Vaghjime in Vizzavona

Vaghjime in Vizzavona
Nant'à ‘ssu stradone bagnatu, duve a Corsica si palesa,
A furesta di Vizzavona, di maraviglia si veste.
U celu chjaru si stende, prumessa di dulcezza,
È l’astracu negru, mille calasgine, riflette.
I fai è i querci, giganti di l'alte cime,
Anu cambiatu u verde sinceru per tinte divine.
Da l'oru u più prufondu à u rossu chì s'infiara,
Ogni fronda sparte a so bellezza ardita.

