U rigalu di a fata

Fola cuntata da Cathy Campana.

 

Una famiglia di pastori campava ind’è unu d'issi paesi corsi induve i corbi volanu à l'arringuarsciu per ùn vede a miseria.
Poveri in canna, u babbu, Petru Ghjuvanni, a mamma, Memetta è i dui figlioli, maschju è femina, Antone è Paula, eranu veri rimiti, in un isulottu d'ostilità, creatu da elli stessi è dinò da l'altri, in reazzione.
Nisunu i pudia vede chì parianu nati cù u peccatu mortale adossu !
Ùn passava un ghjornu senza cumedie, un ghjornu senza ch'elli ùn si tazzinu incù i so paisani, andendu sin'à metteli e mane adossu.
Morti, ùn si ne cuntava ancu, per miraculu, di quelli miraculi ch'ellu face u Signore, ma tutti avianu u tremu à l'osse da l'apprensione !
A cuntrata ne avia a bocca piena di sta ghjente di falcu.
E so gattive manere alimentavanu e cunversazione, ogni ghjurnata arrechendu un dramu nuvellu.
Lampavanu ghjesteme à alta voce quand'elli scontrava i so "nimichi",
Quale seranu stati sti nimichi ? U paese sanu à contu soiu !
Di st'imprecazione ne facianu prufità sin'à e criature in corpu di e mamme !
Tandu, in Corsica, a struzzione era scarsa, si temiva d'esse annuchjatu.
Sta paura di u malochju, "a ghjettatura", staccava ancu di più i pastori da l'altri abitanti.
Si murmurava chì Paula, a figliola, utilizzava i poteri occulti, magichi.
Ognunu vedia bè ch'ella ūn era micca "normale", ch'ella sdicia di pettu à l'altre donne.
In i lochi ristretti, u fora di norma hè messu da parte, a differenza ùn hè accettata.
I membri d'issa famiglia si sò trovi trattati di pestiferi, di leprosi cum'è quelli scontri da Ghjesu Cristu.
U babbu di novanta à cinqu'anni era statu ladru, sempre prontu à mettesi sott'à a vesta un purchettu arrubatu in qualchi purcile.
Hè cusì chì a robba in casa soia ùn mancava, è si runzicava, per pudè piglià forza avanti e faccende.
Certi furesteri, dopu aveci manghjatu, una volta scrochjati, si ne lavavanu a bocca, critichendu u lozzu ch'invadia issa casa.
O quanti cani è gatti correndu è ghjochendu in isse stanze cù un franghigliacciu giocosu ! Tuttu ciò chì nascia facia cresce  a smalà.
Di i dui figlioli, a più atta à u travagliu era a femina, Paula.
Fermata figlia, ùn avia mai lampatu un ochju nant'à un omu.
Què stonava a ghjente chì circava à capì cumu era chì una donna, fatta per dà a vita, tribulava à mezu à l'animali, in a fanga.
A so solitudine facia parlà, ma ùn ci n'era manc'unu ad avè u curaggiu di portarli a serenata, per piglià la cum'è moglia !
A ricumpensa seria stata, di sicuru, un bellu catinu pienu di pisciu in capu.
Antone u fratellu, bambuscione, sempre à corre per e cantine, imbriachendu si da un capu d'annu à l'altru, era corciu cum'è i guai.
Lasciata a moglia, tralasciati i figlioli, era Paula, a surella, à ghjovà di mamma è babbu à sti poveri zitelli, solu cumpensu in a so sorte mischina.
Chjamata Vaccaghjola, ùn pudia vede à nimu fora di sti nipoti è di e so bestie, ciò chì fecia scaccanà i paisani in trà d'elli 
"-Peccatu ch'ella ùn si possi mette i vitelli in u lettu !
Ùn serà l'odore à dà li fastighju, ella stessa si lava ogni morte di vescu, puzza cum'è un'arca ! "
Di cera brutta, i capelli longhi è grassi, larga è ossacuta, paria una botte !
A so forza d'Ercole li permettia di portà un ballottu di fenu à ogni bracciu, quant'è à manghjà si un ficu.
È po curria e machje ghjurnate sane, ghjustu per ricuperà una manza persa, o altra missione di simile importanza.
U so penseru, fà cresce a soccia è sopratuttu curà chì nimu s'arrubi u soiu.
I cacciatori, i primi accusati di tombà e so vacche, vedianu regularmente ghjunghje i gendermi in paese per cunstatà e malfatte pretese.
Da tantu ch'ella era accanita, s'arrizzava a notte à u minimu rimore, impenserita d'un manilestu di quelli, subbitu prontu à inguantà si, à l'ochju à l'ochju, un vitellucciu è ficassi lu in vittura.
Si dumandava a ghjente cumu una donna pudia fà un travagliu imbrutarinu, di forza, cusì rozu, invece di gode a so pace in faccende feminile.
A so vita à si passava in a merda.
Cacati vaccini, quella di e ghjalline, di i cani, cavalli, sumeri, cunigliuli è ancu a soia, a merda di mullizzone, pocu avvezza à pulì a so casa.
Ghjunghjia à a soia in a materia organica, cuntenta di calcighjà u suvu puzzulente, piuttostu chè di spassighjà in tacchetti, piazza santu Niculaiu di Bastia.
Vestiti, ùn ne avia mai messu. Portava issi pantaloni, braghe cuchjute strappate, ricuperate da qualchì parente suldatu.
Un ghjornu eccu ch'accade una disgrazia.
Paula inciampa nant'à una zappa, u so giardinu sempre in cumbugliu è fala, longa tirata in a feccia, ughjulendu.
"- O mà, o bà, aiuta, sò morta !
Venite à salvà mi, a mo zanca mi pare stronca ! "
Quelli, sordi, ùn risicavanu di portà li succorsu, ùn valia à mughjà !
À forza di brioni, eccu i paisani chì s'affaccanu à vede ciò chì si passa.
(Ùn pudianu fà ne di menu, ùn si lascia soffre cusì manc'un cane !)
Paula più bruzula chè d'abitudine, si turcia in terra, in u cuncime, pienghjendu è ghjestimendu.
À si piglianu tandu à parechji nant'à una tavula, vistu ch'ella pesa quant'un boie è à si striscinanu in casa, dopu avè chjamatu u dottore.
Appena nant'à a porta di a casa, si pudia ancu dì di a "carciula", u sgiò dottore si mette un mandile nant'à a bocca, da u sisu.
Và in a stanza induv'ella ghjace Paula è li dumanda di spogliassi per esaminà a so ghjamba.
Paula ricusa
" -Ùn mi sò mai mostrata à un omu è ùn la ferraghju oghje, mancu s'ellu hè medicu.
U dottore si mette in zerga
"-Aiò fatela finita, ūn aghju tempu à perde, sopratuttu chì mancu d'aria quì, poveru di mė ! "
Paula toglie i so panni, "per forza o per amore", incù tamanta rabbia ch'ella perde, senza volela,u calzunettu.
Si trova tandu nuda nuda.
Vergugnosa, para u so sessu, l'ochji scemi, cum'è un animale à u tallozzu.
U dottore, abituatu à vedene di tutte e mamme, si rende contu chì quì, ci hè qualcosa ch'ùn hè micca catolicu.
Capisce allora ciò chì sta famiglia hà tenutu piattu dipoi cinquant'anni.
Scopre u so secretu, cunsideratu da elli cum'è una tacca odiosa, l'infamia scritta in a carne d'unu di i soi.
Paula hè maschju-femina !
Solu u vechju dottore cunniscia a verità, ma a s'avia tenuta in gola è si n'era mortu senza mai palisà la.
E linguacce arrutate anu dettu a soia, invece.
Per elle, sopra à u veculu di Paula, à a nascita, una di e "fate", s'era trasformata in matrigna malficente per offre li una vita di guai è di turmenti.
 

_________________________________________________________________________