Sedecianni torna
Sedecianni torna
L’anni filanu, à l’infuria è u tempu si n’hè andatu.
Contu e stonde, l’aghjustu una à una.
Menu ghjorni davanti chè daretu, hè vera,
Ma l’anima si migliureghja è u core s’hè maturitu.
A rena scorre, inesurabile è loscia.
L’ombra stinza i so passi, u ghjornu si ne và.
U mo core, giovanu tempi fà, oramai hè serenu.
Tastu l’istante presente, cù tanta primura.
È un ghjornu, di colpu, un lampu in u bughju,
