Versione :

Ducumentu
Lamentu di u Castagnu

LAMENTU DI U CASTAGNU À U CORSU…

Or chì l’averaghju fattu
À lu Corsu cusì ingratu,
Chì m’hà fattu la sentenza
È à morte m’hà cundannatu
Senza sente testimoni
Nè cunsultà lu giuratu.

M’hà dichjaratu la guerra
Cum’ à un veru malfattore,
M’hà messu li sbirri appressu
Chì m’attaccanu terrore.
O Corsu, rifletti un pocu,
Versu mè si sè core !

Cume à un banditu di forca
Tù m’ai messu lu taglione ;
Di tutta la mio famiglia
Voli la distruzzione.
O Corsu, s’ella ti piace
Dà mi una spegazione.

M’ai pigliatu à l’arma bianca
Tù per esse più sicuru
Quandu improntu li mio fiori,
Quandu lu fruttu hè maturu,
Nun mi porti alcun rispettu
O Corsu, sì cusì duru !

Ne voli vede la fine,
Tù nun guardi la stagione,
Cun l’armi sempre in campagna
La mazzola è lu sigone,
Da la mattina à la sera
Batti senza cumpassione.

Subitu tagliatu in pezzi
È per mette mi in pappina,
Chjami li to mulatteri
Per cunduce mi à l’usina.
O Corsu, riffletti è pensa
Chì faci la to ruina !
 
À un suppliziu senza nome,
O Corsu, m’ai cundannatu :
À passà sottu à le seghe
E cose cum’è un dannatu
È in botte chjerchjate in ferru
Sò subitu imprigiunatu.

Ùn sentu in tutte le borghe
Chè tintenne è tintinnoni,
Bestemmie di mulatteri,
Lu fischiu di li sigoni,
È di mule carri e treni
N’hè pienu strade è stradoni.

Hè una guerra dichjarata,
Ùn hè micca guerra finta,
Ùn si pensa ad’altre cose
Ùn si pensa chè à fà tinta ;
La mio povera famiglia
S’ella dura hè prestu spinta !

Ùn ti ne ricordi più
Corsu, di li tempi andati ?
Di Sampieru è Sambucucciu
Di tutti li to antennati.
Quandu di tanti nemici
Eranu sempre assaltati ?

Qual’hè chì li succuria ?
Chì si dava tanta pena ?
Qual’hè chì li mantenia
Ben purtanti è a penza piena ?
Li mio frutti inzuccarati,
O Corsu, rifletti appena.

Ùn ti ne ricordi più,
Una sera à lu fucone,
Tutta la to famigliola
Cantava lu lazarone.
Eramu in venneri sera
Di pane mancu un buccone. 

Qual’hè chì ti succurì,
O Corsu, in quella sirata ?
Chì mittiste la paghjola
È feste una pulindata,
È cusì passate alegru
Lu restu di la nuttata.

Un annu ùn ci fù granu
È d’orzu mancu un granellu,
Fiore tandu ùn ne sbarcava,
Tremave da lu tardellu
Chì ti dava Mamma Piera
È avale ùn sì più quellu ! 

Qual’hè chì ti rilevò,
O Corsu, in quella stagione ?
Chì t’empiia di pisticcine
Ogni sabbatu un curbone ?
È po avale ti sì messu
O Corsu, à fà lu briccone ! 
 

Guarda quante impasculate,
Quanti colpi aghju paratu !
Da la fame quante volte,
O Corsu, t’aghju salvatu !
Ed avà da gran nemicu
Versu mè sì dichjaratu !

Ti vindii li mio frutti
È impattavi li to affari,
Vistii li to figlioli,
Rigulavi li scarpari,
Ingrassavi lu purcellu,
Tutti l’anni avii danari.

Cantava lu mulinaru
Ch’avia pienu lu mulinu,
Lu cavallu galuppava
Sottu à lu so carruzzinu,
Chì per tutti lu mio fruttu
Era, O Corsu, un gran festinu. 

Tù facii porte è purtelli,
Sulaghji, casce è cascioni,
Intempiavi la to casa
Incù travi è cantilloni
Grazia, o Corsu, è puru a sai,
À li mio gran figliuloni.

Ancu sin’à la to cascia
Quandu parti à l’altru mondu
Ti furniscu, è stà sicuru,
O Corsu, ch’io nun confondu ;
Bastardu di Sambucucciu
Almenu rifletti à fondu !
 
Quandu la guerra hè finita
Chì sarà di tè, mischinu ?
Zappa puru lu to fornu
È chjodi puru lu to mulinu.
Parterai per lu mondu
Errante, senza un quattrinu.

Ne farai lu tenistaffa
O sinnò lu lustra botte,
Durmerai cum’è li cani,
Quandu venerà la notte,
Perchè vindetta dumanda
L’arburu di le ballotte !

Sempre cun li stracci à collu
Passerai piani è muntagne,
Camperai à erbiglie crude
Racolte nù le campagne
Perchè vindetta dumanda
L’arburu di le castagne !

La to cumpagna di strada
Sarà sempre Mamma Piera,
Per tuttu la truverai,
Sempre ti sarà sincera.
Ti farà di la so scorta
Corsu, lu porta bandera.

È famitu cume un braccu
Criparai dentru à un fossu,
Li patroni di l’usine
Diceranu : ‘’Terra adossu !
Chì lu nostru affare hè fattu.’’
Pensa bè, rifletti, O Corsu !

 Chì ti poi sempre rimette
Di tutti l’errori è sbagli,
Manda li à fà le canagli !
Chì cusì abanduneranu
L’usine cun li travagli.

È lu to caru Castagnu
Risterà duv’ellu hè natu
À lampà ti lu so fruttu
Tantu dolce è inzuccheratu ;
È cusì sarai, O Corsu,
Cum’è nanzu invidiatu.

Paoli di Taglio