GHJURNALE DI UNA PSEUDO CUNFINATA

 

GHJURNALE DI UNA PSEUDO CUNFINATA

UN OMAGIU À MUNETTA

 

Dapoi stamane, sò ghjunta à un statu di stanchezza abbastanza surprendente. Mi sentu cum'è una lumaca chì seria stata zingata da una mosca tse-tse. Vestuta cum'è un strufinacciu à ricciulini di l'anni 60 in u mo "pyjama-doudou", mi trascinu fin'à u mo lettu cum'è s'ell’avia a capacità di trasfurmà si in un cascione d'inguernazione, per prisirvà e mo forze. 

A mo cultrina mi chjama, li tendu e bracce è mi ghjettu annant’à ella cum'è una cerva affannata si ghjetteria daret’à un boscu, dopu chì i cacciadori l'avessinu perseguitata per ore sane. 

Cum'è per milioni di persone, l’influenza o più sicuramente Omicron hè venutu à visità mi è tene mi cumpagnia, malgradu tutt’i vaccini… cinque in un mese... Pensate ! Chì tanti Richard Virenque ! Eiu chì mi credia tandu pronta per u giru ciclistu di Francia, dopu à tutte 'sse piccature ! Aiò Aiò ! Basta Basta !

Dopu tante abbracciate è longhi basgimi, ch' ella sia in Bastia o in Canari, per l'interru di a mo mamma, u cuntrariu fubbe statu stunante... 

E mo anche pesanu trè tonne è e mo bracce unipochi di cantari. Aghju un pocu presuntu di e me forze eri... Mi sentia megliu, d’u colpu aghju rispostu à qualchì 70 carte di cundolianze, stata fin'à a posta per affrancà le, fattu allibrate è altri picculi travagli cutidiani ; aghju dinù riesciutu e currezzione di un vechju testu è l’aghju mandatu... Mi sò ancu offertu u lussu di cullà à risorsà mi  duie orette à u sole di Canari, in 'ssa capannella familiale di piscatore à bord'i mare chì mi piacè tantu. Per dì vi !

Ma u mo corpu di guerriera hè in cartone stamane. Tengu più di "Calimero" ch'è di "Lagertha" in stu mumentu... Grossa grossa stanchezza è troscia cum'è una suppa sin'à l'osse, chì, tutta a notte, a frebba m’hà fattu sudà cum’è un porcu, secondu a spressione cara à Hemingway

Eccu ch'avà  mi sentu cullà una punta d'angoscia è mi pongu mille questione nant’à ciò chì risentu. Mi testu o ùn mi testu micca ? À cosa pò serve à fà mi stuzzicà u nasu, à parte alimentà i sciffri di l'ARS ... In tantu, mi curu à colpu d'olie essenziale, di Vicks è di Stoptou, cum’è a facia a mo caccara... è po neh, passerà ancu què !

 

À ‘ssu mumentu u più terribile di a mo esistenza induve, indecisa in tuttu, devu sceglie trà andà à piscià avà o dopu, eccu tandu u mo medicu chì spunte... 

U megliu di u mondu. U mo "Didier Raoult" à mè, a mo principessa Doushka, a mo Munetta, u mo prufessore specializata in tutte e malatie di u mondu ! 

Truttighjendu ver' di u mo lettu cum'è una capretta accurcunata, a mo felina merletta, rivenendu d’a so spassighjata trà gamella è cacatoghju, s'arresta un istante à u pede di u mo lettu è pare calculà a so tragettoria. Cum'è à a so abitudine, undula a so ciompaca coghja pusteriore, po di un saltu (guasi) magistrale, salta cum'è un melone tondu à u quale omu avaria ligatu dui molli. 

Fieramente, guasi muntendu si a sega, atterra à i mo pedi è truneghje cum'è una "Bastet" cicciuta nant’à u so locu cunsacratu. Ella mi fissa, sembrendu analizà a situazione, aspetta u gestu, l'appruvazione di a mo parte, benchì ella fessi sempre cum’ella si pare !

Annasendu un attimu l'atmusfera, ch’ùn li piacenu tantu l’olie essenziale à i gatti, passa a so piccula lingua tonda nant'à u so cusi bellu  è chjuculettu muccichile, techja ch'ella hè, po s'avvicina. Di un "ruuuuu" interrugativu cum'è un culombu curiosu, mi guarda drittu ind'è l'ochji. 

È chì sguardu chè quellu quì ! Quellu di 'ssa incredibule dottoressa pilosa, venuta à amministrà mi u migliore rimediu di u mondu ! 

Allunghendu si di tuttu ciò chè u so picculu corpu panzutu li pò permette, bella dicisa à piglià cura di mè, è tutta a piazza in u lettu à listessu tempu... mette a so faccia di "Ewok" in a mo mana è grugnulendu tale un picculu mutore à quattru ale, strufina u so picculu musu, murzeche è zampiteghja d’ e so sgrinfie… chì dolce sensazione chè quella quì... Aghju l'impressione di tuccà un picculu pane tuttu callu appena cacciatu di u fornu. La, eccu chì mi alliscia cume s'è era a so gattina. Pianu, lecca a punta di u mo nasu po vene à inciucciulì si  contru à mè à a manera di una criatura lontra tundulota. 

 

Rileva tandu u capu è in e so duie zizule verde eiu vecu tuttu ciò chè soli l'esseri umani innamurati di i gatti ponu vede è capisce : l'universu. 

È in st'universu induve solu a speranza è a cunfidenza regnanu mi repasciu di a so primordiale cumpusizione : l'Amore. 

Ùn sarebbe micca  u migliore rimediu chì esiste ?

Cusì dunque, à a manera di un medicamentu cusì dolce, a mo Munetta hè venuta da a so tennerezza culmà a mo sulitudine d'oramai cunfinata in a mo camara. Aghju l'impressione di esse una pestifera, mi sentu culpavule.

Ma tandu, sottu à u so sguardu d'amore, a mo stanchezza ùn hè più ch'è un balbettime, a brusgiatura di u mo pettu un ecu è a mo piccula deprima... un ricordu. 

Eccu speru ch'è u mo statu di larva intanata in u fondu di u so lettu vi averà fattu un pocu surride...