Versione :

I marini

Qund'è u ventu volta da una svighja marina
è sfrisgia a pelli di a zitiddina, a nudità imbriacata
à u tarminu di l'acqua.
Quand'è una stedda bianca trabucca u disideriu
in u trimulenti paspà di u tempu.
Quand'è una chjarura di nivi gira in i petta
è ch'idda codda a trasparenza di u mondu.
I marini!
Issu stupori in u batticori di a carri,
una boci turchina chì tremi in u silenziu.
U corpu cunnosci u fiuri di a luntananza,
quand'è in u corpu ci era un sunghjozzu di sciuma.
In issu pricipiziu affacca l'infinitu prufilu di u mari,
u so spasimu verdi
quand'iddu entri in no’ cù a so polpa sicreta.
U corpu impinseritu,
quand'è i vivi biiani u lumu.
U corpu fiacculatu da a diurna prighera di u scioru.
A dulci cuntrazzioni di un clima.
Una fusioni compia di a friscura.
I marini !
Avali rammintati u spiru d'arghjentu di una brusta,
di luntani lumeri chì coddani in i sogna.
À manu à manu una assenza spaccata in u ricordu,
una stonda chì bolli, passioni di chjarezza.
Rammintati in u corpu una alba chì annuncia
i so sillabi schjetti:
soffiu di lumu è liquidi, materii trasmutati
in u trimulighju di u biancumu ;
distiddazioni di spechji
ed una musica nuda,
u giracapu ghjimbatu di u mari,
issa prima frebba
ch'è distina a billeza com'è visioni futura ;
l'ochja aldilà
mentri s'apri l'ardenti spaccatura
di u pinseru.
I marini!
Sunnambuli bandieri, un ventu chì mena
i lami di u soli indrintu di u ventu.
À manu à manu una ancura di lumu
com'è un misteru ci nasci in u sangu.
U corpu scopri quì a so isula invisibuli
di nustalgia,
un intimu numaru palisatu in u tempu,
un puzzu turchinu è fretu chì arruchja a mimoria.
Una zitiddina inde a nebbia chì ora pari in fiammi :
l'astra di l'alligria
u zirlimu di u dilettu,
una figura immobuli chì fiaccula a so curona.
Quand'è u mari hè un distinu è ch'idda ci tocca a so fiamma,
l'arghjentu vivu chì acceca,
u pulmonu mai saziu
di chjarezza.
I marini!
Quand'è luccica in l'ori u mari chì ùn dormi mai
sinu à ch'idda invadi u corpu una antica nustalgia.
Quand'iddu ci invadi u mari pianu pianu
è ch'iddu ci brusgia a pelli sana u silenziu,
è nasci un altru soffiu,
un altru lumu annantu à a fronti
chì sguassa ugni clima di ombra,
un altru ventu chì ci entri in u pettu nudu
com'è un novu batticori di purezza.
Quand'è u mari ci scopri l'asistenza invisibuli
di un pricipiziu in u corpu ;
un fretu turcineddu ghjimbatu annantu à tempu,
l'urizonti marinu com'è un labru internu
chì ci faci trimà,
a visioni di un distinu
sintitu com'è un lampu inde i veni.
I marini!
Quand'è a tarra ed u corpu ed u mari
l'invadi u lumu,
iddi nascini contru à morti
i marini,
com'è chì u tempu nivessi in sempiternu
annantu à una patria nova :
filici tarritoriu,
alta billezza,
vita cuntinua.