#OTTOBRERUSULINU
Si conta — in un paese di polvera è di silenzi, appiccicatu à i sciappali di petra è di memoria — ch’ella ci era una figliola chjamata Chjara Dainesi. Era nata trà u focu è u ferru, in l’officina di u babbu, un ferrale taciturnu chì parlava cù i martelli è i chjodi più chè cù e parolle. Chjara avia l’ochji ardenti, e mani abituate à u callu di u metallu è un passu chì ùn si lasciava spaventà da nimu.
A TORRA D’ALBU
S’era alzatu u ventu nantu à e culline di a Casinca. Un ventu seccu, nervosu, cum’è una voce chì chjama. In e strette di Borgu, e petre parianu ritene u so fiatu. E campane s’eranu zittate. E donne avianu chjosu l’alette. È in i boschi, l’omi aspettavanu.
Granda novèla : avèm l’agregacion !
Une belle mobilisation a permis de sauver la session 2026 du concours de l’agrégation des langues de France, qui avait été « omis » sur le site ministériel dédié. Cette agrégation, obtenue en 2016-2017, est un acquis-conquis auquel il n’est pas question de renoncer !
Si chjamava Mariù.
O forse ùn si chjamava ancu.
Perchè chì tuttu in ella paria esse in diventà — un abbozzu, un’aspettata, una frasa fermata tramezu à un fiatu.
Ind’è u so magazinu chjucu chjucu di u so Capicorsu cusì caru, i muri eranu cuperti di carte appiccicate, di lettere principiate, di liste senza fine. « Da fà : » « Da dì : » « Da capisce : » Ma, punti finali, mai.
In un mulinellu dolce è prufondu,
L’amore si alza, cantu vagabondu.
Cum’è un crescendu pienu d’ebbrezza,
Chì porta i cori in tenerezza.
I cori s’uniscenu, in bella canzona,
Sott’à l’eternu spartitu, in un’armunia bona.
Sguardi chì si toccanu, cum’è arpeghji leggeri,
Emuzione chì cantanu cum’è angeli sinceri.
Issa lastra cummemura un avvenimentu storicu tragicu cunnisciutu sottu u nome di “l’impiccati d’Oletta”, accadutu u 25 di settembre di u 1769 in Corsica. Stu fattu si scrive in un cuntestu particularmente scuru di a storia corsa : l’annessione di l’isula da parte di a Francia.
Cuntestu storicu: a fine di a Republica corsa
Oghje a Messa à ghjornu di settembre presenta ducumenti inquant’à:
In i tempi antichi, quandu i venti parlavanu incù voce d’omi è i scogli avianu memoria, i vechji d’Arca cuntavanu una storia chì passava di bocca in bocca, cum’è un filu d’oru trà e generazione.
« Quandu u celu si strappa è a terra s’apre, un’anima pura sarà scelta da a muntagna. Tuccherà à a Rocca Splendente, è da quellu toccu nascerà un Titanu. »