U maestru di muru

Sottu à un frisgiu biancu
d'amanduli fiuriti
quattru petre
puntellanu una vita.
Ma oghje rendu onore à tè
à tè
chi ai un surrisu seccu
cum'è lu ventu di u desertu
à tè, chi sì ind'i capelli
biancu di fatica
chi ai u cimentu sottu à l'unghje
è l'affanni sulcati ind'a pelle.
Viva, viva a pala
u piccu, u livellu
viva a lenza, u fratazzu, a paletta !
Cù spinzoni, cozze è mazze
zittu zittu ti ne vai à travaglià
da permette à qualchissia di cappià:
« Viva u casamentu è a civiltà ! »
È tù ?
Tù chi sgobbi pè quessa
ch'insischisci ind'a pula
a to giuventù
chi mostri nantu à u visu tantu sciagura
chi ne pari u ritrattu di u dulore
tù, chi travagli zittu zittu,
tù sì solu, solu muradore.
Ma oghje eiu cantu per tè
anticu babbu di figlioli chi ùn sò noi
in issa terra chi tuttu hè anticu
u travagliu, l'odiu, u dulore,
l'amicizia leale pè l'amicu.
À tè chi à meziornu in puntu
ti pianti
precisu cum'è u girasole
è macaru crosciu di sudore
cù e mani in faccia, sunniendu
stancu mortu, ti metti à spustà.
Soni cusì da a capannichja
è un palazzu ti metti à custruisce
ma à l'abbrugata, cum'è ogni matina
ùn sì prupietariu chè d'una scudella
solu mezu piena di manghjà
cunditu cù un suppulu d'oliu d'aliva.
È s'elli ti scummovenu
e poche cose bene chi ti vuculeghjanu in
capu
l'ascolti cum'è canti di malacella
è postu chi ùn i poi capisce
ne faci cappelli di carta.
Ma forse chi tù ci poni odiu
chi t'avvilinemudi false prumesse
è chi parechji cum'è mè
anu paura di filicà si
senza u tempu di pensà
chi, s'ella ùn ti sustene l'impalcatura
cum'è un stracciu ti metti à bulà
è pè puntellà una vita
fermanu quattru petre
è un frisgiu biancu
d'amanduli fiuriti.