Quelli di l’isule

L'arretta bianca - Puemi
Ghjacumu Thiers
Albiana, Aiacciu – 2006

QUELLI DI L'ISULE

Stà fermu
ùn anscià
fà nice
sin'à l'arice
di l'Alba
è po trinca di colpu
à u scornu di a casa
da duve ellu si sparghje
Chjurlinu indurmichjitu
è tandu annasà l'Elba
è l'aliti tuscani
à fior'di ghjelsuminu...

è po lacà grachjà
e curnachje
chì dicenu ch'è no simu in prigiò
noi, quelli di l'isule.
A so tuntia, sì, a so tuntia...

Dicenu l'Erdiavule pruibì quellu fiore
l'ordine granducale fù sempre rispettatu
ma vense l'urtulanu
innamuratu persu
è ne fece rigalu
un rambellu
biancu è giallu
tuttu muscu...
tuttu amore...
è ti chjamu Iasmina
chì u nome hè periculu
i Medici mi cercanu
sò cundannatu à morte.
Piglia issu ramuncellu
porta lu à l'altra sponda,
ci aghju messu u mo core
è i centu suspiri.