2 - zoeddu è prucò

zoeddu è prucò

 

-Discetati, o Prucò! ùn riescu à dorme sta notte! Veni à stracquà ti accantu à mè : aghju l'anima pesta!

Senti ! Tuttu hè silenziu in i cuntorni. Quanti ricordi tristi mi mettenu a paura addossu! In purcile, dorme a lofia cù tutti i so purchetti ingiru : anu suttu à vuluntà è avale, sunnieghjanu podassi tette chì sborganu è rivocchì di latte à funtane. Duman hè a festa di Tutti i Santi, hè un ghjornu assignalalu . u ghjornu predilettu per tumbà mi !

Chì destinu u nostru! Simu nati quì è quì simu stati allevati, è quì ci anu messu e pastoghje. Di tutti quelli di i nostri tempi, ùn simu fermati vivi chè eo è tù. Ma tù camperai omenu sin’à Pasqua : ma mancu ne aghju inviglia, aghju ancu una cria di frizione per tè, chì ùn credu ch'ella sia furtuna per tè di vede ti more ingiru a ghjente più cara.

Sò parechji ghjorni ch’o mi sò avvistu di certi cambiamcnti : Ellu è Ella mi facianu e manere, i buglimondi, è mi dicianu : -Zoè, Zoè, Zoè ! -Hè bruttu segnu quessu! Mi sò dettu. M'allusingavanu à chì più pudia, unu è l'altru. Hè una miracula ciò ch'elli mi anu offertu! Granone, ghjanda, fave, truvulata ; è tù_ stimatu fratellu, ere ghjilosu, chì ùn capie u mutivu... è mi credie più furtunatu.

L'altreri, ùn ci ai forse fattu casu, hè venutu u babbu d'Ella, è s'hè datu à paspà mi tuttu.

L'aghju intesu cù e mo orechje ciò ch’ellu hà dettu à u ghjenneru:-DumaÙnna, tenilu à dighjunu è appronta u canapu, a scaletta, i stuvigli è e paghjole...Videremu dopudumane, à l'alba; u cultellu da pulzà lu u purteraghju eo: hè quellu di sempre. Mì, u tumberemu quì, in piazzetta!

Cusì dicendu, si n’hè andatu via ; à mè mi si sò pisate e setule nantu à u coghju... Ùn a ci facia più mancu à rispirà, è mi si paria chì u mo sangue si fussi caghjatu in e mo vene.

O Prucò, fratellu stimatu, calmati è ùn pianghje micca !

Sentu ch’ellu mi ci vole à apre ti u mo core, ùn ti possu piattà nunda: a sai ch’è no simu mannarini di trovula, è ghjè per quessa ch’elli ci danu da manghjà è da beie... ma eri m’anu lasciatu senza manghjà, mancu un zinzicu di nunda.

Hè venuta a socera d'Ella : t'hà e setine in faccia cum'è noi ! M'hà carezzatu u spinu cù a spazzula, è mentre ch’è tù durmie, si sò dati à lavà mi, ripetendu a solita cantilena : Zoè, Zoè, Zoè !

A socera mi hà ancu sputatu addossu, dicendu: -Dio u pruteca!

Parianu in pace, trà socera è nora, è po in più bella ne vensenu in puntu di lÙncà si à causa di i sanguinelli.

Ella i vulia appruntà dolci: cù l'uva passa, u zuccheru, a cicculata, a retula di u latte, è ùn sò chè torna. A socera, chì a vulia cuntrarià, s'uppunia, sustenendu chì i sanguinelli eranu più gustosi fatti solu cù u sale.

Ella ùn mi cacciava l'ochji d’addossu, è prima d'andà si ne hà turnatu à paspà mi quì.. mì, feghja, o Prucò! Ma perchè ch'ùn tocca e soie e cule, chì ci vole dure carreie à sustene le!

Dumane n'ai da vede ghjente! Ella hà appruntatu u pane frescu. À meziomu affaccheranu tutti. u Tale cù a Tale, a Cumare, u Sgiò: quellu po u invitanu in ogni locu è ci và à fà u bellu. Era prisente ancu quand'elli tumbonu a puveretta di nostra mamma. Ùn u cunniscia, ma à a incimbratoghja aghju capitu ch'ellu era di i nostri... s'assumiglia assai à ziu Maiale. L'appÙnttu l’hà, è deve esse ancu ellu di a razza di quelli ch’omu ingrassa, cum'è noi, ma à elli ùn i castranu micca...

Oh! Quand'o ci pensu, appuntu ! U ghjornu di quella offesa ch'ellu ci fece, Ellu ; tù, o Prucò, ùn riescie à accettà la, è ancu un pocu ne mori, chì t'ere innamuratu di quella purcastrella... ti n’arricordi ? Era un amore quellu! Nera taccata di biancu, cù a so cuduccia tutta arricciulata. A rivecu quant'è ch'ella fussi avà, quand'ella si vultulava accantu à tè ..A sentia dinù eiu, tanta dulcezza à u core: ma ùn volsenu mancu ch’io a tucchessi: a si purtonu subitu subitu è a dedenu à un varre di u vicinatu, è à noi ci castronu.

]..jjÌwlÙj

Da quellu ghjornu, stetemu sempre noi à nimà in carciulellu : cù u grugnu sterravamu e petre più ciuttie, per piattà ci da a vergogna.

Ma Ellu, o la sdiccia, ci messe l’anellu à u nasu. Dicu dunque chì dumane ci serà dinù u speziale, omu gulosu, è a moglia cù i figlioli dilicati.

Ùn mancherà mancu u curatu è a surella figlia: ellu ùn beie tantu, ma quand'ellu ne tasta... sburra à discorsi noiosi cum'è d'abitutine, chì danu à pocu à pocu u sonnu à u speziale...

Ma à l’ora di manghjà tornanu tutti d'accordu!

Dopu avè manghjatu è betu in quantità, mettenu à cantà è mancu trovanu u tempu longu.

Prima di licenzià si, sunghjunu riceverà da Ella u so pezzu di carne.

Zittu, o Prucò! Ùn pianghje! Chì u piantu ùn rima à nunda: nisuttu sfughje à u so destinu. Innò! Ùn mi dìmicca ch'ella era megliu à ùn esse nati! si nasce è si more, cum'ella l'hà stabilita cusì a sorte!

Fà casu, avale, à l’incantu di u celu! Hè notte pagna: e stelle è a luna parenu ochji chì ci feghjanu, ma ùn sanu chì mondu di u significatu di pianghje è di soffre... Eppuru, s'elle mi capissinu, a mo voce stanotte aprerebbi e porte di u celu!

Ma ùn simu soli à soffre cusì: t'arricordi di mammone Sue ? A puveraccia! di tanti figlioli, ùn li ne firrmò chè unu solu : u nostru babbà. S’hè trova aspessu à panza piena... l'hà parturiti i so purcellini, cum'è ogni mamma, cù suffrenza è dulore, è po dopu Ellu è Ella i li tumbavanu, una volta diventati purcastrelli.

È ziu Lardosu ? Vensenu in trè: mascherati è armati di staffile è di pinnatu. Era una notte terribule: notte di rapina! Piuvia à rivocchi è u ventu truncava e ramelle di l'arburi, lampendu tuttu. Ma quelli, cum"è anime dannate, avendu lampatu in pianu à ziu Lardosu cun duie staffilate, u chjusenu in un saccu è da quellu ghjomu ùn si n'ebbe più alcun nutizia.

U nostru fratellu Setulutu, quellu fratellu cusì bravu ch’è no aviamu, tantu placidu, u dedenu à u macellaru : u lietinu cum'è s'ellu fassi statu un banditu, u più feroce, ancu s'ellu ùn averia fattu male mancu à una mosca Ellu pianghjia... mi pare di sente ne i stridi ancu avà.

O Prucò, di tuttu què noi simu stati testimoni! Ma sai u più chì mi face male? Hè u fattu di deve more senza avè campatu un ghjornu solu di libertà.

Quante volte aghju avutu a inviglia di i nostri cugini Cignali: elli sì chì sò furtunati!

Vivenu errenti segondu l'estru, cugliendu u manghjà chì li piace di più, quand'elli volenu, è sì qualchssia i minaccia.. ponu mustrà e sanne dinù elli. Carnpanu senza liaglie nè pastoghje, è morenu in libertà: una vita senza libertà hè propiu peghju chè a morte!

È avà, chì mi cheri di a nostra mamma ? Nò, o Prucò! d"Ella nò! Ma perchè insisti?

O Dio, chì terrore quellu ghjornu ! M'arricordu quand'elli a striscinonu quì... in piazzetta. E so stride mi ribombanu sempre in l'orechje è in u core. A vuliamu succore, tremindui, ma eramu chjosi... allora, ci simu messi à ughjulà cù u fiatu chì ci fermava, è po tù, dopu, ai ciuttatu u to capu sottu à mè pè piattà ti.

Chì sventuraccia quellu ghjornu! U soceru d'Ellu li ficcò u cultellu in pettu sin'à tuccà li u core. A voce di a nostra mamma li si spinse in gola pianu pianu, mentre chì da a ferita u sangue schizzava à bollori nentru u stagnunettu ch'ellu purghjia Ellu. À a fine a lamponu nantu à un focu tamantu, ma un focu senza fume... solu fiaccule per brusgià li e setine. Ellu, cù altri, a rivultavanu da un latu è da l'altru, cù u furcone, sparghjenduli e fiaccule addossu. Avale, mi si pare di brusgià dinù eiu à mezu à quelle fiare...

Dopu, l’appicconu à una scala è a squartonu d'accetta è di cultellu: prima li taglionu orechje è coda, per dà le à i zitelli chì l'aspettavanu da runzicà si le, dopu li caccionu tuttu u nentru... è u restu. Prucò, Prucò ! a vedi? Eo, ùn a ti vulia ramentà...Venitine vicinu à mè, stimatu fratellu. Ch’è no pianghjimu inseme cum’è tandu! Forse u piantu allegeriscerà u nostru dulore.

Avale, fatti curagiu! A notte hè guasi passata... è passeranu i ghjorni.. passerà l'inguernu è turneranu à vene e foglie verdi nantu à e ramelle... allora arricordati di mè!

Ùn mi lagnu di nunda: tù sì statu per mè u fratellu più caru... ùn aghju nunda da rimpruverà ti, nè mancu ai mai pruvatu à toglie mi u pane di bocca!

A luna s’hè ciuttata è e stelle sò sparite: vecu à Ellu nantu a porta chì feghja u celu.

Prima ch’ellu si pesi u sole, si spinghjerà a luce in i mio ochji...

Eccu chì veneniu à piglià mi, curagiu o Prucò, a morte ùn dura chè un mumentu solu!

Feghja sottu à u muru! Daretu à a trovula aghju allucatu per tè una manata di fave... hè tutta a ricchezza ch'io ti lasciu; micca tantu da ch’è tù ti ne sazie, ma piuttostu da allegerisce ti u dulore di st'ora quì !

Vai è pigliale, avà! Hè l'ultimu donu ch'io ti facciu. Vai, o Prucò! Vai in quel angulu è pigliati isse fave...Vai, è tuppati l'orechje!

 

Tradottu da Ghjacumu FUSINA