Versione :
Corsu

U MUTU

Un scrittu di Lesia Rossi 

Stracquata in u mio lettu, sentu un rimore legeru. Pesu l'arechja: un silenziu è poi d'un colpu torna issu rimore. Guardu l'ora: 00h24. Pigliu a mio lampa in u scagnu è m'avvicingu pianu pianu versu à a porta di a cantina, u rimore pare ch’ellu venghi da culà. Apru a porta chjosa à chjave. Falgu e scale , pianamentu schiariscu sta cantina buchja. Avà tuttu hè silenziosu. Di un colpu, sentu una prisenza daretu à mè. Tuttu si passa in furia, ùn aghju micca u tempu di girà mi, qualchissia mi boga è cascu in e scale. Ghjunghju à appiccà mi à a vechja ringhera, mi ritrovu in tarra è impaurita. Per furtuna, nulla di rottu. Imbambulita ricollu e scale versu a mio stanza è telefuneghju à a gendarmeria. Un'ora dopu s'affaccanu dui gendarmi. Piglianu a mio depusizione.

Mi chjamu Stella Ambrosini, aghju 23 anni. Sò in master di lingua à l'università di Corti. . Sò ghjunta in Corsica quattru mesi fà, dopu a morte di u mio babbone è campu in a so casa in Spuncatu in Balagna. Di mamma Inglese è di babbu corsu, aghju sempre campatu in Londra, senza mai cunnosce a Corsica, induve era natu babbu. Si era liticatu cù u so babbu dapoi u so matrimoniu, ùn ne parlava guasgi mai è ùn era più vinutu.
Avia vulsutu cambia di vita è cunnosce e mio radiche. Ava cunniscia qualchì ghjente di u paese è i sei studiente di u mio corsu di master II incu quale m'era liticata d'amicizia.

Ùn capiscu micca ciò chì s'hè passatu. I dui gendarmi lampanu un’uchjata in a cantina è in tutta a casa. U lindumane ripusata è intricata: chì facia sta personna in a mio casa? dicidu di sbulicà a cantina. Trè pezze pienne di vechji materiali, di mobuli. Mi ghjimbu à pena è trovu una lettera, mi pare ch' ùn era micca quì dui ghjorni fà. A leghju di più in più stunata.

" A mio cara sposa,
Sì tù leghji sta lettera, hè chì m'hè accadutu qualcosa. Ci vole ch’è tù sappia ch'eo sò riccu. Incù u mio amicu Ghjaseppu avemu arrubatu, à u capitanu Talianu, un pendellu di diamenti di una forte valore. Hè piattatu ind'è ellu, cù a prumessa di sparte à a fine di a guerra. Per ghjunghje in la so casa, ci hè un passagiu sicretu in a cantina, daretu u ghjiallinaghju si svolta a siconda petra di manca.
Ùn ti possu più scrive, ti basgiu.
M u Mutu

Quale era stu Mutu? Ci hè veramente un pendellu piattatu ind'è mè? Dicidu di truvà risposte à e mio quistione. Cummenciu pà circà issu benedettu pendellu in tutta a casa ma ùn trovu nulla.
Allora vò ind'è Maria a volpe. Maria hè una veduva dapoi a guerra, u so sposu l’hà lasciata sola cù una zitelluccia. U mio babbone l'hà sempre aiutata. Quandu sò ghjunta, m'hà ricivuta à bracce aparte. Hè incù ella ch'aghju imparatu parechje cose di a vita di babbone: grande resistente, curagiosu, ma à bastanza straniu, si conta sempre storie sopra à ellu. Ind'è Maria campa u so figliulinu, Saveriu, di 28 anni, senzu travagliu, mi saluta è si nè va. Contu a mio storia à Maria. Pare oghje prissata, deve andà à vede u duttore, ùn stò tantu.
Podesse ziu Andria, 90 anni, s'arricurdarà di certe cose.
" M'arricordu, dice, u to babbone avia trè amici durante a guerra, eranu sempre inseme. C'era Petru Mariani, u babbu di Santu u panatteru, c'era dinù Marcu Grimaldi u sposu di Maria a volpe è un altru, mi pare d'Olmi capella, ùn sò più. È u cugnome di guerra ùn mi n’'arricordu più, sì a memoria mi rivene a ti diceraghju.
Vò à vede à Santu Mariani, un puttachjone di u paese. Dice chì a so panateria chjuderà prestu. Ùn hè micca quì chì hè cù a so moglie in casa. Li dicu chè vogliu cunnosce a vita di babbone in a resistenza. À Francesca li piace à parlà. Cuntà, conta è finisce pà parlà mi di quandu c'era in paese u capitanu Talianu in 1942. S'arricorde chì si dicia ch'era un currizzone è un traficante, cale a voce è mi dice: "Certe dicenu chì s'hè passatu qualcosa cù ellu è i resistenti. Iè avianu tuttu un cugnome, u to babbone era Ghjaseppu u pilatu."
À stu mumentu, ghjunghje Santu: "Chì conti o Francè? ste vechje storie ùn interessanu più à nimu. Veni avà ch'avemu da manghjà."
Rivoltu in casa per verificà u passagiu sicretu, u mio aggressore hè passatu per culà. Dicidu di ùn parlà ne à nimu per u mumentu.

Ghjunghju in Corti, contu a mio storia à i mio amici. Tutti danu u so parè:
"U figliolu di Maria ùn mi pare tantu chjaru è in più hà bisognu di soldi ch'ùn travaglia micca." dice Paulu Matteu
"È po, u so babbone si chjamava Marcu cum'è u "M" di u Mutu" risponde Antone.
"Ci vurria à cunnosce i cugnomi di guerra di u paese." dice Alex
A discussione cuntinueghja tardi è si mantene animata.
"Trovu chì stu Santu hè straniu è anch'ellu hà bisognu di soldi perchè chì a so panatteria hà da chjose." aghjunghje Mattea
"Di più ùn ti hà micca vulsutu parlà" dice Elodie
"Otantu avia riiscutu à avè e chjave quand'ellu purtava u to pane in casa." pensa Anne-Laure
"o allora hè passatu pà u passatu sicretu" dice Antone
"Ancu Maria hà pussutu avè e chjave ch'era suventu in casa toia" dice Paulu-Matteu.
U mio sangue si ghjaccia: perchè Antone parla di u passagiu sicretu ? ùn ne aghju mai parlatu!
L'altri ùn anu micca danu capu à ste parolle.
Mi vene un idea: "Partu stu sabatu in Aiacciu ind'è a mio amica. Vulteraghju dumenica sera, ne riparleremu tandu."

U sabatu sò piattata in un scornu( di a casa cù dui gendarmi, aspittemu. Di un colpu un rimore è qualchissia appoghja nantu à a petra, u passagiu sicretu s'apre.
Accendu u lume, Antone hè quì davantu u caminu.
U lindumane davant’à i gendarmi è cù a mio presenza, Antone si mette à parlà:
"Minnana hè morta dui mesi fà. Ind'è a cumoda aghju trovu sta vechja lettera. Aghju fattu ricerche è capitu chì Ghjaseppu era u to babbone. U mio babbone era Martinu u Mutu di Pioggiola. Hè mortu nanzu à a guerra è e circustanze mai sò state cunnisciute, credu chì u to babbone ci era per qualcosa. Minnana era povera, ùn vulia micca storie. U to babbone s'era liticatu cù u so solu figliolu, campava senza spende troppu. Era più chè sicura chì u pendellu era sempre piattatu. Ci vulia à ritruvà u mio bè è pocu m'impurtavanu e cunsiquenze.

Qualchi ghjornu si passanu, dopu avè riflittutu: un amicu m'avia guasgi tumbatu è accusava u mio babbone d'assassiniu è tuttu què per un pendellu.
Dicidu d'arricà u benefiziu di a vendita à un associu di l'anziani cumbattenti.
Pensu à Antone incarceratu in Borgu. S’ellu ùn s'era micca traditu, ùn avia mai pinsatu, ch'ellu, Antone ch'ùn si piantava mai di parlà, avia un babbone chjamatu u Mutu.