Versione :

Strisci d'amori

Ha accunsentitu u fattu chì a morti ùn t’aspetti
Ma s’hè ghjà affaccata arimani, nanzi arimani,
Arisera.
È sta mani po ti se alzatu, risciuscitatu, l’ochji impicciati sempri
È ch’ani scontru prima : « una donna graziosa, muderna
Vistuta di coghju castagninu, pilusa di seta, ghjambincalzittata di nilonu grisgiu ».
_è invità vi, Ana, ind’è mè faci u caldu ?-
li chersi d’una bucetta incerta.
Ma…, inveci d’arrisponda, ti lascia i so botti
Cù u taccu staccatu quallà in u cantu di u carrughju. U tremu di l’anchi fini,
È si n’andò saltichjendu.
( I n a vitrina di a casa vicina
spampillulighjani chjapilletti braganati di ceramica
bucci di vetru,
dusci è rubinetti nicchillati,
bagnaroli chjarazuri,
u focu di circulazioni cinnulighja, u trostu di…..
u tussighjimi di I pumpieri, l’adori,
I ghjinepari è I ghjaddichi alti com’è casoni)
Cristu, ma chì n’ha da fà d’issi botti?
À quali lacà li ? à quiddu scarparu, inghjò ? à quiddu puvaracciu ?
Ti ni fali a stritta verdi a so carciara,
Puzza di colla in ogni scornu : eccu ci ti metti torna à spirà
In un qualcuseddu.
Hà da vultà, Ana, à circa i so botti, prestu o tardi.
Hà da vultà, Ana, prestu o tardi, à circa a so vistica.
I puntighjuli di l’amori.
In piazza di a morti, l’ha da aspettà, à idda.