A to pelle nuda

Hè venutu un marosulu. À livà mi u sonnu.
Ci caminava cumu camignu in a rena.
Nunda mi unisce o mi divide. Nunda mi ritene.
Ti portu duv’è tù mi porti in collu
è ti dumandu sempre a stessa storia. A to voce
crea i ricordi ch’aghju da avè. Intantu
camingu rente à l’acule marine è mughju cum’è elle
quand’ellu cala u mare. À volte mi appoghju à nant’à un scogliu
à dì « casa » è po mi ne falgu. È sò scalza
cum’è tè à dì « tiremu avanti ». Ma ùn sò chè soni
sott’à u sole di maghju. Mummulimi di ciò ch’ùn saraghju.
Cù u verbu esse sempre ebbi prublemi. Facciu
è sfacciu e valisge, entru è sortu da e cantare.
Cascu nant’à a camisgia ch’è tù avia l’ultima volta.
Vuluntà di spiicà, di spiccà i bottuli
è po sente dentre a to pelle, quì, fora.
Tuttu què hè veru cum’elli ponu esse i bottuli
di una camisgia scritta. Cunfessu ch’ùn aghju pensatu à u culore,
o s’ella era arrigata. Pudia ancu esse quella à quatretti.
In qualchì modu a to pelle entre in a mea.