Versione :
Corsu

Ieiettu (strattu)

Guidu Benigni

Quandu ellu era ghjuntu u fogliu giallu chì chjamava à u serviziu militare i cuscritti di a classa di Ieiettu, Zia Lena s'era stupita d'ùn riceve quellu di u nipote.

Ghjuliu era statu u primu à esse chjamatu, trè anni fà. Furtuna eramu in 19 è a guerra era finita. In seguita l'annu dopu fù chjamatu Petru è infine Stefanu. Tutti l'anni ci n'era unu in partanza. Ma u fattu chì u primunatu sia liberatu nanzu ch'ellu parti u terzu, ùn pudia nuce dunque à a cura di l'animali. A mutazione pasturesca, cum'è quella di u suldatu, restava assicurata.
- Ma, si dumandava Zia Lena chì sapia i so maschi pocu avvezzi à l'ortu, cù Ieiettu hè un altru par di maniche. Cume fà senza ellu per l'ortaglia chì appruvista a casa è empie a cantina d'ogni cosa ?
Per i trè fratelli, Petru Maria Sucelli, u Sgiò Merre, s'era datu di rimenu è a so intervenzione fece fruttu. Figlioli di babbu tombu in guerra, elli eranu priuritarii per esse affettati à a Territuriale in Corti è in più benefiziavanu aspessu di permissione chì i facia rivene in paese in cor di tramutanze da piaghja à muntagna è viciversu.
Ma l'annu di a chjama di Ieiettu, in 22, muchju, micca fogliu giallu. Zia Lena s'era detta : "Forse qualchì ritardu, qualchì sbagliu, vai à sapè…" Cù u tempu s'era messa in penseri è scuntrendu u Merre, una dumenica dopu à a messa, li n'avia ammintatu u fattu.
Passatu un mese Petru Maria Sucelli li dede a risposta : Ieiettu era statu sfrancatu da u serviziu è rifurmatu definitivu.
- Eccu una bella nutizia, avia cappiatu Zia Lena. Per una volta face piace à sente !
Prima riflezzione fatta, ella avia pensatu chì, orfanellu di babbu mortu in guerra, l'amministrazione militare ne avia tenutu contu.
Senza circà l'origine d'una qualunque decisione, Zia Lena s'era detta chì u giuvanottu per l'usi di casa si stava megliu à l'ortu chè incasernatu. In sopra à più, si sentia menu impenserita di vede lu parte ver di un mondu scunnisciutu induve ellu si seria truvatu pettu à tutte e più pessime macagne.

Ciò chì u Merre avia taciutu era a dimarchja à l'origine di a decisione. D'infatti, u Sgiò Cunsiglieru Generale Spelamosca li n'avia fattu parte, un ghjornu, dicendu li chì un soiu amministratu, un certu Ghjuliu Melzani, avia fattu l'ogettu d'una intervenzione di u deputatu Mammilianu Mezazucca, omu chì avia e so entrate in tutti i ministeri parigini. È a decisione di dispensa era capitata à u Ricrutamentu di u 173, in citadella di Bastia, pocu tempu dopu.
- Ghjuliu Melzani ? Ahù, ùn vegu quale ellu hè quessu, o Sgiò Diputatu.
È dopu d'esse si grattatu in tupezzu una bella stonda, avia cappiatu : "Han ! Ié, avà ci sò ! Ieiettu !"
Rientratu in paese, u Sgiò Merre s'era tarrulatu u cerbellu une pochi di ghjorni.
- Ma quale serà chì averà pigliatu pena di riesce una tale prova ? Fà intervene deputati è ministri ? È per Ieiettu ? Moltu più cumplicatu l'affare, chì per fà move u Sgiò deputatu Mezazucca, ci vole u cannone ! Què po allora, a mi saperanu cuntà !

Ma senza risposta, cù u tempu, avia pensatu ancu ellu chì u fattu d'esse orfanu di guerra ne era a vera causa.
A spiegazione ci vulia à circà la in paese stessu.
A persona chì s'era messa in penseri per Ieiettu era a Signora Biatrice. Cume fà senza a presenza d'issu giuvanottu cusì gentile, servizievule è chì a pruvistava di cusì belli legumi ? Chì li facia catasta di legne per l'invernu. Chì si dava ancu à surveglià e cugliere di castagne, amandule o alive in le pruprietà di a famiglia o mettia a manu à mille faccende di casa. Senza cuntà i servizii ch'ellu rendia, sopra à tuttu i ghjorni d'assenza di Marietta, a cucinara…
D'un trattu, l'era venuta in core chì Ieiettu avia avutu u babbu mortu à u fronte è di colpu avia impinnatu à u Sgiò diputatu Mezazucca è cusì avia ottenutu suddisfazione.
Fà chì à longu andà, parechje sere, Ieiettu rientrava di notte. À tal puntu chì Zia Lena ùn lu vidia quasi più.
- O Ieiè, à mè mi pare chè tù sì assai occupatu, stù pocu ? Nò?
- Ié, o Zì, ié era a risposta senza andà più inlà.
A zia avia capitu ma, cum'è di solitu, ùn avia dettu nunda, pensendu in sè chì apressu à tuttu, s'ella ùn nucia à u giuvanottu ùn pudia fà li male, è megliu cusì.
D'infatti, Ieiettu ci truvava u so contu. Di quandu in quandu, a Signora Biatrice, li facia quellu picculu rigalu : biscotti, una sporta, una funa. Scuntrendu à Zia Lena un ghjornu dopu à a messa, a Signora avia dettu :
- Ùn vi fate penseri per veste issu zitellu, o cara, chì ùn mancanu vechji panni di u ben di Anselmu. Hè a minima di e cose di ricumpensà i servizii ch'ellu mi rende. Ieiettu hè un bravu zitellu, sapete.
Zia Lena avia accennatu di sì è ringraziatu cum'è si deve.
Lindumane, mentre chì Ieiettu pruvistava à Marietta in legumi, a Signora Biatrice l'avia chjamatu :
- Sai, o Ieiè, averiste da pruvà issu pantalone di u Ben di Ansè. U toiu hè frustu è hà bisognu d'esse rimpiazzatu, Tè, prova lu.
Ieiettu era rientratu quella sera è Zia Lena, chì era nasi fina, avia tuttu capitu. Ma cum'è per quelli salti di Fiffina à l'ortu di Fiuminale, avia messu, cum'è si dice, acqua in bocca è sale in zucca.