Arrimbatu di corpu

Arrimbatu di corpu, a camera
Trà i ricordi, da qualchì naufragiu, da u portu
Tradotti, trà undate discrete, basgi naturali à labre
Chì si versavanu cum’è u legnu vechju di l’alba.

Firmava un pezzu di geraniu à miseria
Trà i denti aspri di u vetru.
È trà i denti di u vetru un opale d’ascella.
Un cinneraghju antomicu è invisibule
Ch’è tù fragava cù furia, cù una brama frenetica
da ùn pudela parà.

A camera firmava in campagna, afflitta, preda facile di i muri,
Squama, scunfitta, di ochji celesti chì si ghjacciavavanu, à volte
tuttu l’amore triunfante in una litania viscerale.

Si ficcava u corpu eletricu di l’amante.
Strughjendu a nudità è l’urnamenti di a porta.
Sguttendu sangue per e strade piene di chjappe
viote è secrete
O issa impussibilità d’un assediu, di i cigli trà i pini.

L’amante, l’amante, suicidu di l’ora.
Tramontu è ventu di carne è granone, firmava
Una pozza à a porta di cristallu bianchissimu
È dite chì tremanu, è seni.

A morte era esperta è ignurante in amore.
Era u celu è tela in biancu è labre
drentu à un prossimu.
A camera ti chjode a porta, i capelli bruni
è u corpu, alzendu
Odori di zaffiru è di stella, un viotu cutratu
Ind’è l’umidu di labre salamastre, piene di radiche
piene di radiche cutidiane.