Versione :
Corsu

Ghjudice di a Malapaga

Pagine : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Spectacle co-produit par le Centre Culturel Universitaire et U Teatrinu
Représentation au Théâtre de Poche (Rue Sant’Angelo),
Bastia, vendredi 4 avril 2003

Ghjudice di a Malapaga
la Nation corse
entre dans l’Histoire

Dans son étude magistrale sur La Maison de la Rocca, Fernand Ettori met en relief la haute figure de celui qui représente, après les références mythiques de Ugo Colonna et Arrigo Bel Messere, l’avènement d’une cohésion politique de la Corse. Avec Sinuncellu d’Istria, devenu lors de son ascension politique Ghjudice di A Rocca, la Corse entre dans l’Histoire à la fin du Moyen Age. Dans la longue tragédie de l’affirmation de l’identité politique insulaire, la référence de Ghjudice est celle du père fondateur. S’appuyant sur Pise, le seigneur de A Rocca fédère les féodaux avant d’être vaincu par Gênes à laquelle ses quatre fils ont fait appel pour l’abattre. A l’éclat des faits d’armes s’oppose l’ombre des complots et une passion amoureuse dévorante et cruelle ; chacun se souvient de la belle Sibilia se dévêtant devant son prisonnier en cage…

Le drame historique écrit par G.Thiers imagine que Ghjudice, qui croupit depuis trente ans dans A Malapaga, l’infâme prison de Gênes, reçoit l’ambassade des félons venus de l’île. Incapables de rassembler les Corses autour de leur usurpation, ils tentent de ramener dans l’île le vieux chef pour raffermir leur autorité. A leur tête, Salinese, sur lequel pèse la malédiction du Père.
C’est une histoire de pouvoir, de violence et de passion, traversée par une cruauté qui s’assimile au destin tragique de la Corse. La justice, la fidélité et l’amour vrai apparaissent pourtant au détour des gestes et des mots. On y entendra l’écho lointain de notre histoire tumultueuse. On y retrouvera aussi la référence aux mythes antiques car la situation du prisonnier Ghjudice ressemble fort à celle d’Œdipe qui, exilé à Colone, reçoit les ambassades de son beau-frère Créon et de son fils Polynice, incapables de faire régner l’ordre à Thèbes sans le recours à la figure tutélaire du Père.
Un climat fait de passion et de tension où l’ombre de la prison et du complot s’oppose à la lumière des marchés et des places. Le Peuple y chante et danse avec des femmes qui ne comprennent rien aux machinations du pouvoir et de l’ambition et affirment la primauté de la Paix, de la Vie et de l’Amour. Avec une candeur et une persistance qui auront raison de la mort.

_____________________________________________________

GHJUDICE DI A MALAPAGA

LOCHI : Una piazza in Genuva
             A prigiò di A Malapaga

PERSUNAGI : U guardiaprigiò di A Malapaga
                     U Curatore di a prigiò di A Malapaga
                     Giuseppe Doria, sugettu genuvese, guida di Ghjudice
                     Ghjudice di a Rocca, conte di Corsica
                     Arrigucciu di a Rocca, bastardu di Ghjudice
                     Arrigu Strambu di Litalla, bastardu di Ghjudice
                     Ugolinu, bastardu di Ghjudice
                     Salinese, bastardu di Ghjudice
                     Truffetta, fratellu di Ghjudice
                     A Vechja
                     Prima giovana
                     Seconda giovana
                     Terza giovana
                     Quarta giovana
            Altre donne, più attempate

SCENA 1

Un guardiaprigiò è unepoche di donne di carrughju, giovane è più attempate.

Genuva, in un carrughju pupulare. Scena di marcatu animatu è rimurosu, pienu di allegria è di burla. A presenza di parechje giovane libere, ridicule è sfacciate indispettisce l’ambiente. Trà omi è donne si barattanu ochjate è cumplimenti arditi. Si distingue trà l’omi u guardiaprigiò chì passa cù l’aria tetra. Una di e giovane si inforca davanti à ellu è u face piantà.

Prima giovana : Heu ! heu ! pocu intrepidu stamane ! Chì ti accade ? Ti hà mughjatu a to moglie chì a ti si allungata cù mè, erisera, o furdanò?

Seconda giovana : Ma cosa sentu, cosa sentu ? vulete scumette chì l’acellu hà dui nidi ? Allora, eri, prima di tè, una bella stonda a si hà fatta cù mè, nantu à u molu !

Terza giovana : Altru chè stonda, o quelle donne ! chì l’ambrascu, prima di voi duie, mi hà trattenutu à mè tutta a santa mezaghjurnata, arritta quallà, daretu à stu muru ! Chì salute, u benedica, chì salute !

Scoppianu à ride tutte è trè ma l’omu ferma inchietu è pocu dispostu à burlà. Si lascia piglià à pè la manu è e donne u facenu girà una cria cum’è per ballà.

Seconda giovana: Ai a ragiò tù; troppu tristu, troppu bughju, troppu vechju! À mè mi piacenu l’omi chì ridenu è chì sanu burlà…

Prima giovana: Ma quessu ùn hà chè musu, chè penseri…

Terza giovana: Iscia i penseri! Ùn avemu u tempu di avè i penseri ?! Occupemu ci di e stonde chì passanu…

Quarta giovana: chì passà passanu in furia ! Oimè ! disgraziate ! à mumenti sò vechja è più chè strazii ùn aghju gosu… 

Prima giovana: Hè perciò chì eiu, s’ellu ne affacca unu, u mi godu !

Scaccanendu u si accumbraccianu è u si accarezzanu.

Prima giovana: Disgraziata u sprupositu : appaspate, appaspate ! (cù l’aria canaglia) Assassinu, fà vede ciò ch’è tù piatti quì…ind’istacca…

U guardiaprigiò : Site tutte sceme ! sfacciate, legere è spenserate ! E mo corne aghju! Hè a chjave di a prigiò!

L’altre (tutte inseme è scaccannndu à più pudè): Bella chjave vai puru! Bella chjave!

U guardiaprigiò : Avete persu a bussula, tutte quante vo site! Ùn mi cunniscite? Ùn sapete ciò ch’o facciu di mistieru?

Quarta giovana : Zittu ! lascia mi induvinà? Piluccheru?

Seconda giovana : Ma pensa ! cù isse mani custì, sbuscatore di fureste o camallu di battelli.

Terza giovana : o chirurgu o macellaru …

Unu chì passa : Chirurgu o macellaru ? Intantu, hè listessu affare ! (risa scema)

Quarta giovana: Zittu !Cù issi battulelli di manone, mi pare tuttu un boia per scapà i cristiani ! Hè perciò ch’ellu ùn sà mancu sgrignà a risa.

U guardiaprigiò: Innò! Peghju! Sò guardiaprigiò à a Malapaga! Iè, à a Malapaga! Vi pudete figurà chì vita castigata ch’elli anu i prigiuneri quallà ?

Di un colpu, cambianu versu ;solu u nome di a prigiò li mette u spaventu.

Seconda giovana : Li stà bè ! Dicenu ch’elli ci mettenu quelli chì anu i debbiti !È s’elli anu i debbiti, vole dì ch’elli anu ancu u dinaru ! Ne ai debbiti tù ?

Un omu : Nè debbiti, nè dinaru, nè cinquini ! Mancu l’ochji per pianghje ùn avemu quì, noi, a ghjente di carrughju…

Prima giovana : Iè, ma ti aghju da di chì preferiscu esse povera, sguaiata è libera, chè ricca è chjosa à a Malapaga ! Dicenu chì s’è un pueta un ghjornu discrive l’Infernu è ch’ellu cerca un mudellu, ùn hà chè da entre quallà !

U guardiaprigiò : À chì ci entre, mai più ci hà da sorte ! À chì ci entre ogni speranza ci lascia fora, ogni sintimu umanu, ogni frizzione da cristiana. U fretu li vene à l’osse subbitu subbitu è à a mente, è à l’anima. S’ellu chjode l’ochji, i topi li rodenu l’ochji è li suchjanu e cerbelle. S’ellu vive, diventa un mortu vivu. Pare tuttu una petra... L’anelli di ferru chì li muganu polsi è pedi. E catene à collu, è à bagnu, abeternu, chì l’amaru di u mare vicinu si ficca pè e fundazione, entre in ogni cellula, incroscia ogni saccone è si ferma, cutrata, in ogni scornu. U prigiuneru ùn stà tantu à diventà una bestia è spessu perde a parolla.

Seconda giovana : Ma voi, ùn li purghjite mai un succorsu, un aiutu ?

Terza giovana :… a limosina di una risa ?

U guardiaprigiò : Ùn si vedenu ma’più, tempu entrati spariscenu in a bughjura!

Quarta giovana : È quand’elli morenu ?

U guardiaprigiò : Ùn si vedenu ma’più, vi dicu! Ùn si sà s’elli morenu ! In Infernu ùn si more ! I dannati ùn morenu ! Hè per quessa ch’è vo mi vidite tristu è spaventatu ! Vò à circà ne unu. Sò l’auturità chì li volenu parlà. Allora, u sgiò Curatore mi hà chjamatu è mi hà dettu : « Vai à circà u prigiuneru chjamatu Ghjudice di A Rocca è porta lu insù, à u lume, chì ci hè a ghjente di soiu chì u vole vede, chì li vole parlà » Eiu, aghju pruvatu à dì, à spiicà ch’ella hè a prima volta, chì nimu ci hè mai esciutu, chì ùn si ne hè mai rivistu unu… Aùh ! a sapete cum’ella hè a cunsigna : vai piglia lu è porta lu. Chì osinnò lecchi tù, lecchi. Allora, vò, ma ùn sò s’aghju da truvà à ellu, o qualchì anima persa impuzzichita di acqua, di vermi è di dolu… U cundannatu soffre, ma ci hà sempre un modu di scappà. Quellu di more ! Ma un dannatu ùn more !

Quarta giovana : È chì face ? Ùn campa micca ?

U guardiaprigiò : Campa! Campa a so dannazione…

SCENA 2

U guardiaprigiò, Ghjudice, Giuseppe Doria.

In a prigione di a Malapaga, u guardiaprigiò si tene in cima di una scalinata chì fala in i bassi bughji. A so voce ribomba trà mezu à un rimore sordu è cuntinuu di acqua chì ciambotta, lagni, è chjame addebbulite da a luntananza… Chjama u nome di Ghjudice di a Rocca…

U guardiaprigiò : Ghjudice ! o Ghjudice…. Ghjudice di a Rocca ! Signore Cinarchese !... Site quì ? Oè ! da sottu ? Ci hè qualchissia ! Ghjudice, rispundite… è venite ! Cullate sin’à quiì… Vi volenu vede… Vi volenu parlà… (da parte) Ùn ci hè nimu ! Chì fretu , o Signurellu ! Chì cutrura… Ùn ci hè anima viva per issi lochi di abbandonu è di morte…Ghjudice di a Rocca ! Signore Cinarchese !... Ghjudice di Corsica ! Conte è nobile, rispondi mi s’è tù sì vivu…

Tandu, da a bughjura si affacca pianu pianu una forma umana chì colla i scalini à unu à unu cù pena è suspettu . Pianta è parla à u guardiaprigiò da luntanu.

Giuseppe Doria : À quale dumandate ? Cumu hè ch’è vo venite quì, in stu abissu di sfurtuna ? Sò l’anni è l’anni ch’ellu ùn si hè più mancu sgrignatu a porta di sta carcere ! Allora oghje, cum’hè ch’è vo l’aprite, è fà entre e spade dure di u ghjornu ? Cum’hè ch’è vo dumandate à pressu à l’ombre di stu sugiornu ?

U guardiaprigiò : Quale hè ? quale parla ? SignorGhjudice, site voi ? Cullate, venite, ùn abbiate frizzione nè penseru! Vi volenu parlà…. quassù ! Sò quelli di quassù chì mi mandanu… Mi anu dettu di apre è di vene à chjamà Ghjudice di a Rocca, conte di Cinarca è di Corsica… Allora, sò venutu, ma ùn ci sò per nunda, eo!

Giuseppe Doria : Ancu per ùn vulè la, ci simu tutti per qualcosa. U conte Ghjudice hè quaiò, duve l’avete chjosu sò tanti anni. Ed eiu sò venutu quì, cù ellu à serve lu, à curà lu… Hè vechju, hè cecu. I so ochji, sò eo.

U guardiaprigiò : Fà ti vede à u lume, fà vede a to faccia, quale sì è cum’hè ch’ellu ùn risponde u conte?

Giuseppe Doria : Giuseppe Doria, mi chjamu. Sò genuvese cum’è tè. Sò entrutu liberu ind’è sta prigiò. Ci sò ghjuntu per serve u conte è assiste lu. Per sustene lu è purtà li aiutu cum’ellu ci hà purtatu succorsu è pietà, ellu, sò tanti anni ...

U guardiaprigiò : Parli o traparli, anima di u bughju ? Tuttognunu sà chì u Conte Ghjudice hè sempre statu un nemicu murtale per i Genuvesi !

Giuseppe Doria : Nemicu, sarà statu, ma omu veru, ghjustu è degnu. Ciò ch’ellu hà fattu cù mè è a mo moglie, ùn si hè mai intesu attu di ghjustizia cusì altu, cusì degnu di onore è di ricunniscenza. A vi dicu eo, Giuseppe Doria, citadinu liberu è prigiuneru per divuzione…

U guardiaprigiò : Una bestia sì ! feroce più chè u tigru! Corre a vuciata ch’ellu hà dichjaratu a guerra à i so figlioli stessi. È chì issi disgraziati, da parà si da a zerga paterna, sò stati ubligati à sente si inseme è à piglià l’arme contru à u so babbu. Arrigucciu di a Rocca, Salinese, Arrigu Strambu di Litalla, Ugolinu si chjamanu è sò stati persequitatu anni è anni. U comte Ghjudice avia preferitu dà u cummandu di a so armata è tuttu u so bè à un so nipote, Lupu d’Ornanu. Hè cusì ch’ellu avia apertu ellu stessu a guerra pè a so successione. Dice ch’ellu preferia vede i so castelli brusgiati è scunsumati da issa guerra trà parenti piuttostu chè di lacà u so patrimoniu à i soi. Stanchi da tamanta pazzia, à l’ultimu fecenu e paci trà d’elli è Lupu di Ornanu, di accunsentu cù Salinese è i so fratelli, si rivultò contru à u conte Ghjudice è chjamonu Genuva a Serenissima à a riscossa. Hè statu solu a nostra grande patria à pudè dumà issa bestia assitata di sangue genuvese! Avia pigliatu a pretesa di Pisa, a nostra nemica ghjurata, è durò cusì sin’à a disfatta di i Pisani à a Meloria.

Giuseppe Doria : Zittu ! Iè, Ghjudice hè statu guerrieru intrepidu, ma omu ghjustu !Era pocu dopu l’assaltu vicinu à Bunifaziu quandu a nostra armata era sbarcata à fà li a guerra. Camminendu per entre in Bunifaziu, simu cascati in a trappula di i Corsi. Simu stati scunfitti : Duiecentu di i nostri sò stati chjappi prigiuneri .Ci era anch’eo trà quessi è trimavamu cum’è fronde chì aviamu vistu more tutti i nostri. Ci aspettavamu à a sorte più crudele, chì i Corsi avianu cacciatu l’ochji à tutti i cadaveri. Ne avianu empiutu centu barili ch’elli mandonu in Genuva. Ghjudice fece sapè à u Senatu chì i prigiuneri li sarianu rimessi à una cundizione : e donne di e so famiglie devianu vene ind’è l’isula à ripiglià li…

Ghjunsenu tutte, moglie, mamme, è figliole. Rivecu sempre a matina ch’elli ci arriconu davanti à elle. Eramu separati solu da u stolu di i suldati corsi. Parianu tanti orsi, tanti lioni cù i so piloni di lana roza è i so ochji carchi di accendite. À u cummandu di u so capitanu, i suldati ci cappionu è ci lampaimu accumbracciatu unu cun l’altru. è lentaimu un clamore longu di addisperu è di gioia. Cù Clara, a mo sposa, fermaimu aggrancati da l’allegria di ritruvà ci. Hè tandu chì ellu si affaccò Scuderacciu, u capitanu di i Corsi, nipote di Ghjudice. Un suldatu crudele è feroce. Agguantò à Clara è a si riguarò mentre ch’ellu mi fece ligà à a porta di a so camera. Ci passai tutta a nuttata : mi ribomba sempre in capu u piantu addisperatu di a mo moglie è a risa feroce di Scuderacciu. À l’alba, ci cappionu à tremindui, inghjuliati è l’anima macca di vergogna. U Conte Ghjudice amparò subbitu a misfatta di u so nipote Scuderacciu. Fece riunì l’armata è annunziò chì nimu, fussi puru un so parente, si devia cumpurtà in modu cusì indegnu è fece scapà u culpevule senza aspettà. Ch’ella ghjovi per lezziò à tutti quelli chì vuleranu inghjulià i patti sacri di a ghjustizia è di l’onore. Ma per noi, u male era fattu. Clara ùn avia pussutu fà si vede dinù à u lume candidu di u ghjornu : era imbruttata è si vergugnava ancu di u sguardu di l’altru. Di u mo sguardu. Un ghjornu di burriana l’anu vista chì cullava à a corsa nantu à u Piali di Bunifaziu. Mi sò lampatu anch’eiu à fiatu persu. Ùn ci l’aghju fatta in tempu. Quandu sò ghjuntu à l’arice di e Rocche Bianche Clara si era digià lampata inghjò. U mare di E Bocche si ghjucava cù u so vestitu biancu immaculatu.

Eo, Giuseppe Doria, à u Signore Ghjudice, li aghju ghjuratu una ricunniscenza eterna è l’aghju sequitatu ancu quì è u servu, è u curu dapoi isse ore spiumbate, scure in a mo memoria più chè a bughjura di a Malapaga.

U guardiaprigiò : Sinucellu d’Istria diventatu L’orsu di a Rocca. Pisa ne hà fattu Ghjudice di a Corsica,. Issi canacci nemichi l’anu allevatu contr’à noi !

Giuseppe Doria : È hà pacatu ! è paca sempre senza lagnà si, bench’ellu sia vechju, cecu, è debbule. Ma l’anima l’hà sempre forte è dura. Ùn ci si ficca colpu nè inghjulia. L’anni, e prove, a disgrazia li anu fattu solidu cum’è un castagnu annosu.

U guardiaprigiò : Allora, vai à circà lu è porta ci lu quì ! …

(Guarda u prigiuneru chì fala a scalinata è ferma solu una stonda)

Una passata strana… Ma cum’ellu parlava cù l’affezzione è cumu u so sguardu si accendia di ammirazione è di rispettu. Cosa strana… Un Corsu è un Genuvese. U focu è l’acqua….

SCENA 3

Giuseppe Doria, Ghjudice, U Curatore di a Malapaga, U guardiaprigiò

Collanu pianu pianu a scalinata da duv’elli affaccanu, è facenu parechje arrette.

U Curatore : Oimè Signore ! Qual’hè issu vechju?

Ghjudice : Un omu chì ùn hà micca avutu u distinu più beatu, chì osinnò venia cù l’aiutu solu di i mo ochji sputichi, invece di piglià in prestu u sguardu di un altru.

Giuseppe Doria : Assicurate u vostru pede cecu nantu à u meiu chì ci vecu, signor Conte.

U Curatore : Ma à quale ci porti ? Cumu si chjama stu disgraziatu, stu mortu vivu ?

Ghjudice : Ùn mi dumandate più quale sò è lacate mi corre… U sangue mi pesa à dossu quantu ellu mi pesa u nome di i mei… Tanti lumi ! Tanti onori ! Tante bughjure, tante sfurtune. Oimè ! Ai intesu ammintà u conte Ugo Colonna… è po Arrigo Bel Messere… è po infine u mo babbu, Guglielmu Martore… Tutti nobili, tutti capitani valurosi, eroi di u nostru populu, ma marcati tutti da u segnu fatale… A nostra memoria ùn hè storia mancu à pena : un destinu aggrancatu : è à chì lecca lecca !

Giuseppe Doria : Signor curatore, st’omu chì hè davanti à voi hè propiu u conte Ghjudice di a Rocca, Cinarchese, conte di Corsica è erede di tanti paladini.

U Curatore (girendu si ver’di u guardiaprigiò) : Quale hà lacatu un cristianu divintà issu stralabbiu cupertu di vermi, di piaghe è di mullizzu ?

U guardiaprigiò : Ma, signor Curatore… l’ordini, a cunsigna !

U Curatore : Zittu !Ch’ella ùn ti senti mancu l’aria ! Ne rispunderai più tardi ! Nantu à u to capu stessu ! Intantu, aiuta lu à camminà è à purtà si sin’à quì . Ch’ellu sia preparatu, accunciatu cù i panni degni di u so rangu. Ch’ellu sia lavatu, pettinatu è vestutu, ch’ellu manghji, ch’ellu rifessi e so forze è ch’ellu si ripigli in modu à pudè riceve l’imbasciata chì vene à visità lu. Sò ghjente alta è nobile, mandata cù una missione impurtante. U Senatu di a nostra Serenissima Republica hà auturizatu a missione è tutti ne aspettanu un gran risultatu impurtante per Genuva è i so alleati. Alò, sbrichemu ci è chì tuttu sia fattu in cundizione. Ne rispondi tù, è tù solu !

U guardiaprigiò  aiuta Giuseppe Doria à fà avanzà Ghjudice à sin’à l’ultimu scalellu, principia à caccià li i stracci chì l’imbucinanu è smarrisce e bracce carche d’isse spoglie

Ghjudice: Ùn bastavanu l’ochji ; eccu ch’elle mi faltanu l’arechje oramai. Chì aghju intesu ! Hè l’ultima burla di a mo sorte crudele !

Giuseppe Doria : Innò, hè cusì ! hè vera è più chè vera ! Cambia puru a vostra cundizione è forse à mumenti sarete liberatu…

Ghjudice: Ùn la possu crede…

Giuseppe Doria : È puru hè cusì. Un’ imbasciata di ghjente impurtante…

Ghjudice: Quale si pò primurà di un vechju in esiliu, un cecu, un infermu, traditu da i soi è tenutu in terra strangera tanti anni ? Ùn aghju più à nimu pè u mondu…. (muvimentu di speranza) O allora, sò elli ! Sò elli puru puru, dapoi tanti anni. Ah, Pisa, Republica amica, benifattori di a Corsica è di a nostra famiglia dapoi i tempi più landani ! I primi tempi ch’o sò statu incarceratu in stu locu maladettu, mi anu fattu parvene qualchì nutizia. È po più nunda chì sò state l’ore spiumbate. Genuva avia vintu in tuttu, nantu à a terra è u mare, ed hè un pudere fieru è duru. Pisa era vinta è sottumessa è i mo aiuti muti. È po cambianu e cose, è po cambianu l’omi, è a mente si scorda. Mi hè firmata à mè issa sola speranza… Allora, hè sicura, sò elli. Venenu à pattighjà cù u senatu u mo ritiru in Pisa. Mai u mo core hà lasciatu issu sugiornu lindu è bellu… Ci aghju trovu un agrottu digià, è un appoghju fermu… Era tanti anni fà, ed eru un zitellu…

Dopu sunniatu una stonda, cambia visu… Si asserena è diventa attente cumu s’ellu li venia un prufume…

I carofani… i mo carofani… Sibilia… a mo Sibilia, u senti l’odore di i carofani… Tè ! l’aghju chjappi per tè…

U Curatore : I carofani? È chì carofani? Chì và à intrischjà cù i carofani ?

Giuseppe Doria : Innò, lasciate ! ùn hè nunda ! A frebba, a tristizia… A nustalgia di un amore di quandu ellu era bellu, giovanu è forte… Ùn circate à capì i pentimenti di l’amore arrubatu…

A Ghjudice) : Allora, lesti, o sgiò conte, chì l’ora si avvicina di a libertà. Saranu imbasciatori pisani. Andemu è preparate vi prestu à riceve li è à fà li onore cum’ellu si deve, secondu à a vostra cundizione è secondu à a soia !

U piglia in braccetta è smarriscenu tremindui.

SCENA 4

U guardiaprigiò, Giuseppe Doria, è dopu u Curatoreè i quatru bastardi di Ghjudice : Arrigucciu di a Rocca, Salinese, Arrigu Strambu di Litalla, Ugolinu

U guardiaprigiò : Aiò, ci sbrighemu sì o nò ?

Giuseppe Doria (voce luntana) : Ùn lu vecu, ma u cercu è l’aghju da truvà. In issi fondi bughjicosi ùn si vede anima cristiana ! Quandu saremu pronti, chjamu è cullemu ! (a voce si alluntana) : Signor Ghjudice, Signor Conte, rispundite mi, per carità ! Rispundite…

(Entrenu i quattru omi accumpagnati da un uffiziale è u guardiaprigiò trasalta)

U guardiaprigiò : Qual’hè ? Quale site ?

U Curatore : Via, via ! vai via ! vai via. Di sti signori ne rispondu eo ! Vai è aspetta fora !

Si ritira anch’ellu è lascia soli i quattru omi

Arrigucciu di a Rocca : Eccu ciò ch’ellu hà buscu, u nostru babbu caru, cù a so intestardizia ! Bellu suggiornu, bellu castellu pè un signore di a Cinarca !

Arrigu Strambu: Zittu ! Rispetta u prigiuneru, i so anni, a so cundizione, a so disgrazia

Salinese : È chì veni à grachjà cù u rispettu è cù l’onore ! Iè chì ne hà avutu assai rispettu, Ellu, quand’ellu era liberu è conte ! À noi, i so figlioli, cum’ellu ci hà cunsiderati !

Ugolinu : Calmate vi è ùn ci scurdemu per chì mutivu avemu barcatu u mare è simu ghjunti quì ! Ùn ci lachemu piglià da u rancore.

Salinese : Hè più chè ghjustu, ma ùn ci vole à scurdà si ch’ellu hè ellu chì ci hà purtatu à issi punti stremi. Quand’ellu hà fattu i spartimenti, furzatu è custrettu, ci hà lacatu i so castelli. Unu per omu. À tè, Arrigucciu, ti hè venutu quellu di a Rocca cù a so bella terra da una banda di Cilaccia, eo l’altra banda duminata da a furtezza di l’Istria. Arrigu Strambu hà avutu Litalla, vicinu à a Mola. Ugolinu face u saviu, chì di noi tutti, hè quellu chì hà di menu da lagnà si, cù Bisè ! È puru hè u più giovanu è ùn tocca micca à ellu à dà lezziò !

Ugolinu : Aghju dettu : calmemu ci, chì osinnò simu ghjunti per nunda. Aghju l’ochji aperti è vecu ancu l’omi cum’elli sò . Ma vecu ancu a nostra storia è a nostra patria. A storia di a nostra famiglia cum’ellu a fece u conte Ugo Colonna, è po Arrigo Bel Messere, è po à l’ultimu u nostru babbone Guglielmu u Martore, è po….

Salinese : Iè, hè propiu ellu, Guglielmu, u fundatore di a nostra nubiltà. Senza u tradimentu di i so nipoti, issi vigliaccacci di Arrigo Orechjiritti è Rinieri Pazzu, averia stabilitu pè u sempre a nostra Signuria di a Rocca. Invece, quelle vulpacce u fecenu vene, annunziendu li a morte di u so fratellu Guidu, è u lamponu in prigiò ammanittatu cusì strettu ch’ellu si ne morse trè ghjorni dopu. Ma l’assassini ùn avianu micca pensatu à Finidora, a so veduva. Una donna corsa ! Si ritirò in u castellu di Baracini è cusì fece fronte. Misse i figlioli sottu à a prutezzione di u so fratellu in Covasina. Cusì fù salva a razza : Sinuncellu, Ladru è Truffetta.

Ugolinu : Podasse, ma in u 1219, l’opera di Guglielmu era in pianu è u nostru babbu ebbe tuttu da ricustruisce. Diventatu Ghjudice per opera di Pisa duv’ellu fù allevatu, u nostru babbu Sinuncellu ricunquistò u Castellu di a Rocca è rese tuttu u so onore à a nostra signuria. Fù l’iniziu di e so prove, grande è larghe cum’è quelle di e legende. Duv’ellu passava ellu, i castelli spalancavanu i so purtoni tamant’à monti. I sgiò si rinchjinavanu: Capula di prima, è po l’altri, una valle appressu à l’altra. È po un bellu ghjornu di l’annu benedettu 1250, a veduta di Cilaccia li rimesse a bachhetta signurile chì li dava pudere da San Ghjorghju à Bunifaziu.

Arrigu Strambu: Iè, iè, è po d’altronde per tutti i Corsi, hè solu ellu, u conte di Corsica ! Arricurdate vi cum’elli u salutonu cù issu titulu di conte in u 1264 tutti i patriotti accolti. Era cumu s’ellu vultava Arrigu Bel Messere ! U primu di i Cinarchesi ! A sapemu tutti chì à chì vole esse conte di Corsica ùn pò esse chè Cinarchese ! Ùn vale nisuna altra sterpa ! Nè i Pinaschi di Balagna, nè l’Amondaschi di u Golu ; mancu l’altri, i più pretensiunuti, i Cortinchi, puru à u più altu di a so gloria, l’idea di esse comti ùn l’anu avuta. ! U nostru babbu Ghjudice hà tuttu : u dirittu di u sangue è a voce di u populu ! U so pudere hè legittimu è lecitu !

Arrigucciu di a Rocca : Sarà, ma a curona di i conti ùn li venia à ellu. Venia à i figlioli più vechji di Guglielmo, à quelli di u so ziu Guidu !

Arrigu Strambu: Innò, si eranu cacciati da per elli da issu drittu chì avianu tombu à Guglielmu, è eranu rinigati. A vindetta vene prima u dirittu di eredità.

Arrigucciu di a Rocca : Ma ùn ci ne era corsu sangue ! Guglielmu si era mortu in prigiò.

Arrigu Strambu: Bella scusa, vai puru ! Ùn avianu fattu corre u sangue, hè vera, ma l’avianu tombu ! L’avianu atturcinatu cù fune strette strette ! Li hè impestatu u sangue in e vene. Si hè mortu à picculu focu : hà ughjulatu trè ghjorni sani è a memoria ne ribomba ancu oghje. È a ghjente ùn si hè lacata ingannà. Anu capitu ch’ella era ghjusta a rivolta di Ghjudice è u salutonu per avè vindicatu à Guglielmu. Ammazzò à Arrigo Orechjiritti è à Rinieri Pazzu è a Corsica sana u riverisce per issa vindetta. U signore di a Rocca si stabilì in u Castellu di Cinarca è da tandu fù da veru Ghjudice di Cinarca.

Salinese : Un lione affascinante ! Inganna megliu chè A Medusa ! I mo fratelli chì anu tantu à lagnà si di ellu, eccu li chì cantanu e so lode !

Ugolinu : Basta ! A situazione impone ch’è no ci scordimu di u passatu è ch’è no feghjimu l’interessu di a patria. I fatti di sti pochi anni facenu vede chì u populu hè scurdanciu. U populu sanu esige ch’ellu rivenga ! Ùn ci pudemu nunda è niente ! Senza issu ritornu, finisceremu tutti tazzati ! U paese ùn ne pò più ! Tuttu issu sangue ! Tutta issa barbaria ! Tutte isse vindette ! Ghjudice incarna u splendore di i Cinarchesi, l’unità di a famiglia è a perennità di u pudere di i Signori. Ci vole à ripurtà u conte Ghjudice in Corsica è ristabilì lu in a so dignità…

Salinese : Mai ch’ella sia ! Piuttostu crepà quì ! piuttostu infucià ci in l’acque nere di a Malapaga !

Ugolinu : Pianta è stà mi à sente. Ristabilì lu in a so dignità… ùn vole dì rende li u pudere ! Hè vechju u nostru babbu, hè frustu. Hè cecu… Li staremu sempre à cantu è l’averemu noi, u pudere. Pè a so bocca, parleremu noi, è in i so gesti, saremu noi à agisce è à fà. Sarà in casa soia è cummanderemu noi :

Salinese : … in casa soia è cummanderemu noi… O Ugolinu, Ugolinu, sarai in quantu à mè u più furbu, ma u più astutu di i bastardi di u conte Ghjudice… Ma i Genuvesi, chì diceranu Genuvesi ?

Ugolinu : I Genuvesi sanu tuttu è sò d’accunsentu cù e nostre viste. Lasciaranu fà. Ùn ci ferma chè una cosa da fà. Dumandemu di li vultà. Aghju previstu tuttu. Lupu d’Ornanu hà parlatu cù u so babbu, u nostru ziu Truffetta. L’omu, più hè vechju, più hè suspettosu. Ghjudice, s’ella vene da noi a carezza, si ne malfiderà. Tandu, accuntentemu ci di fà da figlioli chì anu un gestu di pietà pè u so babbu incarceratu. Lacheremu un messagiu pienu di amore, cum’ellu sende à figlioli rispettosi è pietosi. Truffetta è Sinuncellu dettu Ghjudice sò fratelli allevati inseme. Venerà quì Truffetta. Li ramminterà l’epica chì elli si tenianu cusì cari. Romulu è Remu si allevonu sottu à listessa mamma. Truffetta è Sinuncellu si ghjucavanu sottu à e muraglie di Covasina. Avale sò vechji unu è l’altru. Hè tempu di rifà i passi di a memoria. I vechji volenu crede. Faticati da i strazii è i castighi. Si lacanu cunvince da quelli chì l’anu visti nucenti. Da l’altri micca… Allora stemu piatti è ch’ellu venga Truffetta in pienu lume.

L’Altri : Ch’ellu venga Truffetta !

Si ritiranu in silenziu…

SCENA 5

Truffetta, Ghjudice, U Curatore, U guardiaprigiò, Dui guardia, Giuseppe Doria.

Truffetta :Omi di razza, abitanti di sta terra benedetta di Liguria, entrendu quindi, aghju vistu in i vostri ochji chì u mo arrivu subitaniu vi mette in core dubbitu è frizzione. Ma ùn temite nunda è, per carità, ùn mi fate parolle ostile, chì ùn vengu micca cù gattive idee nè intenzione false. Sò induve sò sbarcatu, sò chì mi trovu in a cità più pudente di tutta l’Italia. Genuva, eccu mi, mi rinchjingu di fronte à a to pudenza fiera. Malgradu l’età mi sò imbarcatu è aghju francatu u mare. Ùn hè faciule, à i mo anni, di lacà a sponda patria è a dulcezza di a so casa. Ma, a sapete, sò ghjuntu cù l’intenzione ferma è precisa di vene indrentu à sta prigiò da caccià ne u mo fratellu Ghjudice. O Populu di Genuva, sò venutu à scunvince st’omu quì di vultà cù mè nantu à a terra di i Corsi. Sò mandatu, micca da unu o da unepochi, ma da tutti i nostri cumpatriotti chì aspettanu cù primura u successu di l’imbasciata.

Mi anu sceltu à mè chì à mè più chè à tuttu altru, mi andava bè, per via di a mo parentia, di cumpatisce cù e so miserie è a so sorte ingrata.

In quantu à tè, o Ghjudice, fratellu disgraziatu, ricorda ti quell’epica ch’è tù era Sinuncellu ! Stà mi à sente è volta in casa toia, in terra corsa, ind’è noi. Ti ci chjama u populu sanu di i Corsi cuncolti, cum’ella hè ghjusta, ed eo, u to fratellu. Ti chjamu più chè l’altri, chì ti lagnu pè a to sfurtuna è chì mi ne sgotta u core da a pena. Ti vecu miseru, furesteru, esiliatu è incarceratu. Allora, o Ghjudice, per u nome santu di tutti i nostri antenati, ti precu di turnà vulinteri in a casa paterna, u castellu di i nostri antichi, dopu avè salutatu cù primura sta terra quì. Genuva ti hè stata dura, hè vera, ma a vulia cusì a so nomina è a so gloria chì splende in tutti sti rughjoni marini duv’ella regna senza cuntrastu alcunu. Oghje a stessa Genuva ti rende libertà, s’è tù mi stai à sente. È pudenza dinù, ghjuntu ch’è tù sarai in terra patria. Ti ci aspettanu tutti i nostri cumpaisani. Ti anu tenutu à contu u tronu è u cummandu chì sò toi.

Ghjudice :Ma sta voce, è isse parolle di mele… ùn sò nè l’affezzione vera nè a primura di l’amicizia pisana. U tradimentu : a cunnoscu , sta voce è mi ribomba in capu sempre, bench’o l’avessi vulsuta smenticà per sempre. O tù, chì porti à dossu tutte e scrianze, tù chì ti allevi in pettu tutte e furberie, chì sai dà ad ogni cosa l’apparenza bugiarda di a ghjustizia vera, perchè chì mi voli tentà è piglià mi duie volte in a to nassa ?

Quandu mi pisavanu nantu à e spalle tutti i danni di a mo casa, è ch’ellu mi saria statu dolce di esse mandatu fora per u tempu, ai ricusatu di fà mi issa grazia ch’o ti cheria. È dopu, quandu ch’o era sullevatu una cria di issi penseri, quandu mi saria statu un cunfortu di pudè campà in casa ind’è mè, mi ai lampatu fora di forza. Ai nigatu a fratellanza è u sangu. Invece avale ùn parli chè di parintia è di amore fraternu.

È torna avà, quand’è tù vedi chì u Senatu di Genuva è tutta a Serenissima sò pronti à fà e pace cù Pisa è quelli chì mi appoghjanu è mi sustenenu, allora tù veni è provi à caccià mi da quì cù e to parolle di allusingu ?

Truffetta : Ah ! bella fideltà è bellu succorsu chì preferisci l’aiutu di un prigiuneru malandatu, unu chì hè statu lampatu quì duve elli chjodenu tutti quelli chì anu i debbiti è ùn li pacanu. Malapaga porta bè u so nome ! Preferisci un galiottu incatenatu quì nanzu chè l’aiutu di u to sangue !

Ghjudice : Quand’ellu hè sangue pestu, hè megliu à tirà lu !

Truffetta : Ma Genuva ci sustene, è s’è tù ùn voli accettà a mo pruposta, ùn escerai ma più da stu tufone…

(si gira ver’di i Genuvesi, cum’è per circà un accunsentu, ma quelli stanu intrepidi, senza reazzione)

Ghjudice : A pulitica, è l’interessu di a nazione dumandanu riflessione è rigiru. Genuva cunnosce issi mutivi è mi cunnosce à mè. Sò nimicu ma mi teme è mi rispetta. Ùn hè cusì landanu u tempu ch’o aghju cunclusu cù i so imbasciatori. In u 1258 aghju ancu firmatu un trattatu chì ricunniscia a supranità di a serenissima. A pulitica, o Truffetta, chere di tene l’ochji è arechje spichiti.

Truffetta : Ma sei anni dopu, ti sì spargiuratu è fattu pruchjamà Conte di Corsica, è Genuva ti hà dichjaratu ribellu !

Ghjudice :Ùn ci hèfideltà più sacra chèa devuzione di a so persona, di a so vita sana à ciò ch’ella dumanda a Patria.

Truffetta :Ma ti prumettu onori, dignità è pace sempre…

Ghjudice : Troppu trappule, troppu inganni, troppu tardi.Ùn mi fidu di tè. Ah ! hè cusì chì, di prima, l’omu vede ricusatu tuttu ciò ch’ellu brama, è ùn li si porghje aiutu mai ; ma dopu, quandu u core si hè spurgatu da qualsiasi speranza vana, tandu li vene una grazia inutile è li si porghje rigali in quantità. Chì campa, ma chì campa ! Mi faci doni simuli, cusì belli in parolle ma in realità cusì funesti ! À questi signori genuvesi, li aghju da palisà quant’è tù sì falsu è scrianzatu ! Ùn veni micca da ch’o possi vultà in casa meia, innò, ma voli purtà mi da lacà mi à l’usciu, senza pudere nè difesa. Conti cusì di francà ti da i periculi chì pesanu à dossu à u vostru pudere ch’ellu minaccia u populu. U populu vole à Ghjudice è voi, a sapete.

Ma ùn vi riescerà, innò è ghjunghjerà unu à vindicà mi. Sarà dumane, o un altru ghjornu. À a ghjustizia, u tempu ùn li falta è in tempu ghjustu vene l’ora. A terra di Corsica ùn tuccarà nè à tè, nè à i mo bastardi. Siate felici s’elli vi lacanu un palmu di terricciu. In un boscu niellu, sottu à e cuscogliule, da lampà vi cum’è bestie salvatiche.

Allora, fratellumu bellu, a vedi, l’affari di Corsica ùn si cunfacenu cù e to fisichette. Ùn ti pare ch’o i cunnoscu megliu chè tè, neh ? Ùn bastanu e muraglie nè e carcere à piattà a verità. Sò tuttu, perchè chì aghju i testimoni veri è fidati, chì in stu ritiru furzatu, sò vinti anni ch’o ragiongu cù i celi quassù… È puru cecu, ci vecu chjaru, ci vecu…

Allora vai, o Truffetta, chì u to nome ti stà bè. Porti u nome in capu cum’è u tradimentu in faccia. Sì l’ingannu è u male stessi. In i fatti di Ghjudice di Corsica, ùn ci hè postu nè per tè, nè per quelli chì ti sò pari.

Truffetta : Ma ci sarà più periculu per tè, o per mè, à parlà cum’è tù parli ?

Ghjudice : À mè, ùn mi scunvicerai, nè à a ghjente di quì !

Truffetta : Disgraziatu à tè ! Ùn averai ghjudiziu mai, o vergogna di a vechjaia ?

Ghjudice : Di lingua sì astutu, ma i fatti sò fatti.

Truffetta : Postu ch’è no simu ghjunti à issi punti, chì Ghjudice ùn vole sente nè ghjudiziu nè ragionu, ti purteraghju cù mè ancu per forza ! Guardia, pigliate lu è purtate lu !

U Curatore : Ùn hè pussibule, signore. Quì cummanda a lege genuvese è l’ordini i tengu da u nostru Senatu.

Truffetta : Ùn sapia chì i Genuvesi avianu primura di i mei à u puntu di vulè li mantene ancu contr’à mè. Mai pudia crede chì un criminale simule, carcu à malfatte è à peccati, ch’ellu saria ricevutu è prutettu da i so nemichi ghjurati. Cunniscia u vostru senatu, illustre per via di a so saviezza, è chì ùn laca micca i galerianu piglià a suprana nantu à l’omi ghjusti è l’amichi fidati. Ma ùn avaria mossu un gestu s’ellu ùn avessi fattu inghjulia à mè è à a mo sterpa.

Ghjudice : À quale voli fà inghjulia cù ste parolle ? À mè chì sò vechju, o à tè chì mi rimpruvereghji e disgrazie chì mi sò cascate à dossu, contru à a mo vuluntà ? Hè statu u distinu è basta ! Tutte isse passate l’anu vulsute e pudenze suprane. L’aviamu indispettite forse per qualchì mutivu secretu è misteriosu. Chìin ogni modu, per ciò chì riguarda i mo fatti, i mo atti è e mo decisione, ùn mi poi rimpruverà nisun attu vergugnosu in tuttu ciò ch’aghju fattu contr’à mè è contr’à i mei. Rispondi. S’è unu vene di un colpu è si lampa nantu à tè, a spada sfuderata, circherai à sapè s’ellu hè ziu, nipote, figliolu, o parente strettu . S’è tù teni à contu a vita, ai da circà vindetta da quessu, senza dumandà ti s’ella hè ghjusta o nò ! Sò statu lampatu in a malora, ùn aghju cercu nunda. Ma ti sì scurdatu chì sta Cità chì ci vedi è ci sente hè ghjente nemica, ma pietosa. È mi vuleresti caccià, è purtà mi via prigiuneru ?

U Curatore : St’omu quì hè degnu è e so parolle di sennu è di ghjudiziu. Ritirate vi, Signore, è appellate vi ne à u Senatu.

Truffetta feghja dinù i Genuvesi, ma nimu si move, è dopu statu una stonda, piglia è esce.

SCENA 6

Truffetta, Arrigucciu di a Rocca, Salinese, Arrigu Strambu di Litalla, Ugolinu

Truffetta : Ùn hè micca un omu. Hè un mattone, una petra. Hè duru cum’è A Rocca. Ci era unu chì si annigava è tenia e mani for di acqua da sciaccà i pidochji, ma ellu sciacca petre, pentone è u mondu sanu, puru di passà u so puntu ! Ùn ci si caccia nunda ! Ùn veru Cinarchese. Si ferà tazzà quì nanzu chè di sente cunsigli o manere dolce. Eo ne aghju una techja ! Eccu duv’ella ci hà purtatu a so chjocca di marmaru ! A Corsica hè sottusopra ma ùn vole sente nunda. Eo, aghju fattu u mo duvere. Pigliu è voltu in u mo castellu è à chì si ne hà avutu si ne hà avutu…. Facciu cum’è Pilatu… (esce è po volta furibondu) mi ne lavu e mani !

Arrigucciu di a Rocca : Ma eo chì a sapia chì ùn si pudia scunvince. Avemu straziatu tantu per nunda. Eo ùn vulia vene, ùn vulia… Mi avete vulsutu purtà quì, aghju lacatu e mo terre è i mo suldati è mi ne voltu à mani longhe. Fate cum’è vo intendite, ma u pattu hè rottu, ùn aghju nunda da scumbatte più quindi. A mo barca hè pronta. Dumane à l’alba mi ne voltu. Quale sà s’è i nostri nimichi ùn anu digià fattu assaltu contr’à A Rocca è messu in rivolta Cilaccia è tuttu u rughjone ? Maladettu à voi è quellu chì vi hà fattu.

Esce precipitatu.

Arrigu Strambu di Litalla : Un veru Cinarchese ! U conte di Cinarca è di a Corsica sana ! U distinu quand’ellu si hè mossu, nimu u pò parà ! Disgraziati à noi chì emu avutu l’ardì di pisà ci contr’à a vuluntà di Ghjudice è di piglià l’arme contr’à u nostru genitore ! Ci vulia à sustene è sequità tutti i so cummandi ! Ma oghje hè troppu tardi è u celu si vindicheghja di noi ! Avemu persu à Ghjudice, u conte di Cinarca… (esce è po volta furibondu) Avemu persu à Ghjudice è Corsica non avrà più bene !

Esce inalteriatu, sequitatu da Ugolinu, chì si ritira ancu ellu dopu esitatu una stonda,

Salinese ( firmatu solu)

E Corsica non avrà più bene ! Mi pare di avè la digià intesa, quessa ! Sò propiu miraculi : issi paisanotti, issi cuntarelli di i mio stifali, ùn sò capaci à nunda : mancu à truvà un dettu novu !

SCENA 7

Salinese firmatu solu

Salinese :

Alè, bon viaghju ! andate chì a messa hè detta ! Sò miraculi cum’è l’omu hè niscentre ! Ùn hà amparatu nunda, l’omu da chì u mondu hè mondu… Basta à accuncià l’affari cum’ellu si deve à l’iniziu è po rimette li in manu u distinu. Tuttu và d’incanti ! Credenu ancu ch’elli sò elli à piglià a decisione, i mo fratellucci è u mo gunfalone di ziu Truffetta ! Invece tuttu si almanacca da u principiu cumu l’aghju vulsuta è pensata eo, Salinese, conte di l’Istria è s’ella mi riesce, patrone di tutti i so castelli, di a so ghjente è di e so loche.

Prima ci vulia à supranà l’orgogliu di Sinuncellu d’Istria, dettu Ghjudice, è mandà lu in prigiò ! Ùn hè stata sfaticata a faccenda, ma oghje l’affare hè fattu. Ci hè vulsutu à luttà, à accoglie contr’à ellu tutti i so partisgiani, è po à l’ultimu fà li a guerra. Si malfidava, ma ancu a so malfidenza mi hè andata bè. Quand’ellu ci hà cuncessu un castellu per omu, aghju capitu chì ellu si mettia in a nassa. È quand’ellu decise di fidà si di u so nipote Lupu per cummandà a so armata, hà signatu a so sorte à di per ellu. Venia à noi quattru, issa dignità, à noi i so figlioli, benchè bastardi. Innò, issu babbu indegnu hà preferitu un altru. Ma l’hà pacata, è ùn hà finitu di pacà ! Ùn fù difficiule à move a zerga di i mo fratelli è po quella di issu baullu di Truffetta.

Per mè, si pudia ancu immarzisce in i fondi di a Malapaga, issu vechjacciu. Ùn saria ghjuntu quì à caccià lu fora, s’è issi gnoccari di paisani ùn dumandavanu ch’ellu vultessi ! Allora cumu fà ? A pulitica hè un arte strana. À u populu ci vole à dà li l’impressione chì i so capi u stanu à sente è ch’ellu cummanda ellu. Allora, a feraghju eo, Salinese, è a feraghju solu, postu chì l’altri mi lacanu e mani libere. O li tonti chì ùn si sò mancu avvisti ch’o avia bisognu di prima ch’elli si lighessinu cù mè contr’à u babbu, è dopu ch’elli si ne rientrissinu in casa soia, a coda trà mezu à e gambe !

O patriotti, a vi dicu è a vi prumettu : vi renderaghju à Ghjudice, postu ch’è vo a vulete.. Quand’è no saremu sbarcati in Corsica, li feraghju l’accolta ch’è vo li vulete dà. Li feraghju a so bella scorta di onore è l’accumpagneraghju, da figliolu rispettosu è sottumessu. U metteraghju in sella è u feremu entre in liberatore in Cinarca. È po rinnuveremu u ghjuramentu di u locu benedettu. U purteremu in Marana, è li feremu l’evive : « È viva u conte ! È viva Ghjudice ! ».

Dopu, quand’ellu sarà calatu u rimore di l’alegria pupulare, ci penseraghju eo. Hè vechju u babbu, hè maladu, hè cecu. Cum’ella hè frolla è debbule a vita, quandu l’omu hè invechjatu…

Ma sentu i passi chì si avvicinanu. O Salinese, hè venuta l’ora di fà vede ch’è tù sì capace à purtà in faccia l’amore di un figliolu ancu s’è tù senti sveglià si l’odiu è a rabbia ch’ellu ti spira quellu chì ti hà sempre inghjuliatu è rinigatu, issu omu chì ti hà datu a vita è chì ùn si hè mai dichjaratu u to babbu…

SCENA 8

Salinese, Giuseppe Doria, Ghjudice, u Guardiaprigiò.

Salinese :Chì fà, oimè, ma chì fà ? Avaraghju da pianghje nant’à mè stessu è nantu à i mo guai ? O lagnà à babbu chì hè quì sottu à i mo ochji ? L’anu tiratu da i fondi di i fondi, l’anu lavatu, pulitu è accunciatu pè issu scontru, ma mi figuru quantu ellu avarà straziatu, vestutu di panni brutti è cughjosi, in e pozze limicosi di a Malapaga, cundannatu à pudè fà vede più chè sta faccia scarnita è senza ochji ? Maladettu à mè chì l’aghju sappiuta troppu tardi, a so cundizione di prigiuneru privu ancu di manghjà ! Hè un crimine di lascià senza attenzione i so parenti vechji. È mi ne pentu. Mi ne pentu è vogliu rimpattà i mo peccati è i scherzi chì ti aghju fattu senza circà à fà ti li.

Ti stai zittu è mutu, ma perchè ? perchè ? Dì qualcosa, o bà, ùn ti scartà, ùn ti alluntanà da mè… Ma ùn rispondi nunda. Mi vulerai fà l’affrontu di rinvià mi senza dì parolla, senza mancu avè mi palisatu ciò ch’è tù mi rimproveri. O tù, amicu genuvese, u so cumpagnu è u so aiutu, prova à fà move isse labbre mute è strinte.

Giuseppe Doria : Ma dì cum’hè ch’è tù veni avà è ciò ch’è tù voli. S’è tù trovi l’argumenti ghjusti è a voce sincera, ti rispunderà, chì si hè vistu digià un discorsu chì hà sappiutu cunvince , è chì rende a parolla à quelli chì sò muti.

Salinese  Allora vogliu dì tuttu, è subbitu senza tricà. A ti dicu chjara è netta, o bà : quellu chì stà davanti à tè, u to figliolu Salinese hè in tuttu cum’è tè. Mai cum’è oghje ùn simu stati più babbu è figliolu. Sò un esiliatu. I mo fratelli mi anu messu fora da a casa paterna, causa ch’o vulia piglià u to sequitu è cuntinuà l’opera ch’è tù ai intrapresu per l’onore di a nostra famiglia, pè a gloria di a nostra patria. Ci ai vulsutu sparte i to castelli è stabilì a pace trà i nostri rughjoni da ch’è no pudessimu assicurà a cuntinuità di u pudere ch’è tù lasciasti, troppu carchi à anni è à sciagure. Ma invece di entre in isse viste generose, u locu chì tutti chjamanu Terra di i to Bastardi hè diventata u paese bughju di u cumplottu. Ugolinu, Arrigucciu è Arrigu Strambu si sò intesi à l’appiattu. Anu almanaccatu u. so colpu è un bellu ghjornu, mi anu arrubbatu u cummandu di l’Istria è di a so cuntrade. Aghju avutu solu l’asgiu di coglie mi à cavallu è di imbarcà in a piaghja di A Marana. Ed eccu mi quì, spugliatu, sguaiatu è senza avvene.

Giuseppe Doria : È l’altri rughjoni, i signori di Corsica è i so vassali ?

Salinese : A Corsica sana hè in sussurru, in Cismonte è in Pumonti. Hè corsa a rivolta generale. Cum’è u focu. Tutte e pruvince ch’è tù avia cuncoltu è riunitu sottu à a bachetta cuntale, l’anu messe à focu è à sangue. U paese chì si ripigliava l’anu turnatu à affundà, cum’è quandu sbarcasti tù, in tempi di a to giuventù. Eri giovanu, o bà, speranza di Corsica, è avia i mo anni… Ma u populu ùn accunsente cù a so tirannia. Da e terre di Nordu à sin’à in Capicorsu, è po in Balagna sin’à a bocca di U Fangu, u Niolu, colla listessu lagnu : « Morte à i tirani » è listessa speranza : « È viva Ghjudice ! È viva u nostru conte ! È viva a Corsica nazione!

Emu bisognu di tè, o bà, di u to cummandu fermu è paternu. U populu ti dumanda è preca u to ritornu. Allora, sò venutu à circà ti è à mette mi à u postu chì mi vene. Esse u primu di i to suldati. Di i to fidati. Sbarcaremu in a Marana, rinnuveremu u pattu d’alleanza chì ti fece conte di Corsica, è marchjerai in testa di i toi, eiu à u to latu, prontu à serve ti è à obedisce in ogni cosa. È perciò, o bà, dà u to pardonu à quellu chì si rinchjina à i to pedi !

(si mette in dinochji, capicalatu, ma Ghjudice ùn si move)

Giuseppe Doria : Ùn rispundite nunda, o sgiò Ghjudice ? Cumu hè ch’è vo ùn parlate ? Omancu per rispettu di l’auturità chì ci anu permessu sta visita…

Ghjudice :Ah ! S’ellu ùn fussi chè da mè solu, s’ellu ùn fussi statu auturizatu à entre quì è à fà sente isse parolle false è furdane, mancu u sonu di a mo voce ùn era degnu di sente. Ma, postu ch’ellu hè cusì, si ne hà da andà sudesfu, dopu avè intesu ciò ch’ellu deve sente. O furdanu, o traditore, quand’è tù era quallandi, ti sì rivultatu è ti sì ancu messu in testa di i ribelli. Dice ch’è tù ai obligatu i to fratelli chì ùn vulianu. È ti vuleresti lagnà oghje di esse statu messu fora cum’è tù mi ai cacciatu fora à mè? Hè cusì a lege di u distinu : à quandu à tè à quandu à mè. Ai fattu di mè un omu senza terra, cupertu à stracci è à miseria. Quellu chì mi hà messu in issu statu, sì tù ! S’o sò un prigiuneru, quellu chì mi hà lampatu in prigiò, sì tù ! È s’è per furtuna, Genuva mi cappia chì sò lione invechjatu, saraghju sempre un esiliatu. Mi accuglierà u sugiornu lindu di Pisa bella, ma ùn saraghju più in casa ind’è mè. Saraghju cundannatu à esse sempre luntanu da u mo paese, è quellu chì mi hà fattu issa sorte, sì tù ! S’ellu ùn ci fussi statu stu omu degnu, Giuseppe Doria, figliolu meiu micca natu da mè, ùn saria più vivu. Mi guida ellu, hè i mo ochji, hè u mo core. Invece tù, è l’altri cù tè, site furesteri. Ùn mi venite più nunda, ùn mi venite. Ùn site nati da mè. È mancu l’ochji di u mo core ùn vi cunnoscenu.

Allora, a ti dicu, cum’è a ti aghju detta, anni fà, a sera ch’è vo mi avete lampatu in bocca à a timpesta chì rughjava nantu à a piaghja in Aleria. U tempu si sfacia è a barca ci hà purtatu subbitu luntanu da a sponda, ma ti aghju maladettu è aghju vistu ch’è tù ti tuppava l’arechje! Allora aghju mughjatu ancu più forte ch’ella ti ribombi in capu u martellu di a mo voce chì ti dice. “Ch’è tù scià maladettu è ùn truvà agrottu nè riposu“.

Esce guidatu da Giuseppe Doria, lascendu à Salinese solu.

Si sente a voce di Ghjudice chì traparla : Giuseppe, caru Giuseppe, cumpagnu fidu, impresta mi a to manu chì Sibilia mi aspetta. Eccu la ! Mì la ! O Sibilia, a mo culomba, ti vogliu coglie un mazzulu di fiori… Un mazzulu di sti carofani… Senti , ma senti issu muscu… issu prufume… issu odore di eternu…

Salinese : Vechjacciu chjuccutu ! Ùn si passerà micca cusì ! I ti daraghju eiu i carofani è… l’altru restu…

Entre u Guardiaprigiò. Si feghjanu senza dì nunda una stonda è po u Guardiaprigiò si ne và… Hà lacatu e chjave appese. Salinese u guarda è quand’ellu hè solu, esce da a banda duv’elli sò partuti Giuseppe Doria è Ghjudice.

SCENA 9

A piazza di a scena 1. Di prima si vede solu una donna cù una criatura in collu è chì l’annanna… Hè a moglie di u guardiaprigiò... Dopu si avvicinanu l’altre, giovane di u carrughju..

A moglia di u guardiaprigiò :

Dormi in lu to viculellu
Allegrezza di Mammone
Chjosu aghju u purtellu
È incesu hè u fucone…
A to mamma è u to babbu
Sò andati à circa l’agnelli
U to fratellu hè falatu
In piazza cù i zitelli.
Ùn temimu più macagna
U to babbu hè in campagna…

In campagna, un cornu, in campagna ! … à a Malapaga… o pè issi carrughji. Vai chì più girandulone chè quessu ùn pudia truvà… A mi face à a girata di l’ochju ! « O Fiò, guarda, vò è vengu subbitu ! » Pensate, s’ellu si alluntana di più di quantu u possu inguantà, scappa ! Sangula miseria ! L’omu hè scappaticciu, pè i nostri cuntorni…

Prima giovana: Soca hè l’aria marina ! I muntagnoli, pare ch’elli sò più pisii, più… più… arradicati, videte issò ch’o vogliu dì, invece quì cù e libecciate è tutte isse lampate di scrizzi di acqua marina, facenu cum’è l’anguille, facenu (gestu di scappà)… fruttt! Avà l’avete davanti à voi, girate u capu è…

A moglia di u guardiaprigiò : … l’avete in quellu locu… via, per cusì dì, chì s’ellu ùn ci hè l’omu, ùn aghju nunda per e mani, è i mo figlioli nunda da mette si in corpu!

Seconda giovana: Avete a ragiò, o cummà ! Hè per quessa chì prima ch’ellu scappessi u mo maritu… sò scappata eo…

Terza giovana: (scaccanendu) : È noi dinù ! Tutte cusì, merà ! Pare cusì ma ancu noi altre, un maritu l’aviamu…

Seconda giovana (cantendu) : Seconda giovana Cù a to gamba la più lesta

Sì passata pè a finestra
À chì si ne passava sottu
Si hè firmatu à fà ti mottu

Prima giovana : Da drentu à for a, ùn ci hè chè un passu!

Terza giovana: Hè cusì chì aghju francatu u passu è ch’o sò ghjunta à campà in carrughju cù queste quì, e mo cumpagne. Sò a mo vera famiglia, elle….

Seconda giovana : Ai a ragiò … L’omi, subbitu ch’elli anu pigliatu u largu, mancu u nostru nome si arricordanu. Vedi, ai passatu a nuttata à frustà i lenzoli cun ellu è bè ! u lindumane ti vede in carrughju : ùn ti ricunnosce mancu per falà li davanti Macumettu imbalsamatu. Intacca un cumplimentu puzzicu senza trimà :

Bonghjornu, o signurella,
Ùn ci simu mai visti ?
Vi accumpagnu un pucarellu
Chì di tuttu sò pruvistu !
Cunniscia una zitella
Site quasi cum’è ella

Tutti listessi ! Andate chì ùn ci hè da fidà si ne !

A moglia di u guardiaprigiò : Assai ne sò po eiu! Intantu, ùn possu fà altru chè di aspettà…

Quarta giovana: Ma allora, s’è tù aspetti senza crede, senza avè ne speranza nè cridanza, cumu sarà ch’è tù l’aspetti solu oghje è micca tutti i ghjorni ? Hè quasi un mese ch’o battu per di quì è ùn ti aghju po mai vista !

A moglia di u guardiaprigiò : Ma per quale mi pigliate à a fine ! Aghju poca primura di aspettà i mariti chì ùn volenu stà ! S’è u cavallu ùn vole beie, avete modu à ligà lu sopra à u trogliu ! Ma ùn possu fà altru chè di aspettà… Hè u ghjornu chì toccanu i soldi di u mese. Allora aspettu chì u dinaru, s’o ùn lu ingucciu à l’usciu di a Malapaga, o Fiora, asciuva ti ne a bocca chì ùn ti ne tocca !

Seconda giovana : Avete a ragiò, o cummà ! I pensiuneri di a Malapaga ùn paganu vulinteri ch’elli sianu prigiuneri o guardiaprigiò!

Scaccannata generale. In issu mentre si vede una donna vechja chì si avvicina.

A moglia di u guardiaprigiò : Oimè! Qual’hè quessa! Oimè, u mo figliolu! Andemu ci ne subitu chì pare tutta una strega!

SCENA 10

A moglia di u guardiaprigiò, A Vechja, Prima giovana, Seconda giovana, Terza giovana, Quarta giovana, L’altre donne.

A moglia di u guardiaprigiò: Madonna! Chì facciaccia! Ùn la guardà bè, u mo ciucciu, ùn la guardà, chjodi l’ochji chì osinnò ai da esse annuchjatu!

Prima giovana: Ma chì conti ? Quessa hè Zia Filumena, a nostra vechjetta di u carrughju! Sà tuttu, quessa. Tutta a storia di u carrughju è di a cità. Hè impustata quì da quale sà quantu. Cunnosce Genuva cum’è a so stacca. È po a Malapaga, ùn ne parlemu. Sà quelli chì ci entrenu. Cura i passa è veni… sà i nomi, i cugnomi, e casate è a storia di tuttognunu. I peccati. I criminali è i nucenti. Tutti l’entri è sorti…

Seconda giovana : Pè a prigiò, saranu più l’entrate chì pè e surtite, à chì entre, ùn ci sorte !

Terza giovana : Hè ghjusta !.. O zia Filumè, venite à pena quì, à runzicà vi un canistrellu (ciotta in u so saccu è li porghje un biscottu)… Allora, o zì, tuttu calmu, tuttu bè pè issi carrughji…

A Vechja : Umbeh…Ùn la sò po eiu ! Hè accadutu qualchì fattu stranu. Ci hè statu un trasforu di ghjente tuttu eri. Era un pezzu chì ùn si era intesu un sussuru simule…

Prima giovana: Ma perchè ? Avete intesu qualcosa, o zì ?

A moglia di u guardiaprigiò: State à vede… Aghju a paura chì… Ma a paga, o Filumè, a paga? Sò stati pagati i guardiaprigiò ?

A Vechja : È ancu ch’elli sò stati pagati ! Paga doppia, paga ! È acqua in bocca è zittu pichjò.

Seconda giovana : Ma chì cancaru ci hè da piattà !

A Vechja : Altru chè cancaru, o quella zitè… Hè mortu Ghjudice !

Seconda giovana : Bella nutizia ! Vogliu crede ! Ùn emu da more tutti…

Una di l’Altre: Basta ! Ùn hè più tempu di burlà… Chì Ghjudice, o zì, parlate ? U vechju prigiuneru ch’elli purtonu da Corsica tanti anni fà ? U cecu ?

A Vechja : Iè, o chjù, propiu ellu !

Una di l’Altre: Madonna! Quellu di a cabbia?

A Vechja : Ellu in persona !

A moglia di u guardiaprigiò: Ma a vulete fà finite, o innò? Cuntate o ùn cuntate? Parlate, o Filumè, chì cabbia ? Chì cecu ? Chì Ghjudice ?

A Vechja : Lacate u tempu à u tempu, o donne, chì sò cose spaventose…. Iè, Ghjudice di Corsica, conte di a Rocca. U chjamavanu Sinuncellu, è po si hè allevatu in Pisa è po hè vultatu in A Rocca è hà cunquistatu l’isula sana. È i soi l’anu fattu conte. U conte, quallà hè quant’è un Rè ! È hà spartu a so pudenza da muntagne à piaghja è u so regnu ci hà custatu lacrime, disgrazie è danni, à noi Genuvesi. Ma e curone sò frolle è i puderi debbuli. Un bellu ghjornu a ghjelusia si hè ficcata in a so casa è hà pigliatu u core di i so quattru figlioli. Ci hè natu u tradimentu è i so quattru bastardi si sò uniti contru à elli. U più accanitu contru à u so babbu, un certu Salinese hà fattu alleanza cù u nostru Senatu ed hè cusì chì l’anu purtatu quì è chjosu in a Malapaga pè u sempre.

A moglia di u guardiaprigiò: È era cecu?

Prima giovana: È a cabbia?

A Vechja : Sò cose vere, è chì vanu inseme…

Una di l’Altre: Vanu inseme chì ci entre l’odiu di Genuva è l’amore di e donne. Ghjudice avia in idea di fà soi tutti i castelli di u so rughjone. Unu di quessi era statu fattu da u banchieru Luciano de’Franchi, un sgiò di ind’è noi. Era u castellu di l’Istria, a furtezza più ricca è più bella di Corsica. A so veduva, una donna bella è fiera chjamata Sibilia, fece cascà à Ghjudice in u cappiu di l’amore. Più ricusava l’omu è più l’omu scimia. È puru un bellu ghjornu a donna accetta di riceve lu. Impazzitu di passione, Ghjudice cumanda à i so paisani di taglià tutti i carofani di u rughjone, di fà ne tanti mazzuli è di mandà li in u castellu di Covasina duv’ella stava Sibilia. Dice chì u muscu empiia l’aria, a machja, u celu è l’acqua. È po Ghjudice corre è si lampa. Ma era una trappula. A so ghjente li ammannitteghjanu è u chjodenu. A donna face appende a cabbia appesa in a so camera. Allora, tutte e sere, pianu pianu, si spoglia è si mette nuda davanti à a ellu è si accarezza. È li lampa in faccia più li scherzi è le ghjisteme : « Feghja, o paisanò, feghja sti petti, feghja stu corpu, è stu collu, è sta pella liscia liscia ». L’omu mughja di collera è di passione, ma ella ùn hà pietà. Dice ancu chì più và, più parla cù voce arghita è prufonda : « Feghja, ma feghja, sò tutta fatta pè i gudimenti di l’amore, per spenghje tutte e brame. Ma nunda hè per tè ! À tè ùn ti tuccherà nunda. Tù ùn sì chè un orsu, una bestia, un paisanu rozu è pilosu ! Mai ùn mi ai da tuccà, mai ».

A Vechja : Eh ma, quellu quassù ùn permette issi inghjulie scrianzate ! Sibilia avia una serva chì u prigiuneru ùn li dispiacia… Mancu à pena… Un ghjornu ch’ella ùn ci era a signora, piglia è apre u lucchettu di a cabbia. È l’acellu scappa.

Ghjudice ùn stà tantu à vultà cù a so ghjente armata. A bella Sibilia si lampa in terra, opreca è supplicheghja, li basgia i pedi, si scioglie a capillera, si spoglia nuda in Cristu è si offre sana sana. Aùh ! Ghjudice ùn la vole più. A piglia pè i capelli è a lampa à i suldati è à i manenti. Dice ch’ella ne hè morta.

Una di l’Altre: Hè pochi ghjorni dopu ch’ellu hà principiatu à sente ch’ella li calava a vista.

A Vechja : Hè cusì, o zitelle, l’amore hè fattu pè a vita è pè u piacè. Micca pè a suffrenza è pè a morte. À chì storce l’amore face inghjulia à Diu. Ed hè ghjusta ch’ellu paghi.

A moglia di u guardiaprigiò : Ma zittate! Zittate! Avà sortenu! Veni o figliulè, chì eccu à babbitu !

SCENA 11

A moglia di u guardiaprigiò, U guardiaprigiò, (tene un mazzulu di carofani secchi), Prima giovana, Seconda giovana, Terza giovana, Quarta giovana, L’altre donne, A Vechja.

A moglia di u guardiaprigiò: I soldi! I soldi! Duve sò i soldi?

Prima giovana: È Ghjudice?

U guardiaprigiò: Hè accaduta una disgrazia. Un fattu stranu. Era finite l’aimbasciata è si ne eranu andati tutti i signori di Corsica… Era l’ora di a rilleva….

A vechja : Si ne eranu andati Tutti ?

Nimu dà capu à issa dumanda… A Vechja si ne và…U guardiaprigiò cuntinua à cuntà

U guardiaprigiò: Ùn si sà à u ghjustu ciò chì hè stalvatu. Eo ùn ci sò per nunda. Aghju fattu u mo duvere di guardia. Cum’è di solitu. Aghju chjosu tutte e ferrate. Tutti i lucchetti. Aghju appesu tutte e chjave duv’ellu ci vulia. Nimu pudia entre. Nimu pudia sorte…

È po si hè intesu un gran schjamazzu . Un rimore di acqua ciambuttata hà ribumbatu in tutti fondi di a Malapaga. Simu corsi in parechji. Emu falatu i scalini à quattru à quattru…

Eranu quaiò, tremindui, longhi tirati, u musu ind’è l’acqua nera. Ghjudice è u so cumpagnu, un altru prigiuneru chì li facia da guida, da servu è da amicu. Un certu Giuseppe Doria, mi pare. Era sugettu Genuvese chì avia vulsutu esse chjosu cù ellu. Dicenu per ricunniscenza di un fattu di grazia ch’ellu li averia fattu u conte tanti anni fà. Ùn si sà. Ùn si pò spiicà. Hè un fattu grave vistu a qualità di u prigiuneru.

U Curatore hè venutu. Avemu fattu tuttu in regula. Tutte l’osservazione. Tutti i custatti. Cum’ellu hè lecitu. Tutte e forme sò state rispettate. Avemu guardatu in particulare s’elli eranu stati feriti. Ùn si hè rillevatu nunda nant’à i cadaveri. Nè pulsati nè scannati. Nisun colpu in locu. Micca sangue. U Curatore hà scrittu : « Micca ferite. Micca sangue. ».

Alloran, micca sangue, micca vindetta. L’affare hè chjosu. L’affare hè dettu. Si saranu annigati. U vechju sarà sguillitu è cascatu in a pozza. Forse avarà vulsutu dà acqua à sti carofani. Nimu sà cum’ellu hà riesciutu à fà vene i carofani quì, in issi lochi privi di lume... Si ghjimba, appaspà l’acqua, sguillisce ! U giovanu l’avarà vulsutu inguantà. Si hè annigatu ancu ellu. Ci hè l’acqua nera in a Malapaga.

Ùn si sà ciò chì pò accade oramai. Hè mortu u conte Ghjudice è a Corsica hè in rivolta. À noi, Genuvesi, ùn ci arrangia mancu à pena. L’isula ùn hè più sicura. In Bunifaziu, avemu fattu duppià a guardia. S’elli falanu i paisanu à l’assaltu i nostri sò pronti à imbarcà.

A moglia di u guardiaprigiò: I soldi! Sangula maladetta ! I soldi! Duve l’ai piattati? A paga ! Induve hè a paga ?

Pianu pianu a notte fala mentre chì u guardiaprigiò porghje una borsa. A donna l’apre, ne caccia i dinari d’oru. A donna ride è à pocu à pocu « Barbara furtuna » empie l’aria.

Pagine : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12