SPASSIGHJATE LITERARIE: “A FATA DI U RIZZANESU”

A FATA DI U RIZZANESU

Sott’à Vighjaneddu, rughjonu di u Rizzanesu, una Fata maravigliosa, bedda donna comu si ni vidia pocu, campaia in’una sapara.

Quantu volti l’anu vista à punta di ghjornu stenda fora i so panni ch’edd’avia lavatu.

Si dicia quì è culà chì bastaia à piglià la pà i capeddi pà divintà u so maritu.

 

Un ghjornu, a Fata  chì si chjamava Mariola s’era stesa nant’à una manata di filetta pà rifiatà un mumentu, chì vinia di lavà in fiumu tanti panni.

Petru, dittu Panneddu, un prubianincu unt’è finu chì cuddava fiumu fiumu  pischendu a vedi, è trova chì u mumentu era vinutu di pruvà à  piglià la pà i capeddi.

 

 S’avvicina ghjattu ghjattu pà daretu, faci un saltu è d’una mani lesta li piglia issa bedda ciuffa bionda ;

-«Infini ci sò ghjuntu ! Avà ci voli ch’è tù ti mariti cun mè ! »

Lenta mi, lenta mi ,  aiò chì sè bravu ! Fà u piaceri ! »

Avà ti tengu è ùn ti lentu più ! »

Và bè ! Ùn possu fà altrimenti. Saraghju a to moglia. Ma ùn ti scurdà mai di ciò ch’e t’aghju da dì : ùn devi mai veda i me spaddi nudi, parchì à u stessu mumentu, aghju da spariscia è ùn mi vidarè più ! »

-« Aghju capitu è faraghju cusì. Avà andemu in Prubià à marità ci. »

 

Hè Preti Muraddu chì hà dittu a messa, è dopu, festa è fritteddi à vulintà. Ancu Culurinda, a scianca, baddava a manfarina chì m’aveti capitu !

Da issu ghjornu a Fata Mariola hè divintata trist’è nera. Ùn manghjava più, ùn surtia più in paesi. Hè chì avia u pinseri chì Panneddu, scurdendu si a so prumessa, ùn sichi tropu curiosu è pudaria circà à veda i so spaddi nudi.

 

Purtantu a vita corri in furia. Sò nati sei figlioli, trè masci è trè femini, ch’edd’amava più chè tuttu.  

Ma Panneddu ùn pudià più tena, manghjatu pà a curiusità. L’affari di a spadda u lacava senza dorma.

Allora una mani chì Mariola durmia à corpu inghjò, hà scupartu u linzolu è hà vistu ciò ch’edd’ùn divia veda. Ma edda si n’hè avvista ! Piinghjendu li dici :

 

-« Ùn sè pussutu stà ! A t’aviu ditta ! U vedi issu tafonu ch’e aghju nant’à spadda ? Hè pienu d’ossi, di u schenetru di u nostru amori ch’è tù veni di tumbà !

    Sè statu privinutu !  Avà aghju da spariscia pà sempri è purtà mi trè ziteddi. Allora devi sceglia : ti teni i trè femini o i trè masci ?

Tinaraghju i masci,  o Mariù. »

Fà cusì. Ma devi sapè chì da issu ghjornu, è pà l’eternità, in a razza di i Panneddi ùn ci sarà sempri chè trè masci è micca di più . »

 

A Fata Mariola hè sparita di colpu incù i so trè femini. Panneddu fù pà sempri scunsulatu.

Hè vultatu tanti volti à quidda sapara di u Rizzanesu ma ùn hà più mai vistu nè Mariola, nè i sò trè figlioli .

Ci sò chì anu dittu ch’eddi l’avariani visti in Sardegna, ma comu  si pò creda ?

 

Una cosa sicura hè chì seculi dopu, tutt’i branchi di a razza di i Panneddi ùn anu mai avutu più di trè figlioli masci.