FORE, un puema di Lino ANGIULI

Un puema, quattru lingue


Fore. Nu mecidde de crestiene, viete a lore.
U scerrocche pestrigghie 'minz'i ligghie.
Fesce sfesce i sfusce
( cià dë fë nan'u pigghie! ).
D minz remagghie
agguandete a nu ferfelete gnure
se chele nu schezzeridde de pagghie
( cià peiure, avesse iesse chesse a iure! ).

 

Po' alla 'nzegherdune fesce notte
a lune v chiengenne, vole attene.
Puff: scriescene i crestiene
tutte totte jind'e n botte
( n'asckuore abbotte a venne de sotte! ).

'Nderre se scazzechesce n scarrasse
d jinde iesse a ferve n masse
de pene d trumbé dolcedolce chi mene.
Trumbenne trumbenne pere
d'attendé do menne.
D sott'i mene a chiene a chiene
cresce n stacche de crestiene.
"Mbasteme " discene l'ucchie i le chepidde
( cià cazze sepe f nu scazzeridde! ).

'Mbaste i trombe trombe i 'mbaste
sbotte u lanzule i abbotte
i m m'evaste.
Ah, sé. U pene è state fatte
( i pure cinghe se' chile de paste! ).

 

Un macello di cristiani, beati loro. 

Lo scirocco pasticcia fra gli ulivi. 

Fa disfa e sfugge / ( che devi fare non lo pigli! ). // Da in mezzo in mezzo alle ramaglie / attaccato a un ferrofilato nero / si cala uno scazzello di paglia / ( che paura, dovesse essere questa la iura ! ). // Poi all'improvviso fa notte / la luna va piangendo, vuole il padre. / Puff: svaniscono i cristiani / tutti tutti in una botta / ( un bruciore gonfia alla parte di sotto!). // In terra si solleva una fessura / da dentro esce a fermentare una massa / di pane da lavorare dolcedolce con le mani. / Lavorando lavorando pare di palpare / due seni. / Da sotto le mani piano piano / cresce una cavalla di cristiana. / "Impastami" dicono gli occhi e i capelli/ che cazzo sa combinare uno scazzarello! ). // Impasta e lavora lavora e impasta / sgonfia il lenzuolo e rigonfia / e mai mi basta. / Ah, si. Il pane è stato fatto / ( e pure cinque sei chili di pasta!).

Fora. Un macellu di cristiani, beati à elli.
U sciroccu pastizzeghja à mezu à l’alivi.
Face sface è sfughje
(ciò ch’è devi fà, ùn lu si pigli!)
Da mezu à u frundame
Azzingatu à un fil di ferru neru
Si cala un fullettu di paglia
(chì paura, sarà quessa a strega)

In campagna. 

È po à l’assumbretta face notte
a luna piglia è pianghje, vole u babbu.
Puffiti: spariscenu i cristiani
tutti tutti in una botte
(un brisgiolu ingonfia in a parte di sottu).

In terra si apre una crepa
da indrentu esce à bolle una mansa
di pane da impastà pianupianu cù e mani.
È impasta è impasta chì ne pare
di appaspà dui petti.
Da sott’à e mani à pocu à pocu
cresce una ghjumente cristiana.
“Impasta mi” dicenu l’ochji è i capelli
(ma cum’ellu a sà fà un cuntrastellu)

Impasta è spiana è spiana è impasta
È sgonfia u lenzolu è ingonfia
È mai mi basta.
Ah iè. U pane hè statu fattu
(è puru cinque sei chilò di pasta).
(traduttu da G.Thiers)

The countryside. A swarm of people, lucky for them.
The scirocco romps among the olive trees.
it eases up unleashes it flees
(what can you do, you'll never catch it!)

From the brier
a straw goblin drops through the air
stuck to black barbed wire
(what a fright, what if it's the bugbear!)

Then suddenly it's nightfall
the moon rises in tears, it's her father she wants.
Puff: the people vanish one and all
all of them all at once
(a burning swells the underbelly!).

A crevice opens in the ground
and lets out a mass of rising dough
to be kneaded gently by hand.
Kneading it seems as though
I were palpating breasts.
From beneath the fingers a mare
of a woman starts slowly to grow.
"Knead me" say her eyes and her hair
(what a devilish imp can prepare!)

Knead and work work and knead
deflate and inflate the spread
but it's never enough.
Oh, yes! I've finished the bread
(and ten twelve pounds of pasta to boot!).

(Translated by Luigi Bonaffini)