U FULLETTU DI PONTE VECHJU

 
    In Corsica , indè i tempi, si cuntava, à veghja, storie di fulletti.
Cumu prisintallu un fullettu ? iss’umatellu propriu à e soie à burlascà.
Hè chjucu chjucu ellu. Pè certi, u misuru hè d’un bellu palmu ; pè d’altri pare altu quant’un stifale ; vistutu di rossu, di verde cù u so barrittinu sempre incalfatu.
E po i pedi ! Sò furcuti i pedi ! 
E po e mani : una, dura dura è l’altra, dolce dolce.
Tene assai à schirzittà u fullettu . Toccu a mezanotte, si ficca indè e case è, pianu pianu, ecculu indè e camare .
Cù a manu di farru stinza u nasu di u durmiglione.Uh ! uh ! uh !
Cù a manu di bambace face certi billizzichi ! Hi! Hi! Hi!
Di e volte eccuti chì piglia un stanghjone d’acqua è u ti ghjetta nantu à u lettu. O lu sceleratu !
À a discitata, ùn ci hè più u fullettu, ma ùn hè luntanu ellu ;  sciappitteghja di e mani è po ride.
Hiiii ! hiiiiii !Hiiii ! eviva ! eviva !
Un hè gattivu u fullettu… Ma, diancine, à  cacciallu  di casa !
 
     Eccu ciò chi hè stalvatu à Ghjaseppu u Mulinaghju. Era annosu Ghjaseppu, tinia u mulinu di Ponte Vechju à l’incruciata di Fiume Francioni è di Teghja Tesa.
 Una sera , fora, sintì cum’è lagni. Parianu lagni di zitelli ; 
Fece l’affaccata è chì ti vede ? un zitillettu vistutu di rossu chì piinghjia.
Chì faci quì ? 
- Mi sò persu, scianchighjeghju è aghju un fretu !
- Aiò, entri è scaldati !
U nostru mulinaghju u core avia quellu di u sambucu. Cundusse u zitellu vicinu à u caminu :
 » Mi, u mo ciucciu, caccia i to scarpi è scalda i to pedi .
- Innò, innò; tengu i mo scarpi , tengu!
 O ziu Ghjasè « Centu volte misura, una taglia. » A prudenza ùn hè mai di troppu. A vi pudiate pinsà ch’elli anu i pedi furcuti i fulletti!”
Turnò à macinà u mulinaghju. Macina è macina …Di colpu ! mirà mirà ! ma si pianta u rutone . Chì sarà ? Esce : « O per la piaciinzella ! » Seccu seccu u fiume.
«  Hiii ! Hiii ! “ u fullettu saltillava è sciappittava di e mani.  « Un travaglià più ! hè compia a ghjurnata !à sciloffu !à sciloffu ! »
U lindumane è i ghjorni in seguitu o tante burlascate ! è stinza u nasu, è billizzichi à più pudè ; è po, tacchiti, una stanghjunata d’acqua di quelle !
« Per la miseria ! Aspetta !  m’ ai da cascà o birbachjò !
U mulinaghju a sà chì i fullettti u trambugliu ùn lu ponu pate ; ogni cosa cullucata à duvere ;iè, sò cusì !
Una mane pigliò un saccu di granu è un saccu di castagne è i lampò à mezu mulinu ; San Martinu !
Manu à manu,eccuti u fullettu in brama di spizzicà grane è castagne.
Una quì ! una custì ! una quì ! una custì !una quì ! una custì !
A a longa ,dà l’asseccu sta facenda.
Aiò, curaggiu ! Una quì ! una custì ! una quì ! una custì !una quì ! una custì !
Un cornu ! ùn ne possu più.
Spuntava l’alba è a mansa tamanta appena era intaccata
Trippa! Ci hè da perde u so latinu quì ! Mi ne vocu! Zò chi hè notte !
 Ecculu alluntanendusi murgulendu “ Andemu Andemu,  ùn mancanu i zotichi in Ghjunsani”
U più cuntentu fù Ghjaseppu !  « Anh anh !pigliati què ! 
 « Pocu barba , pocu ghjudiziu » o fullè ! 
    A l’anche o arlacchinu
  Canta tù u mio u mulinu ! »