Versione :

Ducumentu
Una girandulata pè a Corsica

1 - Mai, innò, mai mai a certezza di e cunfine liturale di l’isule ùn sarà atta à fà scurdà quant’ellu hè tostu è pienu u rughjone à l’internu.

Ma chì quessu custì ùn pratendi di vulè fà sparì u filu sbucinatu longu à u viaghju da batticcia à batticcia, da portu à portu è quelle scappate à l’insù, quandu u sguardu và, francatu i pughjali pulputi, ver’di l’elpali duv’ella si ghjoca a mufra, in pienu sole o arrimbata à u lume appannitu di un chjerchju di luna.

 

2 - Andemu, stradati da e rocche bianche, i Rucchi Cianchi di Bunifaziu, è po rentu à scugliali tondi cum’è delfini agrancati. Cusì lebbia a petra, agguantata à filu di mare, quandu e maghjine correnu è saltanu alegre, purghjendu dinù tutta a so vita à spettaculi di solitu filmati maestosamente stantarati è sticchiti cum’è statule roze è salvatiche.

 

3 - L’allusingu di a costa hè tale ch’è no ùn ci pudemu spiccà è li passemu à rente, in un ciambuttime di culori trà u rossu è u turchinu è franchemu prumuntorii è scogli longhi tirati... Di quandu in quandu scalatu da l’altu mare, a prugressione maestosa di qualchì ferry biancu... o di un pinu chì si stinza, stranu, ver’di u turchinu di u celu...

 

4 - È chì nimu andessi à rimpruverà mi issa passione sempiterna di e sponde marine chì impedisceria di circà strade è stradelle chì atteppanu è po facenu l’arretta in qualchì vallu umbrosu duv’elli precanu i campanili di l’antichi vicinu à pini, alivi è cipressi, è po chjassi chì si ghjimbanu sottu boscu per andà à sculinà issi fiori discreti chì mi sò tanti giuvelli pè issi machjoni verdi verdi.

 

5 - A chjama di a costa è di a strada marina ùn hè mai muta muta è ùn stò tantu à sunnià di quella « pianura liquida » cum’elli dicianu l’Antichi. Filu rente à a costa è scopru custruzzione chì a pietà di i Corsi hà suminatu per isse piaghje o, più spessu, à l’agrottu ind’è picculi valli chì da l’altu mare ùn si vedenu tantu. Certe chjese trà quesse, per via di a so taglia è di i so urnamenti,  palesanu una storia di currenti, d’invasione, di stili è di barratti è di culture varie.

 

6 - Di quandu in quantu eccu una di quelle torre chì in i tempi accinghjianu u liturale sanu ; ùn stà tantu à ramintà ci l’assalti di i pirati è e corse di mare.

 

7 - Hè megliu avale à fighjà à l’insù, in a vela duv’ellu tira u sognu à misura ch’è no andemu ver’di u spaziu Scandula Ghjirulata.

 

8 - Hè megliu à preparà si chì dicenu chì l’emuzione estetiche, cum’è tutte l’altre mosse di l’anima, quand’elle sò forte assai, accade ch’elle tombinu. Ùn si sà propiu s’ella hè quessa a cagione di parechji morti tocchi da ùn si sà chè, ma per contu meiu quasi quasi penseria ch’ella ci entre per qualcosa a bellezza vistu chì ogni volta ch’o sò spuntatu ver’di sti lochi, mi sò sempre intesu scatavultatu sinu à l’intimu di mè stessu.

 

9 - Fighjulendu tutti issi dissegni è isse forme sculpite in i petronculi vulcanichi duv’ella si infilza l’acqua di mare, turchina è scura, riccamate à licheni, gurgone è curalli, più ci pensu è più mi dicu ch’elle saranu vere isse legende chì contanu cum’elli sò stati agrancati in a petra l’omi è e divinità!

 

10 - Ma cuntimplendu isse maraviglie zuccate in a petra è ammanite in issi decori naturali ùn ci devimu sminticà chì a storia in tutti i lochi di vita, memoria ci ne hà lacatu tantu è più ! E cità, hè vera, tenenu à contu cun pietà è amore i munimenti alzati in onore di quelli umoni rimarcati da a gloria più chè u paisanu, malgradu a so vuluntà forte di fà rende à a terra à u mumentu ghjustu tuttu ciò ch’ella li pò dà. Ma a campagna ind’è noi ùn si priva mancu ella di ramintà qual’ella hè a storia di u populu di quinci. Da u rughjone di Aiacciu duv’ellu si arradicheghja u ricordu di a custellazione napuleonica sinu à u Nordu, à e punte di Capicorsu, senza rumpitura mai, si accerta a presenza di u nostru populu.

 

11 - È si vede cum’ellu vole durà, da quella torra genuvese à l’energia di l’euliana, è cù a so machja sempre sempre verde è zeppa è chì u minimu ciuffu di erba chjama u sguardu è u ritene è po li dà estru. È tandu à chì passa ùn ci pò resiste : piglia è si vole fà pittore da pudè ritene ùn fussi chè una scaglia di issa bellezza di maraviglia.

 

12 - U sognu ùn si hà da compie per stu pocu è vulterà sempre sempre in issi posti digià visitati da esse propiu sicuri ch’ellu ci si pò entre in ste terre, è pedighjà in sti rughjoni di l’internu cù i so equilibrii misurati, è ritene u so soffiu chì, quì l’eternità pare cusì ammanita chì omu ùn ci pò crede senza dubità.

 

13 - Nè mancu u golfu di Calvi chì ci si accosta à u ciuttà di un sole prontu à nasce è à rinasce, ùn sarà attu à fà compie lu viaghju chì in stu portu, si sà, u ricordu di a Navigazione Maiò porta un nome splendidu. Dumane à u sprichjà di u sole si hà da scrive issu nome in e vele gonfie chì scrimizeghjanu.