Message d'erreur

  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 39 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).
  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 42 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).
  • Notice : Trying to get property of non-object dans include() (ligne 42 dans /home/users5/i/interromania/www/sites/all/modules/interRomania/ir_context_dossier/templates/block_context_dossier.tpl.php).

Lu ciaràulu

Da Sicilia

Stava ronna Jtina curcata a liettu, ri na simana sana, e nun c’era statu viersu ri farici passari ssa frivuzza chi ci avia scavatu lu cuorpu sèngulu e asciuttu comu n’acciuca; nuddhu putiri avianu avutu li tisani priparati ri li manu sperti ri li monaci chi stavanu nna lu cummientu fora ri lu paisi; a nuddha cosa avia sirvutu lu chininu pigghiatu pi cunsigghiu ri ditturi; e mancu avianu avutu effettu ddhi bruori schifusi ri la gna Tura, la majara ca s’avia sistimatu nta la casa spirdata unni ri notti si virìanu trasiri e nesciri li Beddhi Signuri.
Stava ronna Jtina curcata a liettu, senza manciari e senza parrari, ferma comu si aspittassi la santa morti o comu paralizzata ri lu scantu; sulu l’occhi muvia, ri cca e ri ddhà, girannu nni la stanza appriessu a lu maritu o a la suoru o vardannu la cummari primurusa ca ci svulazzava attuornu comu un calabruni.
Stava ronna Jtina curcata a liettu, sutta na muntagna ri cuperti supraccuperti linzulina e mantillini; e supra un matarazzu unciatu comu li palluni ri carta ca vulavanu nni la festa ri la Matri Assunta.
La frevi ci avia trasutu na matina ri marzu, dopu na notti ri travagghi pi li sonni scantusi chi l’avianu svigghiata tanti voti; si truvau trasuta e sciuta ri sururi. No, nun era rifriddata, nun avia ruluri o frastuorni ma na lintizza ri nèriva ca nun la facianu sùsiri pirchì ci trimavanu li jammi e lu ciatu divintava pisanti ogni vota ca tintava ri mèttiri lu pieri n-terra. Avianu pinsatu ri farici fari li stissi bisogni a liettu pi nun spustarla.
Lu ditturi ogni jornu passava pi la visita e nun sapia chi pinsari e chi diri tantu era strana ssa malatia. Ci avia ratu lu chininu sulu pi pricauzioni, pirchì nna l’ultimi tiempi c’era statu, in paisi, quarchi casu ri malaria, ma nun c’eranu sintumi precisi ri na malatia canusciuta. Accussì lu tiempu passava e ronna Jtina stava sempri a liettu, comu na segghia stapi nta n’angulu ri stanza o un quatru a lu muru.

Ogni annu, versu la fini ri marzu, quannu lu jornu s’alluncava e cuminciavanu li viagghi, arrivava nta ssu paisi stisu a livanti supra lu ciancu ri na muntagnola, pruvinienti ri na citati luntana, vicinu a lu mari, n’uòmmunu ri circa sissant’anni, jàutu ri statura e tarchiatu ri cuorpu. Era ron Paulu, lu ciaràulu, chiddhu chi sanava li firiti ccu la sputazza e ciarmava li sirpenti ca a la vuci sua stavanu mpalati comu canni e si facianu pigghiari comu nenti. Avia nasciutu la notti ri san Paulu e purtava sutta la lingua stampata la tarantula.
Ron Paulu era canusciutu e stimatu in tutti li puosti ca visitava; ri marzu a sittèmmuru girava campagni e paisi rintra lu cuorpu nfucatu ri Sicilia; firmava lu so pieri fra li tunnaruoti ri lu Capu Passiru e fra li sciabbicuoti ri lu Strittu; si pirdia tra mulini e massarii nta li salini ri Trapani; ri tantu in tantu s’ambarcava pi la Sardegna, l’autra ranni isula unni avia passatu ru’ anni ri surdatu e ci avia lassatu lu cori; e na vota arrivò finu a la Cùrsica, la terra ri Garibardi, la terra c’avia sempri pinzatu essiri l’estremu cunfini ri lu munnu, spirduta nta na negghia r’acqua o visibbili appena nta lu trimulizzu ri lu suli. Quanti palori strani avia sintutu, ora aruci comu lu meli ri Sciurtinu, ora aspri comu li limiuni appena coti! Ma suffirenza e duluri sunu spirdi ca nfestanu ogni campu e lassanu firiti e scantu unni passanu e nun c’è lingua capaci ri carmarli e nun c’è manu capaci ri firmarli. Pi chissu jia ron Paulu ri paisi in paisi a purtari ddha miricina ca l’apostulu ri Cristu ci avia ratu. E lu mari, lu granni Miditirraniu ca spuntava ri ogni violu e si viria ri ogni muntagna, era lu so ultimu sguardu prima ca girava la mula pi pigghiari nautru caminu.

Arrivau, comu si ricia, versu la fini ri marzu cravaccannu na mula carricata ri rui visazzi chini ri furmagghi e ri supprissati. Arrivau, comu Gesù a Gerusalemmi nta la ruminica ri li parmi, aspittatu ri tutti e quannu cumparvi versu li primi casi ssa fuddha ri fimmini, ri uòmmini e ri carusi ci fici festa; ron Paulu, pinsavanu tutti, putia sanari tanti firiti ri pirsuni e r’animali, ma supratuttu putia far guariri ddha povira fimmina ca ri chinnici jorna stava assintumata nta lu liettu.
Nun happi mancu lu tiempu ri ripusàrisi; trascinannu la mula versu la casa ri ronna Jtina, arcuni uòmmini ci cuntarunu tutta la vicenna: comu na strana lintizza s’avia mpusissatu ri tanti pirsuni in paisi e, supratuttu, lu prijarunu, pi San Paulu so prutitturi, ri fari quarchi cosa pi ddha puvireddha ca stava scunciennu nsuppilu nsuppilu.
Arrivarunu ravanti a la casa ri la malata; c’eranu fimmini e picciriddi ca aspittavanu, genti ca parrava e chi trasia e niscia ri la casa; quarcunu stava appuiatu a lu muru quasi aspittannu, ccu curiusa pacienza, lu miraculu.
Scinniu ron Paulu ri lu mulu, ccu modu lientu e pacatu, e comu un santuni vardò la genti ca si agitava e parrava. Si fici subbitu silenziu e quannu si sintiu sulamenti lu scotiri ri li pampini ri lu ranatu ca ccu li so ciuri russi rava grazia all’uortu attaccatu a la casa, lu ciaràulu, pigghiata ri la visazza na cannizzola ri listincu, si dicisi a trasiri.
Nni la càmmira unni stava la malata c’eranu tanti pirsuni assittati attuornu a lu liettu ranni; c’era picca luci e silenziu e li facci ri ddhi pirsuni eranu tirati e smunti comu di chi avia vigghiatu pi luoncu tiempu. Ma ora paria ca na spiranza nova avissi trasutu ccu ron Paulu, na vintata d’aria frisca vinia a scacciari lu tanfu ri ddha stanza.
Lu ciaràulu fici signu a tutti, ccu lu vrazzu, ri nèsciri ri la stanza; sulu a lu maritu ri ronna Jtina fu pirmissu ri ristari. Quannu tutti niscierru e fu chiusa la porta, ron Paulu s’avvicinau a lu liettu, tuccau la manu ri la malata, tastiau lu matarazzu e puoi vardò l’occhi ri la fimmina, loncamenti; girau attuornu a lu liettu pi tri voti vardannu ora la malata e ora la stanza e puoi si firmau. Pigghiau allura la cannizzola c’avia pusatu supra lu cantaranu e cuminciau a circari, nni la stanza, comu fa lu circaturi r’acqua ccu la virga. Junta a lu liettu la cannizzola trimò e ron Paulu, finalmenti, rapiu la vucca e dissi:
- Ronna Jtina, susìtivi ri stu liettu! e vui, mastru Peppi, aiutati vostra muggheri a ssittarisi nta la segghia. -
Mastru Peppi, cunfusu e maravigghiatu, aiutau a ssa muggheri a susirisi ri lu liettu, anzi si la carricau m-brazza tantu era legghia e la pusau comu na pupa ri pezza supra la segghia. Ron Paulu parrò pi la secunna vota:
- Ora, mastru Peppi, aiutatimi a jsari stu matarazzu –
Pigghiarru li ru’ uommini ddhu matarazzu chinu ri pagghia pusatu supra li tavuli ri lu liettu ri fierru, lu jsarunu e lu misiru n-terra. Supra li tavuli ri lignu, atturcigghiatu comu na cuddhura ri pani, ri culuri scuru tra marrò e virdastru, stava nu sirpenti ri ranni diminzioni, fermu e placidu, comu si durmissi.
Mastru Peppi rissautau e jttau na vuci ri spavientu ma ron Paulu, ccu na taliata tagghienti ci fici capiri c’avia stari fermu e zittu. Puoi parrò ancora ccu vuci carma e piana:
- È sulu na culòriva, un sirpenti ca nun fa mali a nissunu, anchi si è grossu e luoncu; ha trasutu ri sta finestra e ha strisciatu finu a sutta lu matarazzu, pi truvari un puostu cauru e sicuru pi dormiri. Manna nfruenzi maligni a vostra muggheri e la fa stari n-litargu comu a jddu. –
Ron Paulu allura si avvicinò a la culòriva, la tuccò ccu la canna e ricitau st’orazioni:

- Pi lu santu nomu ri l’apostulu,
svigghiati culòriva,
lu mali ri sta stanza pigghiulu
e portalu ccu tia;
chiama li mali spiriti
trasuti nni lu cuorpu ri ronna Jtina
e chiddhi ca fora giranu vaneddhi e casi.
Chissu ti ordinu ri fari
in nomu ri lu Patri, ri lu Figghiu e ri lu Spiritu Santu. –

Lu sirpenti si smuviu, prima appena appena e puoi dicisu e sveltu, si srutulau e scinniu ri lu liettu. Ron Paulu, ccu la canna tisa nta la manu isata a mezz’aria, nisciu ri la càmmira e ri la casa. La culòriva ci jia appriessu comu na canuzza, ciarmata e stanca. La genti ca vardava avia la facci pallida comu si viri nta li notti ri luna china; scantata, maravigghiata, curiusa la genti caminava frasturnata appriessu a lu sirpenti e a picca a picca si furmau na prucissioni strana ri uommini, ri fimmini e carusi, ri jatti e ri cani e cu lu sapi ri quant’autri armali ca stavanu nni la terra. Ron Paulu caminava ravanti a tutti, ccu la canna jsata comu un maistru ri musica; pianu e sulenni jttava lu passu, superba e nobili la testa si susia finu a lu cielu; fora ri lu tiempu e ri lu munnu jia ssa prucissioni allampanata e silinziusa. Arrivati ca fuorru fora ri lu paisi, nta na campagna unni c’era sulu na ficara ancora giuvini e viva, ron Paulu si firmau, si vutau versu la culòriva e dissi:

- O sirpenti senz’uossu e senza neriva
ju ti cumannu, attuornu a sta ficara,
o spiritu nfistatu ri culòriva
gira lu corpu to, restaci a para. -

Lu sirpenti s’atturcigghiau all’arvulu, ni cummigghiau quasi tuttu lu truncu e quannu animali e vigitali parviru na cosa sula avvinni ca li fogghi ri la ficara cuminciarunu a ngialliri e a rapparisi e a cadiri n-terra e in puocu tiempu l’albiru siccau comu si fussi statu pigghiatu ri m-putenti vilienu.
Comu fu e comu nun fu parsi ca nta lu paisi li cosi canciarru; si nni jiu ddha sunnulenza e ddha stanchizza ch’avia pigghiatu ranni e nichi e ronna Jtina turnau comu prima, sana e china ri vita. Quannu ron Paulu, dopu tri jorna, pinsau ri jrisinni, vosi passari prima ri ronna Jtina. La fimmina, ch’era stata avvisata, lu aspittava ravanti la porta ccu na cuddhura ri pani nturciniatu comu a nu sirpenti, ccu la gghigghiulena supra e pi occhi ru’ miennuli pizzuti. La pruju a ron Paulu e ci rissi:
Chista è pi San Paulu. -
Lu ciaraulu pigghiau la cuddhura, taliau la fimmina c’avia stampata na risateddha spiciusa nta la facci, pusau lu pani rintra la visazza, accianau supra la mula e ripigghiau lu so caminu. Ronna Jtina lu accumpagnau ccu l’occhi finu a quannu nun vutò la cantunera.

Corrado Di Pietro
Siracusa