Versione :

Ducumentu
U core di a cità !

*Au coeur de la ville !

A vechja cità

A cita genuvese hè stata fundata in u 1492. Tandu si fece un castellu nantu à una strisca di terra chì avanza nantu à u mare in modu à puudè avè l’ochju nantu à u golfu. Diventerà citadella in u XVIu seculu è l’accinta di i muri hà da tene issa cità antica sinu à u XIXu seculu.

In u XVlllu seculu i cuntorni di a cità si stinza, à nordu di u spaziu chjosu di a cità, U Borgu, longu à u chjassu per entre in a cità è po dinù una marina, chì ghjova da portu è s’apre nantu à u mare...

Issa impalcatura urbanistica vechja ferma sempre oghje una cria in e furtificazione longu à a sponda di mare. Passa longu à u liturale da San Francescu, sequita a traversa Albert 1er è u carrughju Danielle Casanova, trà vechja cità è spalloni di e muraglie. Incalca u dissegnu di a cità vechja, cù e so quatrere è i so tetti rossi. Issa infilarata di custruzzione a prulonga u molu di a citadella à l’oriente, è cusì l’impiantu vechju vistu da u mare spunta u primu. A vechja cità, cù i so carrughji diritti diritti, hè fatta di quatrere strette strette, una dopu à l’altra, semplice è urnate pocu è micca, è si vede solu a ligna di e so tittelle chì spiccanu nantu à u celu. Issi casali custindi accinti di muri ùn sò, ma tutti inseme facenu un spaziu ripiicatu nantu à sè stessu è cù un caratteru architetturale sputicu soiu.

À pian terrenu d’issi casali si sò aperti risturanti è butteie. Ci hè a ghjente in carrughju, animazione in e corte è e strette . E vitture ci ponu entre à pena, ma pè u più ci vole à vene ci à pedi. Quì, tuttu hè à tocca tocca, è u sole si affacca pè a minima incritta, un’alba aperta, un’avanzata qualunque è si induvina u mare, à u sboccu di u carrughju è u paisaghju ne vene tantu più pitturescu.

À punente, in limite di a vechja cità, sola nantu à u so terrenu, è chì guarda oghje a Piazza di u Diamante, a catedrale d’Aiacciu face vede a so quatrera barocca cù e so ligne pure .

U Centru di a cità

Hè propiu u core d’Aiacciu cità. A so forma urbana li vene da a creazione, à u XlXu seculu, di stu puntu di vista quì : da una piazza tamanta, oghje a Piazza di u Diamante, dui stradoni perpendiculari, u corsu Grandval, chì parte da u carrughju Marescialu Foch è colla à u Casone, è po u corsu Napuleò chì face un’apertura larga. U paisaghju di u centru cità d’Aiacciu face vede issa cumpusizione organizata, longu à dui carrughji ortogunali, è chì scrive gruppi di casali. Ma issa forma esigente rispetta quantunque à l’oriente u vechju « Borgu » di u XVlllu, u carrughju Fesch, cù u so tracciatu irregulare, chì ramenta l’anzianu chjassu ver’di a citadella è l'anzianu tracciatu lrente à u mare.

Dapoi u XXu si sò alzati tanti casali, ma issu paisaghju urbanu si vede propiu bè in a cità. Longu à u parcorsu spuntanu casali massicci è aggarbati è chì t’anu e so corte à l’internu.

E facciate semplice cun l’aperture regulare, cù e so persiane è sottulineate da e so tittelle chì avanzanu una cria, seccu cum’elli sò cumposti issi « stradoni urbani » affiancati cù e so tighjate larghe à l’umbria.

Da u Casone è u corsu Grandval

U quartieru si scrive in u tracciatu decisu di l'urbanisimu à u XXu seculu, ingiru à l’acchisu Grandval, duv’elli sò stati stabiliti parechji casali publichi, hè singulare cù a so urientazione girata ver’di u mare, nantu à u strad one Pasquale Rossini. « Cità d’inguernu » o « u quartieru di i strangeri » in u XlXu seculu, ind’è issu locu ci sò i « cottages » trà mezu à palme è aranceti. Issi mutivi d’architettura facenu uriginale issu paisaghju.

Casali cuntempuranei si sò alzati in u quartieru, ma tuttu ne face un decoru cun caratteru di villegiatura : e vie cù e so infilarate d’arburi, e so chjudende di giardinetti cun l’arburatura ind’è e strette interne, a ligna di l’alte facciate in limite nordu di u corsu Grandval, cun dinù isse stradelle, di trasversa cù u corsu è chì aprenu ver’di a marina.