I BASTILICACCI IN RICERCA DI A FORZA

 
Tempi di i Sarracini, è ancu prima, i Bastilicacci erani minureddi è senza forza. In tutti i cumbugli, si faciani sempri tichjà parchì i numichi eranu più forti.
In certi paesi à l’intornu, c’erani chì diciani ancu chì a sumenti di l’omini di u paesi era di cattiva qualità, è quisti prupositi ùn erani fatti pà mantena a paci.
I Bastilicacci aviani sempri a speranza di vincia un ghjornu i numichi, ma nudd’à fà, eranu sempri troppu debuli.
 
Un ghjonu, si sentì in paesi u sonu di u culombu, è i campani di a ghjesgia chì chjamavani à una cunsulta in piazza publica. U più anzianu avia presu issa dicisioni.
-«Cari amichi è paisani, sὸ puri finiti i nostri guaì! Oramai, aghju trovu comu fà di manera chì i nostri figlioli sarani maiὸ è forti pà vincia i numichi. »
-«Eccu una bona nutizia! Ma comu conti di fà ?
-«Sapemu chì ci hè in Aghjacciu una razza d’omini gigant’è forti. Mandaremu i nostri donni à piglià a so sumenti è i ziteddi chì anu da nascia sarini forti com’è i babbi! »
-« Eccu un’idea famosa. Tutti quiddi chì sὸ d’accusentu alzani a mani »
 
Tutti anu alzatu a mani !
 
Pochi tempi dopu, tutt’i donni in ità di fà criaturi sὸ missi nant’à muli è sameri è incù i so mariti pigliani a strada d’Aghjacciu.
In u Borgu, i giganti aghjaccini chì anu vistu affaccà issa bigulia strana si sὸ avanzati pieni di curiusità è u capizzonu bastilicacciu hà spiigatu parchì anu fattu u viaghju.
 
-« Ghjenti Bastilicacci, semu fieri di senta a vostra dumanda, ma ùn pudemu dà vi a nostra sumenti è sparta incù voi a nostra razza pà nudda ! Semu d’accunsentu ma ci voli à dà ci tutt’i muli chì anu purtatu i vostri donni. »
-« Và bè ! ma ancu noi avemu una cundizioni. Vulemu assista à l’uparazioni... parchì ùn vulemu micca essa taruccati. « 
-«  Hè detta! »
 
I mogli suvitanu i giganti in i so casi in prisenza di i mariti pà riceva a sumenti cusì ricerca.
Una volta l’uparazioni finita, tutti si ritrovani in piazza publica.
 
-«  Cari Bastelicacci, pinsemu ch’è vo seti suddesfi, è ci tinaremu i muli. Ma vi vulemu dà un cunsigliu! Chè i vostri donni ùn si mettini à piscià in viaghju parchì a sumenti si pὸ perda, è ùn ci saremu pà nudda. »
I Bastilicacci si mettini in viaghju à pedi, allegr’è cuntenti chì da quì à qualchì anni, i so figlioli sarani capaci di vincia tutt’i numichi !
 
Ma dopu à qualchì ori di marchja, una di i donni, Minichedda, dumanda à u so maritu di pudè scantassi in a machjà, chì vularia fà i so bisogni. 
-“Micc’avà, a me tinta, chì pudarii perda a sumenti. Sbroglia ti ma ùn fà a scema! »
-« Un possu aspittà. Allora faraghju quì, arritta è bè ch’ùn aghju nudda sottu a me coda longa. »
 
Cusi feci, ma i Bastilicacci ùn erani suddesfi! Tamantu viaghju è una mula persa allora chì u criaturu maiὸ è forti di Minichedda ùn nasciaria mai! 
Intoppani à Minichedda, a techjani di colpi è si ferma meza morta ! Sarà un asempiu pà l’altri donni chì ùn devini piscià in tutti conti.
 
Ma pochi tempi dopu, un’altra donna ùn pò più tena u pisciu, è u maritu dici :
-« Tumbemu la ! Cusì l’altri donni capisciaranu chì hè d’un’impurtanza maiò di ritena si! »
 
Tumbetini a povara donna, ma long’u viaghju un’appressu l’altra, tutti i donni ci sò passati pà avè missu à zeru a pussibilità chì tutt’u paesi sia forti un ghjornu, è chì più un solu numicu n’aghji vittoria !
 
Persu donni è muli, eccu u risultatu! U paesi si spignarà pianu pianu, senza nasciti.
Hè sparita dinò a spirenza di compia i so numichi, chì ùn starani tantu à dà li come sempri una bedda fragata !
 
Tutti divintati barbuti in segnu di dolu, l’omini bastilicacci, pà sempri minnini è senza forza, ùn anu ancu finiti di senta scaccanà a ghjenti di u rughjonu.