Versione :

Ragiunata
Ecunumia : u puntellu identitariu

L’ecunumia di a Corsica pone per u più nantu à l’agicultura è u turismu.

Dopu esse firmata assai in u usu tradiziunale giratu versu a muntagna, l’agricultura oghje hè falata in piaghja à mudernizassi : vigna, agrumicultura, fruttetu, alivetu è urtaglia. A muntagna ferma sempre un spaziu impurtante per l’allevu (caprinu, ovinu, bovinu cù supratuttu vitelli è purcinu in scopu di salumeria) fattu per u più di modu stensivu. Si pò incalcà un certu rinnovu in u duminiu di u sfruttu di a castagna chì duventa oghje u simbulu di un ecunumia chì si vole puntellà da l’identità. A pesca, di tippu tradiziunale cù unità abbastanza chjuche, hà cunnisciutu un certu rinnovu cù l’acquacultura ma pare oghje affiaccasi à pena, ùn avendu arricatu quessa tutte e sperenze chì ci si mittianu à principiu.

U turismu hè oghje in via d’una prufeziunalizazione aspittata da poi l’anni settanta. A Corsica si gode qualità tremende : capitale ecologicu, siti splendidi è cuntrastati à l’internu, marine di prima trinca, clima d’incanti quasi tuttu l’annu. Ma i prugressi fermanu da fà per ammaistrà l’attività, diversificà l’offerta, sviluppà i prudutti liati à i sciali, à a cultura è a scuperta di u patrimoniu, à l’attività spurtive…

S’ellu si caccia u bastimentu, u settore industriale si pò dì ch’ellu rapresenta propiu pocu. U terzariu (servizii publichi di Statu, di regione o cumunali) hè quellu chì pesa u più, segnu di un’ ecunumia assai artificiale è sustinuta da l’amministrazione statale : custituisce a parte più impurtante di u pruduttu interiore (PIB)  è rapresente a maiò parte di l’impieghi.

Oghje, u cuncettu d’ecunumia identitaria arreca unipoche di spere per un sviluppu giratu ver di a qualità di u spaziu è di i pruduttu. Hè vera dinò chì l’allarghera economica europeana pò purtà un certu rinnovu per via di una pulitica di sustegnu à e regione periferiche ma supratuttu per via di u postu ritruvatu di a Corsica in u so ambiu mediterraniu.