l’umurisimu causticu veni à sustituì si, cù listessa funzioni, à una viulenza virbali.

Petru Mari pratichighja una causticità nova, fatta d’irunia è d’allusioni, in una literatura scritta muderna. Cù Mari, i listessi funzioni sò assicurati, avendu francatu u passu trà da l’urali à u scrittu, da a forma tradiziunali, u versu di u lamentu, à a forma di a prosa literaria. Quì, a funzioni dinunciatrici, u sfogu contru à una agressioni o una situazioni, sfinazzighja in a tennica literaria cù l’usu di a metafora di u trenu di Bastia chì diventa un trenu di misuri. Franchemu quì in l’assurdu : a situazioni di unu chì aspetta un trenu di misuri in una gara. Da rimarcà dinè chì Petru Mari s’ arremba nantu à dui campi culturali di a lingua : "un train de mesures" essen­du un idiomatismu francesu.

Evuluzioni di u statutu di l’autori è cuntestu suciali di creazioni

Maria Felice hè puetessa tradiziunali. Dici chì era ceca, ciò chì da ancu più forza à a so creazioni chì posa nantu à tennichi avanzati di l’oralità. Semu in la creazioni nantu à un punteddu virtuali : a menti, cù una ristituzioni à bocca. Di mistieri, Maria Felice Marchetti hè osteriaghja stallata in L’Acqua Nera, locu di piaghja à cantu à E Prunete (vicinu à Cervioni). Quandu in u 1888, u trenu ghjunghji par a prima volta à E Prunete hè una ruina par a decina d’osterii chì si trovani nantu à issu passaghju di carritteri. Si pò capiscia a viulenza di a ghjastima lampata contru à u trenu tandu.

Pasqualini iddu in l’anni 60, hè pueta si ma più cunnisciutu par essa un prufessiunali di l’umurisimu. U pudemu classificà à mezu à i "chansonniers" corsi, veni à dì issi artisti di cabaret, gran’ pruduttori di sketches. Mascone ne hè à pena l’eredu ben’ ch’iddu aghji sceltu piuttostu a scena teatrina è a turnata più chè u cabaret fissu è arrughjunatu. L’oralità hè sempri a via prediletta di Pasqualini. L’usu di u lamentu quì hè parodicu, in rifarenza di sicuru à u passu di Maria Gentile.

Quì u cuntestu hè à u cuntrariu di u 1888. In principiu di l’anni sissanta, a via ferrata di a piaghja urientali chì falava sin’à Purtivechju ùn asisti ghjà più dapoi a sigonda guerra mundiali. Fermani tandu i ligni ch’è no’ cunniscimu avà (Bastia-Corti-Aiacciu) è (Bastia-Calvi). U guvernu di pettu à a poca rentabilità di u trenu dicidì di caccià lu cù a scusa di rinfurzà a reta stradali chì bastaria à assicurà i bisogni di a Corsica (cù a benedizzioni di i stradali). Principia tandu ciò chì Ange Rovere chjama in u Memorial "La bataille du rail" chì durarà finu à u principiu di l’anni sittanta cù u mantinimentu di issi vii. Cù l’affari di "i mini di l’Argentella" è più tardi quiddu di i "boues rouges", issa alzata par u mantinimentu di u trenu puntarà in parti a mossa rigiunalista chì duvintarà dopu autonumista è naziunalista.

Petru Mari fà escia Diodoru di Sicilia in lu 95, ma in fatti u libru hè una racolta di stalvatoghji esciuti in u ghjurnali di a Messagera è arricchitu à l’occasioni di a publicazioni. Attori è militante di u sviluppu di a lingua corsa, Mari si faci cunnoscia par via di a nascita in 1982 di a radiu di serviziu publicu bislingua RCFM. Tandu hè animatori è ne hè, à i ghjorni d’oghji, ghjurnalistu. Iddu dinò, hè un omu di l’oralità ma dapoi l’anni 70, sviluppa dinò un attività literia in varii rivisti è cun dui opari Scritti d’altrò è Diodoru di Sicilia.

U strattu chjappu ùn hè micca propiu una parudia di A canzona di u trenu, ma forsa, circa centu anni dopu, una rimanighjata caustica di u tema. A Corsica hè intruta par bè in un’ ecunumia di suvvinzioni è hè nata a razza ditti "chasseurs de primes", chì a nomina più brutta porta versu l’agricultori è l’osteriaghji. Mari ferma cusì in u prublema di l’osteriaghji. A lea cù u trenu tandu stà in a metafora allusiva postu chì i capatoghji di Maria Gentile sò cambiati assai. Oghji, a maghjina di l’osteriaghju hè quidda di unu chì si lagna sempri di a gattiva fraquintazioni turistica chì devi essa rimpattata da u Statu-Pruvidenza à colpi di "trains de mesure". U magna-magna prufittaria torna quì à un gruppu d’opportunisti è staccaghji in lea cù a cumbriccula pulitica. Si pò cità da asempiu u scandalu di a CADEC.

In cunclusioni si pò dì chì issi trè pezzi di a noscia pruduzzioni literaria umuristica s’incaminani in a via ferrata di l’idintità nantu à un seculu. L’andatura faci opara di custruzzioni in l’acconciu di a cumunità culturali corsa. Al di là, l’infilarata di testi pruposti ci arreca uni pochi d’elementi di riflessioni in quantu à u mutà di i formi nantu à un fundami tradiziunali forti.

Si vidi prima chì a prosa literaria corsa si pò piddà in coddu listessi funzioni chè u cantu tradiziunali. Assistimu à un francà da l’oralitura à a literatura. Tandu hè l’umurisimu causticu, nantu à l’insemu di u campu culturali è linguisticu corsu (veni à dì un campu cù una pluralità), chì faci da funzioni catartica è ghjunghji à listessi scopi : riagì à un’ agressioni, palisà sfunziunamenti suciali è custruì una cuscenza cullettiva.

È puri, Petru Mari ùn lu pudemu insirrì in una literatura ditta di u mantinimentu chì pratichighja formi più cunvinuti, vicini da l’oralità è cù una tematica à carattaru ennograficu. Innò. Faci iddu schiattà i formi è i punteddi di u tradiziunali ma riesci à palisà una leia più chè evidenti cù a cumunità culturali passata assicurendu i funzioni fundamintali di un veru "mantinimentu".