SCONTRU CULTURALE IN CAFFÈ

S'ANU PIGLIATU A MIO CANZONA

 

Sanu pigliatu a riturnella

Ch'avia fattu pè Maria

Eppuru, tandu, mi paria

D'esse u solu à sapella.

 

Soga quandò l'aghju cantata

A s'hà colta a tramuntana

È fin'à a costa luntana,

L'hà d'ignilocu suminata.

 

È dapoi senza sapella

I giuvanotti, à chjar di luna,

Pè a bionda o pè a bruna,

Cantanu a mio riturnella.

 

S'anu arrubbatu a mio canzona,

Quella ch'aghju fattu pè Rosa,

Metà in rima, metà in prosa

È più ci pensu, più mi stona.

 

Un c'era tanta puesia,

U versu era sgalapatu,

L'aghju cantata in serinatu

È tand'à Rosa li piacia.

 

Ogni tantu quand'o a sentu

A canzona fatta pè Rosa,

Ben ch'ūn fusse simile cosa,

In fond'à mè, ne sò cuntentu.

 

S'anu cantatu e mio canzone

Fatte pè Paula, pè Scella,

Margherita o Isabella,

Seguente l'estru o a stagione.

 

Ci pensu è mi dicu aspessu

Chì s'ell'avissinu ghjuvatu

À qualchi coppiu innamuratu

Un serà statu tempu persu.

 

Ma la mio canzona d'amore,

Hè quella chi hè stata fatta,

Solu pè tè, ch'o tengu piatta

In un scornu di u mio core.

 

Dapo'chè no' ci cunniscimu,

Sell'ūn hè à a mio chitarra,

Quella fatta pè tè, o cara,

Un l'aghju mai cantata à nimu.

 

Ghjuvan Petru RISTORI