Versione :

Finatarri

Humus Tarricciu

A me puesia si prulonga
in a carri di a tola.
Hè fatta cù u suchju
chì codda trà i so ossi.
Scurticciata da pocu
eccula chì vibra.
Comu s'idda sprimessi u suchju di a tarra
chì a cità ùn saparia in tuttu suffucà.
A me puesia s'arradicheghja
in u cori di a cità.

Esiliatu in à cità
sò firmatu issu ziteddu
chì circaia cupulatti
longu à i muradonni
chì cunfinaiani a machja.
À filu di carrughji parsiquitu
d’altri carapazzi.
Ùn piantu di cuntimplà a so nudità
bramosu
di sentali svela i so sicreti

Di chì sicretu a tarra era pregna
sott'à a farrata accinta à u castagnu
di a corti di ricriaziò ?
Appiccichenduci l'arechja
cridìa di senta a pacenzia di lavi
chì aspittaiani a fini di u mondu.
Era a cità o a tarra ?
Qual'era a prighjunera di l'altra ?
Quantu tempu criditi
Ch’edda era a cità !

Nissun ghjaddu canta puru in a me cità.
Quali saluta i russori di u soli ?
À setti ori in u palazzu di fronti
u stridu di una svedda.
U mè urizonti si lava
si vesti
è sarra a porta.

Apru a porta
chì affacca à u balcó.
Inveci di celi libaru
dodici asti di farru
cunfini di chì spaziu ?
al di là di u cimentu
chì mura i nosci sguardi
induvinu u mari.
Annant'à l'alturi di a cità
cercu un urizonti
chì li summiddi.

Par
Ana María Lainez Blázquez


Tuttu quantu si summidda
in a luci di issa matina d'aprili.
L'aceddu è a rama
i panni è u pratu
i to ochji è u fiumu.
U me disperu
di essa assenti da tè
ghjimbata annant'à u celi
chì ùn ti parla di mè.

M'inchjiniti
sopra à u pozzu.
Nant'à a superfici
di u spechju
chì sfughji
è sonnia di a virticali.

Pà Guillevic
Stanca di a virticali
ma sempri piena di u sonniu di Babel.
A cità si vurria stinzà
sin'à l'oceanu.
Essa una sponda chì ni liccaria
a petraghja è a tarra.

Duva finisci a tarra
m’imaginu l’oceanu
chì badda annan’à i so cresti.
U marosu.
Hè da veru a superfici esposta
à a luci
U fondu di l'atmusfera
chì trema nant’à a so basa
duva sprufunda u me sguardu ?

Gira u to sguardu vers'à u celi
è fighjola u mari.
Omancu a so luci
u so culori
u so ochju.
A sai chì senza u celi
u mari saria più neru
cà l'inchjostru più amaru ?

Gustu amaru di a cità
nera di catramu è di fumi.
Grisgiumu di i to lacrimi
ch'ùn distinguu più da a piova.
I to lacrimi più vasti
cà a me assenza in u to sguardu.

Chì assenza
d'ùn essa micca u celi !
D’ùn strigna micca com'è quistu
a tarra
pà dalli
a tinnarezza di l'atmosfera !
D’ùn essa neancu unu solu
di i milli venti chì accarizani i so cimi !
D'essa solu in a cascata !

Sò Icaru in a so cascata
vers'à u soli.
In l'invirsioni
di a gravitazioni.
Ci sarà dulori peghju
Chè d’essa in a so massa
prighjuneru di a superfici ?
Ùn ci hè manera di libarassi
Nè mancu annant'à a cima di un monti.