UNA FOLA DI CATHY CAMPANA

 
Ci era una volta, tempi passatoni, in un paisolu di Corsica appesu à i monti, una famigliola povera in canna. U babbu pastore, a mamma è i dui figlioli Maria è Lisandru straziavanu da un capu d'annu à l'altru per stantà u so pane. 
In un casa bellissima, un riccone Ghjuvanni Campocasso chì a si scialava ebbe un ghjornu l'idea di batte a campagna per rendesi contu di u statu di i so lochi è à tempu, incuntrà a ghjente.
S'avvede di a sferenza tremenda trà i pochi cum'è ellu à quale ùn manca nunda è quelli chi crepanu di fame. 
Eccu ch'un ghjornu i so passi u portanu versu a casa di a nostra  famiglia mischinella. 
U sgiò fala di cavallu è scopre una zitella, bella cum'è u sole accumpagnata da un pullastrone. Sti ghjovani a vi pensate, eranu Maria è Lisandru.
U signurone hè cummossu da stu scontru è a mostra cun grande ammirazione. 
I parenti, un pocu maligni, si dicenu chi, forse a so sorte hà da cambià si stu sgiò s'hè innamuratu di Maria.
Quand'ellu si ne và  Ghjuvanni prumette di tornà, i so ochji spampilluleghjanu d'un amore natu d'un lampu, pare toccu da a saetta ! Maria si vede digià  signora in casa di issu sgiò.
Tutti s'infiaranu per stu prugettu  maravigliosu, ognunu sperendu guadagnà ci qualcosa.
U prete, ellu stessu, cumencia a fà pulì a chjesa, prepara i canti è e preghjere per u matrimoniu è ghjè cuntentu cum'è un pichju di cunstatà chi u Signore, u soiu, quellu ch'ellu prega à a messa ogni ghjornu vene in aiuta a sti poveracci.
U paese sanu hè in bullore, e zitelle sò ghjilose di Maria è sognanu anch'elle à quellu innamuratu, bellu quant'è u futuru sposu, chi venerà  à piglià le in groppa nant'à u so cavallu, per fà le fughje luntanu di sta vita ch'elle odianu.
Un ghjornu Ghjuvanni face sapè ch'ellu s'hà da affaccà à prisentà una "certa dumanda"à i parenti di Maria è di Lisandru. 
Eviva, eccu chì ci simu, a nostra figliola serà prestu sposa è noi ricchi. 
Ghjunghje u pretendente incù cavalli, belle donne, cabriolè, a so richezza visibile à centu chilometri !  Maria, a fidanzata, rossa inciabata, vestuta in biancu, aspetta sottumessa. I soi, dopu spesu l’ultimi soldi, sò fermati ancu senza manghjà per chì Maria figuri bè.
U babbu face u gestu di mette à Maria in bracciu à Ghjuvanni ma quellu si rincula cum'è s'ellu vedia u diavule.
Ohimé si lagnanu i parenti, cosa accade ? U sposaliziu li pare cumprumessu. U signore tandu s'avvicina di Lisandru, u piglia per a manu è li dice a l'orechja, "- Veni incù mè in u mo palazzu, ma ti dumandu una sola cosa, d'ūn rivede mai più a to famiglia, ch'ùn mi piacenu mancu appena i poveri ! "
Fù cusì chì Lisandru lasciò i soi per campà cū un sgiò ch'un amava chè i maschji… 
Cathy Campana