Alba nova
Alba nova
Ogni aurora, si pinghje un’ opera nuvella,
Duve i culori si cunfondenu in una dolce armunia.
U sole, tale un giuvellu, alzandu si, spunta,
È bagna u mondu d’una luce divina.
L’omu malgradu e prove, tene u sperà
Si rialza più forte, frontu à l’aversità.
In e piccule felicità, spessu hè a gioia.
È l’anima trova rifugiu, una serenità.
L’alba hè simbulu d’un custante rinnovu,
Un tempu di prumesse induve i sogni sbuccianu