Visiteti

Arzachena 3

Arzachena 3

Visiteti a cità è asculteti a ghjovana guida. Avviditi vi di a ricchezza culturali di L’Alguer (Alghero) pà via di a so particularità bislingua


ALGHERO

U primu segnu di Alghero hè a so lingua. Issa cità hè da seculi un incrociu di culture. A prova si ne hè u so nome: in talianu hè Alghero ma in logudorese S’Alighera, in sassarese L’Aliera, invece in catalanu l’Alguer. L’abitanti dicenu L’alghè, o in modu più affettuosu Baltsarunéta, chì ammenta a capitale catalana Barcelona. L’anu chjamatu cusì i culunizatori catalani chì sò ghjunti in a seconda metà di u XIVu seculu è li anu datu a so specificità culturale catalana chì spicca ancu oghje.

Altri segni chè a lingua ci sò, cum’è u Senyal del Judici, cantatu in a liturgia di fine d’annu. A cità stessa ci face vede l’influenze, in l’architettura diversificata.

Data precisa di creazione ùn si ne pò dà pè a cità, ma i storici pensanu chì à l’entre di u XIIu una manata di famiglie cun mandatu di i Doria, si stabiliscenu custì è facenu u paese d’Alghero. Quandu u putere di i Giudici, patroni di l’isula, calieghja isse famiglie algherese pattighjeghjanu cun Pisa è Genuva chì ci mandanu i soi à occupà i punti strategichi. Hè custindi l’origine di e furtificazione in u golfu d’Alghero da u 1102.

In u XIIIu u papa Bunifaziu VII dà a Sardegna à l’Aragone chì occupa l’isula da u 1323, una presenza assai malvista da l’armate di e duie republiche di u regnu d’Arborea chì hè tandu l’ultima vistica di i regni di i Giudici. A flotta aragunese s’oppone à quella di Genuva à a battaglia di Porto Conte. U rè Petru IV d’Aragone vince: a cità si sottumette à a Spagna.

A pupulazione cresce assai in cor’di u Xvu è u XVIu seculi. Barcelona li dà impurtanza da ciutad de l’Alguer è i so privilegii cumerciali li portanu u sviluppu ecunomicu. A cità hè furtificata cù un sistema di torre da resiste à l’invasione di i barbareschi venuti da l’Africa di u Nordu.

Da u XVIu Alghero perde assai: a pulitica spagnola si face altrò è cusì hè scantata, a so pupulazione hè sminuita è à u XVII passa sottu à duminazione di l’Austriachi è di i Piemuntesi. À u XIXu, a pupulazione torna à cresce, ma in u 1821, a scarsia pruvucheghja fame è rivolta in u populu, cù una ripressione pisia: sò cundannate à morte 32 persone. Sinu à a fine di u XIXu, a cità hè occupata. Si hà da ripiglià dopu, quandu ella sarà demilitarizata.