Ieiettu (strattu)
Quandu ellu era ghjuntu u fogliu giallu chì chjamava à u serviziu militare i cuscritti di a classa di Ieiettu, Zia Lena s'era stupita d'ùn riceve quellu di u nipote.
Quandu ellu era ghjuntu u fogliu giallu chì chjamava à u serviziu militare i cuscritti di a classa di Ieiettu, Zia Lena s'era stupita d'ùn riceve quellu di u nipote.
U boia, incappuccinatu di neru è instivalatu di coghju purcinu, bugò cù viulenza u cundannatu nantu à u palcu di a ghigliuttina. À cantu à l'ingegnu di morte cù a so lama arrutata di frescu chì spampillulava à u sole, l'aspittava u prete da fà li basgià u santu crucifissu. Sampieru appiccicò e so labre cù a frebba infucata di quale aspetta, spaventatu, l'aiutu divinu.
SCENA I
Sei zitelli trovanu una chjave fatta d’oru d’argentu è di legnu, hè assai strana hà una luna d’argentu à mezu à un sole d’oru è si scrive in una croce di legnu. Ghjocanu in un granaghju, ci sò baulli, carreghe…i zitelli sonanu, leghjenu, quattru cercanu u baullu ch’ella apre. U trovanu, hè una vechja cascia muresca.
O la mio nave da corsa
Cù e so vele tutte bianche
Ch’avà balla cum’è un’orsa
In l’acque di le calanche!
Cù a so forza abbambanata
Aghjaditu u capitanu
Ùn sà più mancu l’annata
Ch’ella vide u Gran Sultanu.
Quandu parata partia
Cum’è una donna guerriera
E campagne di Bastia
Li facianu sta preghera:
“O cursara Paulina
Ch’ai lasciatu i purticcioli
S’è tù tocchi à sta marina
Truverai altri figlioli.
Eramu in lu quaranta trè
U focu era universale
Arritti s'eranu tant'omi
Daret'à la fiamma nustrale
Rispudendu à la to chjama
Cù lu Fronte Naziunale.
Tutt'ognunu s'eranu adduniti
Contr'à quell'indegnu macellu
Più di un giuvanottu arditu
È donne, i vechji è li zitelli
Sottu à la bandera libera
Quella di li Corsi ribelli.
Di a libertà di u mondu
Ne fusti un bellu sullatu
Contr'à e milizie fasciste
S'hè spentu fieru lu to fiatu
Quand'una matina d'aostu
Tù morsi degnu è rivultatu.
U silenziu si hè spartu, chì ùn funi attarzati
nè l'ossa nè u sangu. Ùn cunnobbini quì
pietà nè cumpassioni, i Cristiani mandati
à tumbà i Cristiani : ci vulia à pulì
Issa tarra d'arasia, di felu è di vilenu,
acciaccà si li tutti, maiori è criaturi!
Solu u Criatori cù lu so Santu Sennu
sciddarà, trà i morti, quiddi chì funi puri!
DIES IRAE DIES ILLA
SOLVET SAECLUM IN FAVILLA
DIES IRAE DIES ILLA
SOLVET SAECLUM IN FAVILLA
NATALI DI U 14
Sentu cantà li pina
Viulinà lu fiumu
Un'aria casandrina
Mi stringhji d'un colpu
Un frusciu di stoccu
Mi stò induva stocu
Ma sempri ti rivig'o mà
Sò tantu solu avà, ma sò quì o mà
Figlioli quasi di a listessa terra
E stanu alzati inseme sù le stelle
Santu è pueta cun l’omu di guerra
Grand’anime diverse ma surelle.
Hà messu Cirnu in lu s’amore, a sguerra,
U leone ch’escì d’e so budelle
L’omu vivu ch’andò di serra in serra
L’agnellu chì deria sin’à la pelle.
Raddoppia quì l’evviva universale
Per tutt’è trè : Napulione hè nostru
Emu intesu di l’altri passà l’ale.
Isula franciscana è più dantesca
Di furori è d’affetti, eternu chjostru,
O chì u voceru cessi è a lauda cresca.
Mistiriosa citadedda, bianca com’è la calcina
Se l’ultima sintinedda, di pettu à la marina.
Di pettu à la marina è lu mari prufondu
Quandu l’acqua s’avvicina, a l’entra di lu to mondu
A l’entra di u to mondu, da u tempu custuditu
Chì tuttu in lu circondu, pari pà sempri sculpitu.
Pari pà sempri sculpitu da issu ventu chì ti tocca
È chì mai ùn hè sparitu, da l’entra di la to bocca
Da l’entra di la to bocca, purtonu di l’immensità
Sculpitu in quissa rocca, teatru di l’antichità