Umagiu à Ghjacumu Thiers

I scritti infilarati quì sottu sò quelli interpretati, detti o cantati durante a serata.

Sò passi di teatru (U Labirintu, U Viaghju, A Scusa di Pasquale Paoli) prosa (L'Accent du voisin, Memè u Polpu, Zighinetta a Rossa, Una Manata di ritratti) puesia è cantu (Percò sì, Ulisse L'ora turchina, In e dite, L'imbasciata, L'Acqua viva,Amandulu fiuritu, Ghjennaghji, Meziornu, Esilii di u Piali, Parta è vultà)

 

U LABIRINTU

 

PERSUNAGI :

Narcisiu : viziosu ; in cor di a pezza ùn muta micca pelu, ma caratteru è idea.
Ribombu : una ninfa pocu quenta, scherzosa è zergosa.
Efisiu : cacciatore spiritosu, ma rozu
Narcoticu : cacciatore struitu, ma losciu losciu
A Voce : poliglotta
Pimpirinetta : circatora in geulugia, antrupulugia è tante altre discipline

Passa è veni cuntinuu di dii, mostri, cacciatori è animali reali o chimerichi. Ponu esse solu finzione ammintate, sugeriti da lumi è caleidoscopu di maghjine è lumi, ma dinò ballarini è cantarini, cù mascare è custumi ridiculi è fantastichi.

SCENA 1

Narcisiu, Efisiu, Narcoticu, A Voce
Interpretati da G.P.Giudicelli, G.L.Graziani, D.Delorme, P.Gattaceca

Narcisiu : Chì scandalu ! Ùn si pò più lacà nunda in e fureste d’oghje ! Sarà tuttu issu passa è veni... ùn ci hè più chè frastorni, frapiglia è frabotta... più un palmu di nettu...
Eranu quì ! L’aghju lasciate quì, e mo trappule è avà, hè un’ora ch’o girgu è ùn ci hè più manera di arricurdà mi à u ghjustu induv’elle sò...
Efisiu ( da parte, senza fà si sente): Eh ! Vai chì tù ! Cù tuttu ciò ch’è tù ai in capu ùn mi stona mancu ch’è tù ùn ti ricordi da u nasu à u mentu... In fatti saria megliu piuttostu da a mente à l’altru restu, chì ghjente imbicchite, ne aghju vistu è ne aghju vistu ! ma cum’è stu arnese quì, mai ! Aù, mai ! Un sprupositu... Vedi, qualunque cosa chì li passa à tiru, a feghja è s’ella assumiglia à ùn fussi chè un’aria di femina... Videte : mettimu, s’ella passa ùn la sò, una pernice, una lefra, una... bicazza... una spazzola vestuta da donna ? È bè s’ella passa... ci passa !
Narcoticu : Ghjusta ! Basta ch’ella passi femina...
Efisiu : È ancu ! Ùn hè micca sicura. Pò passà ancu maschju...

Passanu un volu di culombi, dui cignali è un elefante

Narcisiu : Puttana goba ! Chì pezzoni ! O zitè, avete vistu i pezzoni chì sò passati ?
Efisiu : Aè ! cù ellu è gira è gira, ne vultemu sempre custì !
Narcoticu : Ah ! aè ! in quantu à mè...
Narcisiu : Bon ! Dispiace ma ùn sì pò esse à u fornu è dinò à u mulinu ! (cerca) Ah ! e rete, e trappule, i lacci ! Buffa ! mi pare mille anni chì l’omi inventinu qualcosa chì sia più... efficace per caccighjà. Ùn la sò po eiu ! Un cosu, duie canne ligate è po un affare... pabà ! ch’ellu partissi cusì frumbatu ! schjù schjù schjù ! è lampà tuttu ciò chì li passa à tiru !
Efisiu : (infrebatu) Iè, iè, duie canne, un cosu, una cosa, u chjamerebbemu cannone ! o fucile ! Basta ch’ellu tirghi è ch’ellu lampi ! Ci vole à mette ci una regula, quantunque ! Avete vistu u passa è veni di l’animali ch’ellu ci hè per sti lochi ! Ùn pò più durà cusì ! S’è no lachemu fà, ùn anu da stà tantu à imbastardì ci à noi tutti, è saria u più bellu !
Narcoticu : Ah ! aè ! in quantu à mè... Dì la puru ! Di prima eramu insetti, zecche o camule... vermi rampiconi... scrimizime nantu à cuscogliule, via nunda... Emu messu ùn sò quantu millenarii à pisà u musu da terra... Dopu si hè sgrunchjulita una ghjanda quì (si tocca u tupezzu) o quì (sottu à l’ascelle) –à u ghjustu ùn la sò- -è tandu, hè stata a Revuluzione... u principiu di l’Umanità !
(Cù esaltazione) È tandu emu principiatu à alzà ci nantu à i nostri pedi... un pede... un altru pede... è acquistà figura umana !
(Ritornu à u reale, inchietitudine in a voce) Invece oghje, s’è no ùn femu micca casu, cù tuttu issu razzinu animalescu chì ci accampa, à mumenti vultemu à quattru patte, runchemu cum’è sumeri, currimu cum’è cani è perdimu a parolla ! Ed hè per quessa chì ci vole à caccighjà !
Narcisiu : (versu sintinziosu è un pocu disprezzante) : Ùn sò micca d’accordu cù i vostri discorsi chì site rustichi è paisanoni ! Noi altri i sgiò, i cacciatori di razza, ùn avemu nunda contru à l’animali è A Natura ! A Natura hè a nostra Mamma è a rispettemu...
Efisiu : è l’animali i nostri fratelli...
Narcoticu : In quantu à mè...
Narcisiu : Ghjustu à puntu ! Fratelli è surelle ! È i devimu rispettà, i devimu! « À chì face face à sè dice u pruverbiu » ed hè custì ch’ellu posa tuttu u sistema di u ragiunamentu in quantu à a caccia.... Sentite un pocu...
S’è no fessimu male andendu à caccia, feriamu male ancu à noi stessi, è quessa ùn si pò ! Hè per quella chì l’Omu s’ellu hè cacciatore, cum’è no simu tutti quanti, hè per via ch’ellu ricerca u so bè sputicu ! Tutti quelli di sti cuntorni, tutti quelli chì intrenu è chì sortenu da sta furesta quì, sta furesta magica, sta furesta primurdiale, è bè tutti sanu chì s’ellu ricerca u so bè sputicu l’Omu, hè ch’ellu si tene caru à sè stessu...
Narcoticu : l’Omu...
Narcisiu :... l’Omu ! Or, s’ellu si tene caru à sè stessu, vole dì chì tutti i so atti, tutti i so gesti è perfinu ancu tutti i so pensamenti più intimi, sò tutti ghjustificati da l’amore di sè stessu : primu puntu ! Mi seguitate ?
Efisiu : ...
Narcoticu : ...
Narcisiu : Bon ! A caccia essendu unu di l’atti è di l’attività di l’Omu, a caccia hè dinò una di l’attività di l’animali elli stessi, postu chì l’animali è l’omi sò fratelli...
Narcoticu : è surelle, in quantu à mè...
Narcisiu : È surelle, secondu puntu ! È ripigliendu tuttu da l’iniziu è u cumenciu, noi altri omi s’è no caccighjemu hè chì tenimu cari l’animali !
Narcoticu : Terzu puntu !
Efisiu : Innò !
Narcoticu : è surelle, in quantu à mè...
Efisiu : Innò !
Narcoticu : Allora, l’Omu...
Efisiu : Ma innò ! stà zittu, o sciuccò !
Narcisiu : Ne risorte una cosa chjara, palesa, evidentissima : hè chì u veru nemicu di a Natura hè quellu chì ùn và micca à caccia ! Quellu chì ùn li piace a caccia ! Quellu chì lotta contra à a caccia ! Ma capite subitu chì quessa ùn si pò ! Ùn hè chè una suppusizione, un’ipotesi di travagliu cum’elli dicenu i scentifichi ! Sarianu quelli chì ùn sò cacciatori, ma un omu chì ùn fussi cacciatore, sinu à oghje hè una cosa chì ùn si hè vista nè intesa ! Ùn hè ghjusta, o cumpagnò ?
Efisiu : Ghjustissimu, o sgiò Narcisiu ! Ghjustu chì mancu à pensà la ! È po in più, o sgiò Narcisiu, ci hè un altru puntu...
Narcoticu : Ah ! iè ! u terzu...
Efisiu : U fattu si stà, o sgiò Narcisiu, chì cù e rete, i lacci, archi è frezze, e frombule è i cacciafù è tutti l’attrazzi à l’anticogna, si perde un tempu scemu. Vi vecu cum’è vo fate : allocchè preparatu tuttu, più di una volta vi ferma dopu pocu tempu, pè... (risetta intesa è capita) l’altru restu, l’altra caccia !
Narcisiu : Pocu tempu, ma micca pocu laziu, per l’altra caccia !... Videte avà chì ghjè avà, cù tutti issi boschi, tutte issi lamaghjoni rimurosi, tuttu issu odore di salvaticu chì gira quì sopra, issu omacu zeppu di natura, tuttu issu muscu chì vene da u prufondu più prufondu di u fondu...
Efisiu : di u fondu di u mondu...
Narcisiu : Iè, è bè ! sentu qualcosa chì si pesa, chì si pesa...
Efisiu : Qualcosa ? ! Oimè... state à vede...
Narcoticu : Ah ! aè ! in quantu à mè..
Narcisiu : Iè, qualcosa chì vene da u fondu di l’anima di sta furesta millenaria, sti lochi, una chjama pudente, roza è dolce à tempu, cum’è una musica... Sti lochi! Sta furesta folta, ùn pare nunda sò sicuru chì ci feghjanu...
Efisiu : Quale ? ma quale ?...
Narcisiu : Ma cù quale sò è cù quale parlu ? Ùn avete rimarcatu nunda Sangula Miseria di Prumuteiu incatinatu à u so scogliu è chì l’altagna vene è li spizzica e viscere ! Induve simu, per Baccu ! Simu vicinu à una furesta, ùn hè vera ?
A Voce : ... hè vera !
Narcisiu : Ah bon ! Ma una furesta antica o una furesta cum’è l’altre, Perdingulina ?
Efisiu : Una furesta cum’è vo vulete voi, o sgiò Narcisiu...
Narcisiu : Antica, allora ! ai capitu, antica ! Un tippu cum’è mè, Narcisiu, ùn pò esse chè vicinu una furesta antica, è cosa ci hè in una furesta antica, è dì, cosa ci hè ?
Narcoticu : Ah ! aè ! in quantu à mè..
Efisiu : È chì ne sò eiu, erba antica, petre antiche, arburatura antica ?
Narcisiu : Innò, o stupidò ! animali, bestie tamante, chjuche, grasse è magre, fitte è minute, longhe è panzute, debule è furzacute, millaie è po millaie è miglioni di miglioni di mille di tuttu ciò ch’ellu hà pussutu inventà l’estru di i nostri dii à l’oziu ! Licorne è idre à millecapi, curnuti senza corne è polpi appiccicati à cunigliuli à trè capi ! Dragoni cù mille zampe, un ochju nantu à ogni pede è chì canta a Marseillaise è U Culombu s’è tù li metti un ditu in quellu locu ! un acellone capimpiumaccitu cù una ala bleue è un’altra gris métallisé, una ciriola trè metri è mezu di circunferenza, quattru antenne è dui transistors, un cazzu marinu à pedale capace à tirà si à daretu trè battelli carchi di otre di vinu di Creta è quattru di botte di vinu di Corintu... Ci hè di tuttu custì, di tuttu ! U pocu è l’assai ! U tamantu è u minusculu ! Eccu ciò ch’ellu ci hè in una furesta, antica, mitica, u Labirintu di a Creazione ! U Magazinone di tutte e puttanate ch’elli anu pruvatu i dii nantu à noi, i curciarelli chì u nostru solu peccatu hè di esse stati i so figlioli ! i so bastardi ! Un Labirintu chì à chì ci entre, hà da strazià à truvà a surtita ! È camina è camina, à chì ci casca, face u giru di l’infrignette di a Creazione ! Hè propiu per quessa ch’elli ci mandanu tutti issi stoli di animalotti è di animaloni ! I ci mandanu à noi, è noi i scurrimu ! Per cosa credi ch’è no siamu quì, i creati ? L’omi cum’è voi o i creati mezu omi è mezu dii cum’è mè ? Simu creati per scorre, puntu è basta ! È ci devimu sottumette à u nostru destinu.
Efisiu : Allora andemu, o sgiò Narcisiu, andemu ! Tenì l’arcu è tenì a frombula !
Narcisiu : Ma chì ragana ! Mi interrumpite sempre è ùn ci hè manera di spiicà nunda ! Or fighjate à pena e fureste antiche cum’elle sò diventate oghje ! Pare di esse à ora di apperitivu in Piazza san Niculà ! Fate la finita è state à sente senza taglià chì dopu perdu u filu !...
Bon ! Allora, da scorre ci sò : una, l’animali, ben intesa, è duie : ci sò e ninfe ! Cù quesse, hè un altru affare. Ninfe graziose è belle, fine è prufumate, un pocu civette è un pocu ribelle. Saltarine, ballarine di l’ombra di i sepali prufondi, sfiatate di avè corsu à strappafiatu quand’elle si ciottanu, nude è lisce, ind’è un ochju di acqua. Legere cum’è l’ansci di ventulelli carchi à carezze di amore ! Femine, donne, giuvanotte fresche è carne calla ! Tutte listesse, intimurite una cria, ma incuriusite assai ! Vedi quì, issu lamaghjone zeppu è scuru, è bè, sò sicuru chì s’è tù vai à fighjà daretu, ai da sculinà ne una, impaurita ma ardita è pronta à tutti i capricci ! Voli scumette ! Voli scumette ? (tandu da daretu à u lamaghjone si sente cum’è una voce feminile chì ripiglia l’ultime parolle)
A Voce : Voli scumette ?
Efisiu : Oimè ! scappemu chì hè magia !
Narcoticu : Scappemu ? Ùn la sò ! chì fà ! chì ùn fà ! That is the question...
Narcisiu : (pigliendu si li tremindui per l’arechje è trascinendu li voltu u lamaghjone) Altu là ! Fermi fermi, o cumpagnò, chì ùn si busgia ! A vi aghju da amparà eiu cos’elle sò e ninfe è e fureste antiche ! Alò, o quella zitè, ti portu quì dui pullastroni, à pena timichi, ma gualanti omi s’è no i sapemu piglià...
A Voce : ... i sapemu piglià...
Narcisiu : Anh ! anh ! sentite ? sentite ? Alè, andemu à noi è ghjuchemu ci una cria !
Ninfa ninfetta di sti cuntorni, chì li cacciu, l’ochji o i pantaloni ?
A Voce : ... i pantaloni...
Narcisiu : Ah ! Ah ! Birba, a ninfetta ! Alè, alè ! on s’enlève les pantalons !
A Voce : ... les pantalons...
Narcisiu :.. i calzunetti...
A Voce : ... les caleçons...
Narcisiu :.. Indeh quessa sì chì hè struita, a ninfa ! Ci face a traduzzione simultanea, ci face. Pruvemu à pena s’o li dicu qualcosa in parlata suttanaccia di quì. Hè capace à risponde in modu pinzutu... Vulete vede ? ...
« O quidda zitedda, mi vol’dì quali sè ? »
A Voce : Language not found ! I’m sorry. I can’t answer this quistion because my traductor system speak only french, english, italian, spanish, normalized corsican and so on, but dialects aren’t allowed !
Narcisiu : O zitè, andemu à vede chì quessa a ninfa, avà trovu ch’ella hè à pena troppu astuta è mi dumandu s’ella ùn ci hè micca qualchì fisica... Passemu à pena è sculinemu quale si piatta daretu à i lamaghji è fà e voce ! (...)

PERCÒ SÌ
Mattea LACAVE dice u puema di Ghjacumu (Percò sò, 1986) accunciatu per l’occasione di sta serata! (Bonanova, n°30-31)


Ai pocu mintrastu
appesu à i ricordi
i platani scughjati
ti sò belli castagni
a capra tintinnaghja
stà ind’on campanile

Percò sì di Bastia
chì cura à la calata
u molu genuvese

U Mercà San Ghjisè
Piazza d'È A Marina
Montepià Paratò
San Ghjuvà U Guadè
stai in Funtana Nò
duve ride u delfinu
Percò sì di Bastia
Chì cura à lu carrughju
L’amore citadinu

A toia l’Alta strada
trinca pè e chinette
strette è scalinate
u sole si li strughje
a memoria si asciuva
à zozzò ò libecciu

Percò sì di Bastia
Chì cura à lu marinu
I scialbi di i so caghji

E corte è i purtò
sò i to verdi chjosi
a Traversa pettina
i passi di i signori
un sgaiuffu strascina
i stagnunacci azezi

Percò sì di Bastia
Chì cura à li casali
E gnere zitelline

Ma lu sguardu ti porta
à la serra di Pignu
ci ribomba Ritondu
cù la voce di Cintu
Alcudina chì accinna
à li zinni sumigli

Chì simu di a filetta
Chì ci tesse la mente
Chì lampa e cunfine

U VIAGHJU

Cun Patrizia GATTACECA

Entre à capavanti nant’à a scena, cumu s’omu l’avessi lampata…

Simu ghjunti in Puretta. Ùn staremu tantu à calà ci è à atterrisce. A temperatura in pianu hè di 30 gradi… Sò assai 30 gradi, neh ? Ma a Corsica, o ghjente, a Corsica hè a Corsica! Vulete dopu, cù una temperature simule, vulete ch’ella ùn ci colli mica in capu? Dopu, si capisce ch’è no faccimu n’importa chè ! Pensate una cria, ci cacciate una decina di gradi è cambia tuttu : menu passione per l’elezzione, menu ghjente ammursciate, chì a si piglianu pè a male pè ùn sì o pè un nò, è invece di caccià a pistola è stirpà mezu mondu di rabbia per via di una parolla di traversu è cambia tuttu : si posanu, si contranu, si arrangianu è, ùn ci criderete micca, ma si invitanu ancu à cullaziò : « Allora, hè detta ? Ci contu ? Vi affaccate dumenica à cullaziò? Innò, innò, aiò, lasciate corre, chì pacu eiu ! Vulerebbe vede ancu quessa vulerebbe ! Sò eiu chì vi aghju parlatu male, è avà mi ne pentu ! Innò, innò, mi ne pentu, è vogliu riparà ! »
È què, solu s’è vo ci cacciate 10 gradi. Capu più fretu, cumpurtamenti più misurati. Ghjente assinnata, ragiunevule… Je vous en prie… Après vous… Ùn face nunda ça ne fait rien…
Ma gradi, s’è vo ne cacciate di più chè 10, tandu ùn rispondu più di nunda. Cù a temperatura ci vole à fà casu. Si pò ottene ancu risultati strani è qualchì volta ancu catastrofe. Bon ! Site andati digià à caccia à u cignale ? A sapete in chì statu è vo site è ciò ch’è vo risentite, è issu pizzicu ch’è vo avete quì, à u core, sentendu a machja chì trizineghja è ch’è vo videte ch’ellu si avvicina a bestia. Allora tù, stringhji u ceppu di u fucile. A bestia è papà ! una fucilata è casca seccu ! Tamanta bestia ! Un maschju chì face omancu centussessanta chilò !
Ma s’è vo mettite dece gradi in più, hè un lione chì vi si affacca è capite ùn hè più listessa cosa ! Tandu ùn sò s’è e chevrotines videte, s’elle bastanu…

Allora pensate s’è invece di aghjustà li i gradi, è bè s’è vo i cacciate, tandu face u fretu, ùn hè vera ? È cù u fretu, cridite mi puru chì ùn ci surtite à bè cù u cignalottu ch’o dicia prima, o puru cù u lione chì u disgraziatu, in a machja corsa, cum’ellu ùn hè micca praticu è ch’ellu si hè persu è ch’ellu gira dapoi una quindecina di ghjorni senza manghjà, aghju a paura ch’ellu ùn vi possi mancu scorre, aghju a paura… Innò, cù i gradi in più, saria quasi per dì, meza bastunata… Innò, s’è vo i cacciate, mettimu, ùn la sò, ingiru à zeru gradu a metà di l’annu, vi cambia tuttu vi cambia… Riflettite una cria. A vi pudete figurà a Piazza San Niculà in Bastia, a Piazza Porta in Sartè, U Diamante in Aiacciu o a Piazza Paoli in Corti ? Tandu, a ghjente chì face u passa è veni è u colla è fala tutta a santa ghjurnata, cridite ch’elli anu da esse tali è quali cum’è vo i vidite oghje, fieri è diciuloni chì rifacenu u mondu è l’elezzione municipale cù e so chjachjare chì ùn ne finiscenu più? Innò, sò in bande sì, ma sò cambiati. Marchjanu cusì, cù e so mani cusì di latu per tene l’equilibriu, zuppichendu è inciampendu, pocu sgualtri à marchjà nantu à piazza è carrughji chì sò più pratichi à nutà ind’è l’acque cutrate d’issi paesi di u Nordu chì solu u so nome vi mette u cotru à dossu.
Dunque I nostri vechji à a ritirata, a nostra ghjente cara, tutti quelli chì si spasseghjanu l’Acque d’Orezza è pratecanu l’arte di Michelassu –manghjà, beie è andà à spassu, cacciate li vinti gradi di temperatura è diventanu subitu subitu tanti …pingouins! È a nostra bella Corsica, a trasfurmate in una pianura ghjalata chì pare tuttu u Groenland !
Senza cuntà chì voi, ch’è no avemu lasciatu quallà, cù u fucile incruccatu è u batticore chì galoppa cum’è un cavallu furiosu, vi videte spuntà mica u cignale tamantu cù e so sane bianche è currendu à rotta di collu, innò, nè u lione famitu ma fiaccu, smuntu, esauritu, innò, vi si affacca l’Orsu biancu, tamantu cum’è un bancu di ghjacciu è chì vi feghja cun l’ochji crudeli è sgrignendu I so denti acuti cum’è pugnali. Innò, ùn scappate mica, ùn vi svenite mica, ùn mughjate mica. Ùn temite nunda chì simu quì sopra à Puretta, chì à mumenti avemu da atterrisce è chì fora, à st’ora quì face ingiru à 30 gradi di temperatura. D’altronde…

Ah ! Troppu longu ? Sò troppu longa ? Mi l’allongu, eiu ? (ammursciata) Bon ! bon ! Và bè ! Basta à dì mi la! Possu fà ancu cortu, sapete, s’è vo vulete Tagliu à l’accorta ! (azeza) Puretta… ghjunti… tuttu bè !... trenta gradi… un caldu chì si crepa ! Oh ! Aiò, o ghjente, pigliate mi sti pacchetti è isse valisge è scappemu, chì eiu ùn aghju micca chè quessa da fà !... (ironica) …. Ah innò ? Troppu seccu, troppu rapidu, troppu scrianzata ? Ci vole à sapè ciò ch’è vo vulete chì in fatti… tuttu ciò ch’o sò, nimù u mi hà imparatu ! Quandu parlu hè di stintu… A cumpagnia ùn mi hà micca nè furmata, nè riclutata per parlà à i passageri. L’hôtesse, a sò fà, ma ùn aghju micca amparatu…

L’ACCENT DU VOISIN

Dettu da G.Firroloni

(…) Comme les cultures qui la composent et la travaillent de l’intérieur, la Méditerranée a besoin de rivages qui ne coïncident pas forcément avec sa géographie. En se dotant des limites au-delà desquels s’étend le territoire de l’autre, la Méditerranée fabrique des étrangers, comme le font toutes les affirmations identitaires. Or cette figure de l’étranger indispose et culpabilise la conscience identitaire lorsque celle-ci entend à la fois cultiver son image propre et refuser enfermement et exclusion. Il convient à ce propos de redessiner la figure de l’étranger qui vit au coeur de l’imaginaire social de nos contemporains. Campant aux confins de ma culture, la silhouette de l’étranger m’en manifeste la finitude, mais aussi le territoire et par là même, m’en confirme à tout moment l’existence, l’étendue et le dynamisme. Il me faut donc rendre grâces à l’étranger car c’est lui qui au moins partiellement me donne vie, culture et avenir. Il faut se représenter ce paradoxe de l’étranger et inventer le système des relations qui découlent de son existence.
On ne peut cependant accepter l’existence de l’étranger sans vouloir en transformer la nature. De mon point de vue de sociolinguiste, il faut mettre en circulation un sens et des mots nouveaux pour parler de ceux qui habitent les territoires qui s’étendent au-delà de chez moi. On n’a que faire du sang pur qui coule pour défendre les limites, c’est du sens nouveau qu’il faut à la frontière. Dans les moments difficiles de l’histoire, on a peur de la frontière dont le franchissement est séparation et perte des repères d’identité. Mais dans le cours habituel des choses que postule notre action culturelle, la frontière se montre telle qu’elle est: lieu de passage, signe de contiguïté, promesse de participation et d’échanges. Franchir une frontière est l’acte fondateur d’une expérience de la diversité réellement vécue. Il est utopique de chanter la frontière vaincue. Il est sain de se prononcer résolument pour le principe de la frontière vécue. Il faut entrer dans le territoire des autres pour découvrir que la couleur même de la réalité extérieure est différente de ce qu’elle est chez soi.
Mais il faut pour cela que l’étranger devienne un voisin et que se substitue le principe de voisinage à celui d’extranéité. Cela veut dire qu’on n’a plus peur de son voisin. La tolérance vis-à-vis de l’autre ne suffit pas, elle ne suffit plus. Il est fondamental de savoir que tout près de moi s’étend un territoire où ce n’est pas moi qui ai la préférence et le pouvoir de décision, mais mon voisin.

Dans une telle situation, les langages et le faire particuliers qui sont ceux de la création artistique et littéraire unis à une action culturelle ouverte représentent des enjeux importants. Ce sont des modalités originales de transformation du réel des rapports entre peuples et régions contigus. C’est un rêve bien naïf que de croire le culturel susceptible de réussir où le politique échoue ou piétine. Il ne s’agit donc pas d’en exagérer l’importance mais d’en caractériser la nature qui lui appartient en propre en mettant en lumière son rôle de médiation et les effets qu’il peut produire dans l’invention d’un nouvel imaginaire méditerranéen.
* *
Je me lève tôt le matin et quand je vais acheter mon journal, il fait encore très sombre dans la banlieue de Bastia où j’habitude. Les travailleurs immigrés s’acheminent vers leur lieu de travail. Moi, je marche vers le centre commercial et j’entends de la nuit monter des voix qu’on n’entendra plus dans la journée. Elles parlent des langues que je ne comprends pas mais que je crois pouvoir localiser grosso modo. Celles-ci viennent du Maghreb: je ne pense pas que ce soit de l’arabe littéraire. Celles-là, portugaises, sardes ou siciliennes, je les comprends mieux. Il y en a d’autres sans doute, dont les éclats ne me parviennent pas. Ce sont les voix de mes voisins, mais dès qu’il fait jour, je ne les entendrai plus, et s’ils parlent, ils vont avoir un accent étranger.
Je me dis souvent que nous devrions inventer l’accent du voisin...
(CESC-Université Euro-Arabe itinérante, Les Jardins de la Connaissance, Albiana, 1997)


A BARCA DI A MADONNA

(lettu da A.Olmeta)


Inchjudatu in a mo camera. Ci vuleria à tirà a tendinetta. O allora basteria à spustà u lettu di trenta centimetri. Hè faciule cù sti letti d'ospidale. Sò fatti à posta: basta à liberà e cugnole chì fermanu e rutulucce è puntà u lettu di trenta centimetri. Un' dumanda nisun sforzu. E sore ùn ci pensanu è po anu troppu travagliu. Quì in a casa simu una trentina è elle sò cusì poche. Un' ci manca nunda ma basteria à tirà a tendinetta chì ci hè troppu sole chì mi abbagliughja è chì mi face pianghje l'ochji. E sore credenu ch'o avessi a pena è mi dicenu cose da cunsulà mi. Basteria à puntà u lettu...
Fora deve esse vultatu u veranu. A sentu. Hè più di una settimana ch'ellu hè mortu Memmè u Polpu. Hà finitu di stirinà mi. L'aria hè più lebia. A' l'attrachju hè vultatu l'odore di i carrubi. E' mi ne stò quì. Per quantu tempu torna?
Tù, ùn sì più ghjunta. T'aghju aspettatu tutti i ghjorni ma ùn ti sì più affaccata. Un' face nunda, t'aspetteraghju quantunque. Face prò di aspettà. Quand'è tù vulterai ùn vogliu ch'è tù cerchi scuse. I vechji sò fatti per aspettà. Vecu cum'elli facenu i pensiunarii quand'elli ricevenu e visite di i soi. Quelli li contanu quant'elli sò occupati, i penseri di tutti i ghjorni, i figlioli chì li danu i penseri cù a scola, u travagliu è tante cose chì ùn interessanu più i vechji. Dicenu ch'ell'hè per quessa ch'elli ùn sò micca ghjunti da tantu tempu. I vechji sanu ch'ell'ùn hè micca vera ma facenu vista di crede ci. Hè per dopu, quand'elli si ne seranu andati. Per pudè avè qualchissia da aspettà.
U lindumane ch'è tù li ai parlatu li hè pigliatu a furia cum'è quella volta. Aghju vistu ch'è vo scumbattiate è aghju capitu ch'è tù l'interrugava ma ellu facia u scemu è ti hà burlatu.
U lindumane mi hà purtatu sott'à a fica è hà principiatu cum'è di solitu. Parlava spatanscendu. E' li chjappava ognitantu a risa scema. Era cuntentu chì t'avia burlatu. Era cuntentu Antone u calzulaiu, a faccia piatta in u cappucciu di cunfratellu. E' po l'altru, u figliolu di u sgiò Benoni. Fausto u stagnaru, cinque soldi di ramu. Cinque soldi di sangue! Tocca à mè, tocca! Nant'à i stracci! A vindetta nant'à i stracci!
Aghju piantu cum'è un cininu, di rabia è di paura. Più pianghjia è più cuntava è a risa u suttrennava da u capu à i pedi è rinculava ver'di a ripa.
Si hà incalfatu u cappucciu, ma u cunnoscu: hè Giuseppe, u talianu chì riface e strapunte. U sgiò Benoni, u figliolu. Sò figliolu di sgiò è ti la dò.
Zerpittava sopr'à locu è rinculava, rinculava... A' manu à manu, si hè trovu propiu à l'arice di u ripale. Un' si hè accortu di nunda. Mi hè cullata in gola una prighera. L'aghju detta pianu pianu in u mo capu, cù una calma strana chì mi unghjia u core. Facia casu à ùn sbaglià mi chì e prighere sbagliate ùn valenu nunda. Quand'ellu si n'hè accortu era troppu tardi... Li hè scruchjati u pede, hà fattu un gestu cume s'ellu vulissi inguantà l'aria, hà sburlatu l'ochji, a so bocca si hè storta è hè sparitu senza un mughju da ripa inghjò. Eo mi sò intesu cume s'o u vulia ritene, ma ùn ci era digià più.
Mi sò intesu un sullevu tamantu è subitu dopu, l'angoscia nera cum'è quandu t'aspettu è chì passa l'ora è ch'è tù ùn veni micca. Nimu hà fattu casu è sò statu custì sin'à l'attrachju. Tandu aghju vistu affaccà e duie sore chì s'occupanu di u pianu di a mo camera. Mi anu ripurtatu in a casa lagnendu si di Memmè è dicianu chì era a prima volta ch'ellu mi lacava cusì senza prevene. Un' sò s'elli l'anu puru trovu ma basteria à falà sott'à a ripa è à filicà in u machjone...
Sò inchjudatu in lettu è u sole mi sbruffa u so chjarore in faccia. Ci vuleria à tirà u tendone.
Di quandu in quandu mi chjappa a penciula è mi ne vò quallà, à l'arice di u ripale. Hè veranu. Vecu ch'elli tornanu i battelli bianchi è gialli. Accostanu à u Portu Novu.
Sò i Taliani.
(A Barca di a Madonna, cap.15, Albiana, 1996)

L’ORA TURCHINA
(Dettu da G.G.TALAMONI)

Hè ghjunta l’ora turchina
Chì annanna a passione
A Furtuna si rinchjina
È saluta a nostra unione
Hè l’ora di u spusaliziu
Cusì bellu u sacrifiziu

Ci stringhjeremu a manu
Salleremu u nostru pattu
A memoria di l’anziani
Ci vole vede à l’attu
Senza tremu nè frizzione
Tuttu ci chjama à l’azzione

È po compia a vindetta
Sarà l’ora di riposu
Sarà l’ora prediletta
U ghjornu sarà festosu
U populu ci hà da fà festa
Teba ùn sarà più mesta

Saraghju la to cumpagna
È tù gran triunfatore
Di tè più nimu si lagna
Sarai u mo imperatore
Accogli a mo prumessa
Quella di una principessa

ULISSE

CANTATU DA SOLEDONNA

Ulisse, pianta quì è veni ci à vicinu...
Sì u vantu di i Grechi cù e to prove divine
Ferma u to vascellu à sente e nostre voce
Ùn ci ne passò mai nave longu à sta foce
Senza gode si u cantu natu à e nostre labre
Durghjuleghjanu i sensi è l’Universu s’apre
Imbalsama u core, allumineghja a mente
Si palesa u Distinu à chì ci stà attente
Ulisse, pianta quì è veni ci à vicinu...

A BARCA DI A MADONNA

(lettu da E.Bonerandi)


Un ghjornu di nustalgia dolce è zeppa, mi sò messa à filicà ind'è l'affari lasciati da Zia Anghjula. Nant'à a scanceria di l'alcova aghju pigliatu a valisgia. Drentu ci eranu una mansa d'isse cusarelle ch'omu ùn hà core à ghjittà è chì portanu a stampa di a persona sparita, bench'elli sianu belle cumune...
Di un colpu u mo sguardu si hè arrettu nant'à una manata di ritratti anziani ligati cù un pezzucciu di dentella ingiallita. Unu rapresentava trè zitellone vestute in abitu di cumunicante chì purghjianu a so curbella di fiori davanti à l'oghjettivu di u ritrattaru. A' cantu à elle, una giuvanotta bruna, bella, grande è cù una risa spampillulente. Un' sò perchè sò stata subitu cunvinta ch'ella era mamma è mi sò intesa corre per tutta a persona un tremu d'emuzione mai intesa. L'altru ritrattu era quellu di a Madonna, bianca bianca, chì si tenia à collu u bambinu. Era nant'à una barca, bianca dinù ella, è chì supranava una folla di ghjente nera è zeppa, à mezu à bandere sacre, gunfaloni è crucifissi. "A barca di a Madonna"... Mi sò rivenute in core e parolle di Zia Anghjula è u spaventu chì li sburlava l'ochji, in quella attrachjata di ghjennaghju.
(A Barca di a Madonna, cap.3, Albiana, 1996)

In e dite

(5 puemi, detti da G.Benigni)

A camisgia di Palma

Ùn l’aghju mai messa
a camisgia compra in Palma
allibrata
stirata
sarà un po vestitu
è ancu un po ricordu
chì ci si fala nantu
l’acquatella minuta
chì piosse tandu vicinu à a cartosa
Valldemossa piinghjulava
sottu à a pagina scritta
di issu celu maghjese
George Sand passava
a rota si hè sgrisgita
e spine di giardinu
ùn sò spine quantunque?
à cuntrarià
u villutu di e rose
è dopu hè rientrata
è arrimbò a porta
da parà e friscure
è tirò e tendine
quandu Chopin cumpone
sottu à palme un po triste
a vita si hè impassita
ma l’arte fromba eterna
daretu à
a vetrera
appannita.

À Cavusu

À Cavusu
mi ai cavatu
a casa di Pirandello
è u so pinu tortu
è a petra di muru
duv’ella ùn si vole
disfà
a cennera di u so spiritu
Anu poca primura
i zitelli di e scole
chì li mettenu
a mascara à l’ochji.
Ed ellu si ne stà
intrepidu
è ùn anscia.

Hè sorte un po’trista
di esse ne turnatu
statula
impernata quallà
in piazza à Cavusu.

Chjuccuta

Mi sente
duv’ella spunta
a fruntiera
è si impecia
a catena
di i vechji disprezzi
è provu à sculinà
a prova di a terra
dice chì era scritta
in a fauna è a flora
u duru di a petra
u frollu di rena
è a forma di l’onde
qualchì volta
a sgrisgita chì separa
l’Oriente è l’Occidente
u biancu è u neru.
Ma ùn ci spicca nunda nè niente.
L’immaculata eternità di a fratellanza hè chjuccuta
più chè e cultelle di l’odiu.

Erinnie

E donne
di focu è di ferru
è di sorte astiata
venenu
quandu nunda l’aspetta
è stinzanu i fili
è tiranu e rete
duv’è no simu chjappi
bullasgi ochjaperti
è ci mughjanu à l’indrentu
è forse ci pentimu
duv’è no avemu fosse abissale
di peccati prufondi
ed orrendi
tantu più
di origine scunnisciuta
ma peccati sicuri
zittu chì anu da vene
quelle
chì omu chjamò Erinnie
quand’era sempre tempu
di dà nome
à e cose chì ùn ne anu.


Furiani

Anu accesu i fochi
stasera
chì era notte zeppa
nantu à a terra dura
di l’isula bughjura
chì si lagna quaiò
sottu à l’ale sinistre
chì hè segnu chì ùn ci hè più
nè Diu
nè pietà
nè ghjudiziu ind’è l’ingenieria
u nostru core hè ghjudice
di tamanta pazzia
ogni corpu cascatu
lampa calusgine
in i maghji secchi.
È mancu mughja.

L'IMBASCIATA

(CANTATU DA I SURGHJENTI)

U mo core hè fasciatu
d'imbasciata cusi bella
partu oghje à stringhje a manu
chì ci hà purtatu la morte
hà da esse quellu ghjornu
stupitu di a nostra accolta

È u ventu si hà da arreghje
da sopr'à a rena
chì ci face da locu
da tantu tempu
da tante stende
ùn vole esse più quì
chì ci vene a calmana

È u mare si perderà
in i so abissi neri
u marosu si n'hà da andà
à castigà altre sponde
per avè stiratu indarnu
a piaghja di e ferite
è di vede abbandunata
quella vindetta
a vindetta bramata
per tanti seculi
per tanti morti
tanta ghjente lampata
senza avè gosu vita

sarà pattu à bastanza
a strinta di e nostre mani
campusanti inchjudati
per sopr'à tanti ricordi
chì dicenu chì sò nemiche
a so stella è a luna?

Aghju u core fasciatu
cù una imbasciata bella
a scumessa si hè scema
di vulè fà e paci
aghju u core fasciatu
cù una speranza ardita

G.Thiers.1994

L’ACQUA VIVA

CANTATU DA Patrizia POLI, MUSICA Cristofanu MAC DANIEL

In memoria di Ghjuvan Battista ACQUAVIVA è Dumenicu GALLET

À isse curone di acetu
di Balagna chì ti lagna
l’aria hè viota stasera
è bianca cum’è voceri

À isse curone di acetu
di Balagna chì ti lagna
u mare chì si agranca
ùn vole esse più latinu

À isse curone di acetu
di Balagna chì ti lagna
u marosu si hè sbattutu
à tutti i so campanili

À isse curone di acetu
di Balagna chì ti lagna
l’ansciu di una cialamella
ci hà appesu una speranza

À isse curone di alivu
a cialamella hè mora
è l’acqua viva corre
lesta cum’è a bandera.

AMANDULU FIURITU

CANTATU DA P.GATTACECA, MUSICA C.MAC DANIEL

Amandulu fiuritu
inzicculatu à cotru
sì sbucciatu d’un colpu
in una notte
cum’è una fucilata

Surgente saltarina
cristallu di fiscola
sì zirlata d’un colpu
in una notte
cum’è una fucilata

Arietta veraninca
fola d’anime sole
sì picciata d’un colpu
in una notte
cum’è una fucilata

Amore zitellescu
fattu à coppiu è nescu
amandulu spugliatu
arietta secca
cum’è una fucilata

Scala d’inganni dolci
spezzati in mille sensi
amarezza d’un colpu
In una notte
cum’è una scaccanata

Cuscenze intustate
Fede à vede tissute
Cù e mani di l’anni
U tempu hè biancu è neru
Hè bella a notte
Cum’è a sfiuricciata
Di l’Esse


GHJENNAGHJI

CANTATU DA CANTA U POPULU CORSU,
dettu stasera da Ceccè BUTTEAU

U ghjornu singhjuzzava a vigilia bughjura
I carrughji attuniti cuntavanu i so morti.
Tandu entre u pastore cum’è i battelli à i porti
Calmi, è si indinochja è sdrughje a paura.

Prega à core scioltu è si sparghje l’amore.
Si hè zitta ancu l’aria aspittendu a chjama
di a voce portapace chì tutta a ghjente abbrama.
Si hè piatta ancu a zerga, è parla u Signore :

« Statu onnipudente, tù chì stai in l’imperu
di forze accanite è di ferru è di focu,
laca mi i mo figlioli è laca mi stu locu ;
ùn mandà più saette contr’à u so addisperu

Ùn parlemu di Lege è guardemu li Dritti,
Si sò pisati tutti contr’à a to inghjustizia
di mani è di voce ne cresce una divizia.
Scrizzerà torna u sangue s’è tù ùn li lachi arritti ».

Ma quesse ùn sò voce chì sente a preputenza.
Hè debbule u Signore in pettu à u Statupetra.
I fiumi impauriti correnu à l’ombra tetra
di a guerra chì rinnova quella antica viulenza.

ESILII DI U PIALI
CANTATU DA I SURGHJENTI, MUSICA DI B.SUSINI


È s’è no ci ghjuchessimu
à sfrumbulà ci l’anni
per sopra à l’Alta rocca
duv’ellu trizineghja
un ventu di calcina ?

A cità anderia
in cima à i sogni
eiu mi vesteria
cù i lenzoli di u tempu
e centu spoglie amate
ùn ci ponu dì nunda
di ciò chì mi si aspetta
à l’orlu d’issa vita.
Bilanciu di a corsa
à u tempu arresu
perchè ripiglià fiatu
chì terra ùn ci n’hè più ?

Vecu un filu d’argente
cullà in a memoria
una sponda scurdata
nant’à un schifu sbaccatu.
Saranu stati mei
issi ghjorni ch’ùn sò più ?

L’isule si sò lampate
cum’è casce asciutte
alzate à una à una
cascate à una à una.
Pruvonu mille volte
à cantà mi l’arrietta
caduta in a cunchiglia
ch’o vurria sveglià
Ma hè chjuccuta a notte.

PARTE È VULTÀ

CANTATU DA ARAPÀ, MUSICA DI B.SUSINI

Ventu quale t’hà purtatu quì
Da l’al di là
Pensà d’ùn vulè sbucciatu quì
Ùn ti siccà
Quand’ella stinza l’ora maga
Ad alliscià

E nostre sponde
Cun fiatu stranu
Bramemu l’onda di l’esiliu
È ci imbarchemu à vita persa
Sottu à a vela di li sogni
È femu chjassu à tante fole
D’un altra terra di chimera

Omu di primura natu quì
Ùn ti fiaccà
Chjama da mar’ in là calata quì
Ùn poi stà
Quand’ella affacca l’ora vera
À spalancà

E nostre porte chjose d’angosce
Tanti lamenti di a morte
A mente aperta, ci ne vultemu
À sente a bocca di l’avvene
L’ore sò feste, a storia nasce
Strappa a fascia chì acceca
Strappa a fascia è sbatte la bandera
Per una lotta di vita
Strappa a fascia s’alza la bandera
Per una lotta di vita.