Sandra farà “u so pussibule”.....

 

CORTI È A SO OPERA

Eccu, vengu d’avè u mo baccu, mi aghju dunque da pudè scrive à l’università di Corti. Per mè sta cità, ripresenta a guerra d’indipendenza, tuttu un simbulu !!! Mi primureghju di scopre issi lochi.

Dopu avè pigliatu a mo camera à l’università di lettere, mi ne vò subitu à a scuperta di a città.

Fidighjendu a citadella in altu nant’à u so alpale, mi mettu a pensa chi issa cità devia esse digià à l’epica di l’ondecesimu seculu una bastiglia.

Ghjè in u 1420 chì Vincentellu d’Istria face fà a citadella dopu avè ripigliatu a cità à i Genuvesi.

Meditendu ghjungu davanti à a statula di u generale Gaffori « capu machjia di i Corsi ». I muri di a casa portanu sempre e tracce di e fucilate tirate tandu.

Ghjuvan Petru Gaffori ghjè natu in Corti in l’annu 1704. Era duttore, ciò chi un curria micca e loghje, era in u triumviratu di i pruttetori di a nazione corsa. Libereghja à Corti da i Genuvesi in u 1746.

Durante issu accampamentu i Genuvesi eranu chjosi ind’è a citadella. Sponenu a è balle di i patriotti unu di i figlioli Gaffori ch’elli anu rapighjatu, ma Faustina a moglia di u generale mughja « Cartucciate; ùn pinsate micca à u mo figliolu ma pinsate à a patria ».

A citadella capituleghja è u zitellu ghjè ritruvatu sanu è salvu.

Mi figureghju u curagiu di issa mamma è l’amore tamantu ch’ella purtava à a so patria. D’altronde a face vede una volta di più, quattru anni dopu quandu i Genuvesi ripiglieranu a città. Un pugnu di patriotti resistenu incù ella ind’è a casa Gaffori, ma parlanu di redizione.

Allora Faustina minaccia di fà tuttu saltà si a resistenza calieghja «  Sceglite di more in eroi o cum’è vigliacchi ». Basta! anu resistuttu sin’à ch’elli spuntessinu i rinforzi.

Fideghju a statula di u maritu è mi dicu ch’ella a si meritava ancu ella, una statula! Ùn l’averia po arrubata chì u meritu l’avia à veru.

À u generale Gaffori li si mette in manu u pudere esecutivu è ghjè numinatu Generale di a Nazione à a cunsulta d’Orezza in u 1751. Per disgrazia, in u 1753, hè traditu da u so fratellu stessu è more in un’imbuscata vultendu in Corti.

Fighjendu i tufoni lacati da e balle in a quatrera di a so casa, pensu à l’addisperu di a so moglia è di i so zitelli di pettu à issa fine tragica. S’ellu ùn era micca mortu forse a storia ùn saria micca stata listessa ?

Averia podassi cumbattutu in Pontenovu ? u risultatu di a battaglia ne sarebbe podassi cambiatu ?

Senza rende mi ne contu, mi ritrovu davanti à a statula di Pasquale Paoli.

Ghjè vera chì dopu à a morte di Gaffori, da u 1755 à u 1769, Corti hè a capitale di a Corsica indipendente.

Cosa unica in Europa, in u 1755, Paoli face vutà in Corti una custituzione fundata nant’à e teurie di Montesquieu è altri lumi di l’epica è chì stabilisce a siparazione di i puderi è a supranità di u populu. Face nasce dinù un’università.

Cusì, à l’epica chì in guasi tutta l’Europa tutti i paesi sò sottu à l’autorità d’un rè di dirittu divinu, noi, eramu liberi. Ghjuvan Ghjacumu Rousseau l’avia capita, dicendu «  un ghjornu issa piccula isula hà da fà parlà d’ella in tuttu u mondu »

A battaglia di Pontenovu mette fine à issa libertà chì fece corre tantu sangue.

 

Feghju à Pasquale Paoli è mi dicu ch’è nedevimu esse degni di a so università.

Mi prumettu di fà u mo pussibule.