Ti face male, avale,

Ti face male, avale,
di mughjà e campane di u corpu
quandu un lagnu chjaru
Si framischja à la sciuma di l’addiu.

L’ombre fresche di a matina
Guidanu un ruscellu debule
Sempre addurmintatu
à cantu à e to labre.

Un stolu di mure
hà sventatu ruine d’assenza
chì midificavanu
in u bughju di u topu pinnutu
da i sguardi torbidi.

Cuntinieghji nantu à u caminu di i ghjorni
Surpatu in u silenziu scuru
Chì accumpagna e tenebre
Di u to penseru ghjalatu.

T’incamini versu a pula
Tenebrosa di u scordu
pè a presenza spaventevule

Appaspi a vitrera fosca
U so silenziu
è e radiche di l’ombra
chì allarga u secretu

Appasi u foscu
l’ombra di u foscu
l’ombra di l’ombra
allarga u silenziu

Prichere di mure