Versione :
Corsu

Amadeu u Turcu (strattu)

Guidu Benigni

 

In cor'd'issi trè primi anni di scarsie, Martasimona, a mamma, facia miraculi per dà a buccata à tutta a famiglia, ecunumizendu ogni soldu, ella riescia à nutrisce tutta a reghja. Amadeu, ellu corciu, si rimenticava di u tempu di e trascinelle di u carbone in Bastia. Soprattuttu quandu à u ritornu elli ghjunghjianu in vista di a canava chì u ziu avia custruitu sopra à a so vignola. Tandu Mariassunta surtia di a so falda un mazzulettu di raganizzu ch'ella spartia trà i figlioli è i nipoti, cuntenti cum'è pichji.
Mumenti di gioie zitelline di cortu andà, postu chì ci vulia à staccà e mule, rimbastià di novu è attippà u chjassu rantanicciosu di a Gabbiola per pudè sbuccà in San Martinu nanzu ch'ellu annotti.
Di quelli tempi, strade carruzzevule ùn ci ne era chè à l'intornu di Bastia. Per i paesi ùn si n'aduprava chè chjassi fatti per sumeri, muli è cavalli, soli à fà lea da un paese à l'altru. È ancu di grazia, s'eranu liberi, chì i stradoni eranu imposti à pagamentu da l'autorità genuvese.
Da tandu, a vita d'Amadeu ùn era più stata quella di i monti è di e machje, scantata è sicura. Quì, à e sponde di u mare, ci vulia à esse attente à ogni istante. A custodia era permanente. Si timia soprattuttu u sbarcamentu di i barbareschi, chì per a maior'parte usavanu di tutte e malizie è s'accustavanu di notte per pudè avvicinà si à l'assufrettura è cummette e so malfatte : rapina d'animali è di robba, stirpera è incendiu di case è di racolte, è ancu purtà si via a ghjente. Iè, u Mare Tirreniu, malgradu u so bellu culore turchinu, i so spampillulimi argentati, e so sfrigie schjumose pisate da qualchì ventu gregale o punente, ne era veramente causa di malanni è di penseri per ognunu.
L'utorità genuvese avia assicuratu i paisani ch'ella avia pigliatu misure per difende e custere da isse maladette nave turche. Ma quesse eranu più chjachjare chè verità. A « Superba », cum’ella era ammintata Genuva, circava soprattuttu à incuragì e culture litturale di e pieve Capicursine, per via chì a vigna ci venia bè è chì a qualità di u vinu ci andava di paru. Un dicia tandu Munsignò Giustiniani, in cor'di l'annu 1531 : « I qual' vini, senza dubbio, sono ottimi. » Parolla di vescu, parolla sacra. Moltu più chì a Superba ci truvava un bellu raportu di tasse à favurizà issu negoziu.
In fatti, a prutezzione è a difesa di e culture avia marcatu un passu, ciò chì avia incuragitu Ziu Filippandria. Un attu era statu incippatu da Maestro Francescu Torezza, nutaru in San Martinu di Siscu u 21 d'ottobre di u 1538, per u quale eranu numinati i turrigiani di e torre di Miomu, Grisgioni è Petranera. A custruzzione d'isse difese ùn era ancu messa in anda, chì si cunniscianu digià i guardiani, è a pieve di Lota divia impignà si a nutrisce è pagà i so turrigiani. In quant'à elli sapianu d'avanzu à ciò ch'elli eranu sottumessi in casu di periculu : primu, tene guarnitu di legna u terrazzone di a torra, cù deda è pece strutta per pudè zingà focu à tuttu istante. Segondu, sunà di culombu per prevene quelli chì ùn avianu pussutu vede a fucarata.
Ma per l'ora, ùn ci era chè a signuria di San Culumbanu, quella di i Da Mare, in Ruglianu chì avia impustatu torre di difesa à e custere di Nonza, Pinu, Morsiglia, Centuri, Macinaghju è Siscu... A pieve di Lota, for'di e terre signurile, ùn tenia tante ricchezze è li ci vulia di più tempu per accuzzà danari nicessarii à a custruzzione di e so trè torre.
Allora, Ziu Filippandria, cum'è i scarsi vicini di custera, campava in u timore di e vele turche. Siccome ùn eranu di bella rinomina issi Turchi. Ladri, sanguinarii, furbi, elli rubbavanu, stirpavanu, brusgiavanu, ruinavanu, scannavanu senza rispettu di a vita umana, nè di donne, nè di zitelli.
Per l'ora, Ziu Filippandria ùn avia d'altre risorse, in casu mai, chè di fughje per muntagna s'ellu ci era periculu.