....CHÌ BELLA SCUPERTA !!

....CHÌ BELLA SCUPERTA !!

 

a fece Leunia

 

« E cose più bone accadenu sempre quandu l’aspittemu u menu » semplice pruverbiu trà d’altri mi dicerete, eppuru, ne aghju avutu a prova, ghjustu à puntu quandu mi ci aspittavu u menu…

Corti a famosa cità universitaria di Corsica, cum’è tutti i ghjovani, à spessu ne avia sunniatu di quellla vita à l’università, a libertà, l’independenza, a scuperta di a vita…tutt’un prugrammu chì m’aspittava…

I studii sò belli è boni è Corti hè famosa pè a so università, và bè! Ma hè ancu cunnisciuta pè e so serate studientine chì adduniscenu tutta a ghjuventù isulana!

 

Tuttu principia cusì… Semu mezu ghjennaghju, nove ore di sera, fora piove chì ne fala, ùn sò s’ellu hè a fatica di a ghjurnata, u timpacciu o a noia ma sentu vene u sonnu. Mi piglia a penciula, mi piglia... Un mumentu dopu, sò pronta à chjinà mi quandu u telefonu sona. Hè a mo amica Ghjuvannina, vole sorte à pena pè divertisce si chì a so ghjurnata hè stata difficiule. Eiu riflettu, turnà à veste mi, appruntà mi, sorte cù u paracqua… innò innò ùn vogliu micca. Eppuru, davant’e precarie di a mo amica mi lasciu cunvince. Ma chì vulete: simu cusì, noi: emu u spiritu di a generusità, l’amicizia sempre pronta, u sacrifiziu via! Una stonda dopu eccu ci ghjunte à une di isse famose serate in l’Uriente, à sapete stu caffè assai cunnisciutu in Corti. Hè crisciutu ghjustu di fronte à l’università, è pè a frequentazione, li face cuncurrenza... Cum’è sempre u locu hè zuffu di ghjente, ùn ci la femu mancu à move ci… Noi, circhemu à fà ci una piccula piazza quandu trà l’abboccu, vedu issu ghjuvanottu chì mi fighjula cù insistenza, u ci facciu tantu casu, cuntinueghju à parlà è à ballà.

 

U so sguardu divente di più in più pisivu è quellu s’avvicina di noi à pocu à pocu. « Ma ch’averà questu ? » dicu à Ghjuvannina « Ùn averà nulla à fà, ch’ellu stà quì à fighjulà mi dapoi una bella stonda !! » Ci spiazzemu un pocu è li voltu e spalle, forse chì cusì capiscerà u messaghju. Ma ùn ci hè nulla à fà, un mumentu dopu, hè sempre quì, mi fighjula ma ùn vene à parlà mi.  Ùn avia cà diciott’ani , ma l’amore ci aviu dighjà fattu una croce annantu, chì quella annata aviu cunnisciutu qualchì desillusione. Allora, l’amore ùn ne vuliu più sente parlà. À dì la franca, o corciu ch’è tù sì, ùn averai nisuna deccia cù mè. Menu menu hè ciò ch’e cridiu, sin’à ch’ellu venissi à parlà mi. Prima, ùn vulendu micca esse sgradevule , l’ascoltu parlà, à principiu solu d’una arechja  ma à pocu à pocu portu un certu intaressu à ciò ch’ellu dice, ci scupremu certi punti cumuni è ùn socu micca parchè ma u mo sguardu nant’à ellu cambiò. Di colpu mi sò scurdata di a mo amica, di l’altri, ùn ci era più cà noi. Subitu, u mo celu s’hè schjaritu, è sò cascata in una bella è maravigliosa trappula, quella di l’amore…  Quale averia pussutu crede chì issa serata nuiosa è banale à principiu si saria trasfurmata in veru sognu? Di fattu, quella notte dui anni fà, aghju fattu una bella scuperta, quella di l’amore… Hè nata una bella storia chì dura sempre oghje è chì fermerà sempre u me più bellu ricordu di Corti.