Versione :

Ragiunata
Religione è superstizione

In Corsica, u sintimmu religiosu hè sempre assai marcatu da mediterraneità, in particulare in e messe cantate in corsu è in latinu, in i prucessiò teatralizzate, in a fedeltà à i pellerinaghji è cù u mantenimentu d’interri sulenni.

Tutti st’usi anu prestu frasturnatu a ghjerarchia ghjesgiana chì cundannò è difese ancu à i tempi di Genuva pratiche chì, segondu ella, scumparianu cù e manifestazione nurmale di a devuzione : per esempiu, i voceri o baddati, canti funebri feminili chì inghjennavanu viulenze in u sfogu di u dolu. Ste passate spessu impruvisate è orale ùn funu stampate ch’è bellu più tardi, è puru custituiscenu pezzi puetichi tremendi ricunnisciuti oghje per e so qualità di creatività.

U cattolicismu di i Corsi intreccia oghje sempre unepoche di pratiche, di credenze o riti. Puru inserriti in u quadru di manifestazione religiose, fermanu testimone di remanenze misteriose chì ciottanu sicuramente in un tempu landanu. Si veghja sempre assai i morti, cù a parentia è l’amichi, s’ornanu à spessu i purtelli di candele à l’occasione di feste lucale (cum’è a Santa di l’8 di settembre).

S’ammenta dinò a bellezza è u pudere di e fate è si studia sempre assai i mazzeri, essari nutturni chì annunzianu a morte per via di una cadaveru d’animale ; si temia torna i fulletti, omucci scherzosi chì burlavanu a ghjente di passaghju o puru e streghe (sdreie) chì incantavanu o spavintavanu i zitelli.

Malgradu a calata di tutte ste cridenze pare chì a pratica di l’ochju sia sempre bella prisente. Un incantesimu (malasorte) lampatu in un scontru qualunque ùn si pò francà ch’è cù l’aiutu di a signadora. Fendu cascà qualchì goccia d’oliu in un piattu mentre ch’ellu dice e so prigantule, pò avè u contrapudere di caccià l’ochju è i so effetti terribuli.