Rusina e u re cani niuru

Vicianzu (Vincenzo Reina Li Crapi) viene da un paesino dei monti sicani, ai confini della provincia di Agrigento. Ha compiuto i suoi studi in diverse università ed è docteur en littérature comparée e qualifié aux fonctions de MCF (section 14). Insegna italiano, letterature comparate e storia del teatro all'Università di Corsica (Corte). Le sue ricerche vertono  sulle espressioni del tragico nelle culture popolari del Mediterraneo occidentale.

 

Impegnato a rivendicare l'uso vernacolare delle lingue, e a promuovere forme e saperi della cultura popolare, ci racconta qui su Interromania, su gentile invito dell'amico Ghjacumu Thiers, una piccola storiella nella sua parlata siciliana. Un gesto che, se da un lato vuole verificare e attestare l'intercomprensione possibile fra le parlate romanze del Mediterraneo, e il comune sentire dei popoli mediterranei, dall'altro, desidera anche essere un modo per dare voce e vitalità a queste culture; cosciente soprattutto del fatto che "un populu diventa poviru e servu quannu ci arrubbanu a lingua".

 

Rusina e u re cani niuru

 

A corti

C’era na vota un re c’avia tri figli fimmini. Marità a prima e fici festa ranni, marità a secunna e fici na festa ancora cchiù ranni. E pua tuccà a terza, Rusina, ca si piglià a un principi biaddu... Ficiru na fistazza ! Ma a sira, quannu si íjaru a curcari, ntra n’agnuni u muru si grapì: niscì un cani niuru, aggarrà u maritu ppi i cannarozza e  l’ammazzà. O nnumani mmeci d’agghiurnari di bona livata agghiurnà di luttu.

Passà na puacu di tiampu, Rusina si livà u luttu e u re, so patri, a marità arriari cu n’autru principi. A sira quannu si íjaru a curcari, niscì arriari u cani niuru di d’agnuni du muru, e scannà videmma o secunnu maritu. E acussì o numani agghiurnà arriari di luttu.

U tiampu passà. Rusina si livà u luttu e so patri a marità arriari ccu n’autru principi. Ficiru na festa ancora cchiù bedda; ma videmma sta vota a sira, quannu si íjaru a curcari, di d’agnuni du muru niscì u cani niuru e assuglià videmma o terzu maritu.

A sta vota u cani parlà, e ci dissi a Rusina:  “Un t’ha avastatu ca m’ha fattu ammazzari a tri mariti? Si mi vua viniri a circari sugno u re cani niuru”.

O ‘numani agghiurnà arriari di luttu. A sta vota, conchiusu u tiampu du luttu, Rusina si nni ì ni so patri e ci dissi: “papà  mi n’ haju a ghiri ‘n cerca du re ‘n cani niuru”. Si piglià setti vistita e setti para di scarpi e si misi ppi strata ‘nsemmula a na serva.

 

I patri rumiti

 Caminannu caminannu arrivà ‘ntra un puastu unni c’era un patri rumitu, e ci dissi: “assabenedica nannu”.

Chiddu ci’arrispunnì: “si “assabenidica nannu” un mi dicivi, ccu l’uacchi ti mangiava e ccu a vucca ti surciava. E unni va caminannu, figlia, vuaschi vuaschi, marini marini e ‘mmiazzu st’armala feroci?”

Rusina ci dissi: “nannu, vaju circannu o re cani niuru”.

U rumitu ci’arristà, e ci fici: “Ah, figlia, quantu n’hannu passutu di principi, baruna e rignanti: e nuddu ha arriggiratu! E tu, vermi di terra, vua arriggirari?”

E Rusina ci dissi arrissirbata: “nannu, speru d’arriggirari”.

U rumitu ci’arrispunni:  “allura te sta nucidda, e sarbatilla pi quannu t’abbisogna: camina cchiù a ghiri dda, ca ci n’è unu cchiù vìacchiu di mia.”

E accussi Rusina si misi  ppi strata, e caminannu caminannu ‘ncuntrà a n’autru patri rumitu e ci dissi: “assabbenidica nannu”

e chiddu ci’arrispunnì: “si “assabbenidica nannu” un mi dicivi, ccu l’uacchi ti mangiava e ccu a vucca ti surciava. E unni va caminannu, figlia, vuaschi vuaschi, marini marini e ‘mmiazzu st’armala feroci?”

Rusina ci dissi: “nannu vajiu circannu o re cani niuru”

E u rumitu ci fici:  “Ah, figlia, quantu n’hannu passutu di principi, baruna e rignanti: e nuddu ha arriggiratu! E tu, vermi di terra, vua arriggirari?”

E Rusina ci dissi arrisirbata: “nannu speru d’arriggirari”

U rumitu ci’arrispunnì: “allura te sta mìannula, e sarbatilla ppi quannu t’abbisogna: camina cchiù a ghiri dda, ca ci n’è unu cchiù vìacchiu di mia.”

 

U terzu patri rumitu

E accussi Rusina si misi ppi strata, e caminannu caminannu ‘ncuntrà a n’autru patri rumitu e ci dissi: “assabbenedica nannu”.

e chiddu ci’arrispunnì: “si “assabbenedica nannu” un mi dicivi, ccu l’uacchi ti magiava e ccu a vucca ti surciava. E unni va caminannu, figlia, vuaschi vuaschi, marini marini e ‘mmiazzu st’armala feroci?”

Rusina ci dissi: “nannu vajiu circannu o re cani niuru”

E u rumitu ci fici: “Ah, figlia, quantu n’hannu passutu di principi, baruna e rignanti: e nuddu ha arriggiratu! E tu, vermi di terra, vua arriggirari?”

E Rusina ci dissi arrissirbata: “nannu speru di arriggirari”

U rumitu ci’arrispunnì: “ppi sta nuttata curcati ccà, figlia, ca dumani ti dicu a strata”.

O nnumani, a cch’agghiurnà, u patri rumitu si nni ì a chiamari a Rusiana e ci dissi: “mìntiti  ppi sta trazzera e arrivi ‘ntra na caverna: trasi, dintra c’è na petra, assettaticci di ‘ncapu. A cchì t’assiatti, un cani niuru t’acchiana m’brazza. L’ha teniri m’brazza ppì n’annu un misi e un juarnu, senza lassallu mai a nuddu; doppu ca passanu n’annu un misi e un juarnu iddu si tramuta n’principi. Te sta nuci, sarbatilla ppì quannu t’abbisogna”

 

Rusina mbrugliata da serva

E accussì Rusina, caminannu caminannu, arrivà lla caverna, trasì, s’assittà ‘ncapu a petra, e subitu un cani niuru si ci’assittà m’brazza. Di sta manera Rusina passà n’annu un misi e mezza jurnata, ccu re cani m’brazza. A serva si ni ì ni Rusina e ci dissi: “maistà, siti sfatta! datimillu a mia, ca vu tiagnu tanticchia; e vi iti a dari n’arrizzettatedda; v’arripusati na briccia i gammi; ca masannò,  quannu u re cani vi vidi, laida ci pariti”.

Rusina, ca era stanca e tutta aggrancata, ci detti u cani m’brazza a serva ppi’ ghirisi  a arrizzittari; ma pp’à forti stanchizza, piglià e s’addummiscì. Quannu s’addiviglià, a mischinedda, un attruvà cchiù né a a serva né o cani. “A brutta schiava: mi tradisti!”. E accussì si misi arriari  ppi strata ppì ghiri circannu o re cani niuru.

 

Rusina o paisi du re cani niuru

Caminannu caminannu arrivà ‘ntra un paisi e ci spià a na picciuttedda: “chi paisi èni chistu?” E chidda ci’arrispunnì: “chistu è u paisi d’u re cani niuru.”

A chì ‘ntisi accussì Rusina si vistì di cavaliari e s’affittà na casa n’facciu o palazzu du re. Scaccià a nucidda ca ci’avia datu u primo rumitu e ì a nesciri un vistitu di riggina tuttu ciancianeddi ciancianeddi d’oru. Rusina u piglià e u misi fora llu finisciuni.

A serva di Rusina, ca sperta e ‘mfami s’avia maritatu o re cani niuru, a cchi vitti du vistitu niscì foddi, chiamà i servi e ci dissi: “iti a spiari a cu apparteni stu vistitu e addumannati si vu vinnunu”.

I servi si ni íjaru ni Rusina, vistuta di cavaliari, e ci’addumannaru si ci vinnia u vistitu. Rusina ci’arrispunì: “un lu vinnu: l’arrialu a cu mi fa passari a nanutta ccu so maritu”.

I servi si nni íjaru la riggina e ci cuntaru n’socchi ci’avia dittu Rusina. A riggina ci dissi: “a iddu spiartu èni... a cu ci l’avi a fari dormiri na nuttata ccu u so maritu!”;

Ma ‘ntantu u vistitu era troppu biaddu, era u vistitu cchiù biaddu ca s’avia vistu mai o munnu; e a riggina un ci potia paci, ca sìannu na povira arrinisciuta, s’avia alliccatu di i cosi, di capriccia; e ppì chissu cuamu dicinu l’antichi “unu la vita s’ava a scantari di poviri arrinisciuti e di bagasci ‘nguajati‘”.

 

Rusina dormi ccu u re

I servi, ca un ni putianu cchiù di sentila, ci dissiru: “Maistà, vui dicitici di sì o cavaliari; e pua a sira o re ci mintiti l’alloppiu dintra u bicchirinu di rosoliu; accussì u re s’addummisci e un s’adduna di nenti”.

A riggina di principiu un vulia accunsèntiri, ma pua siannu ca era na fimmina malaccriata  accunsintini. A sira, quannu finiaru di mangiari ccu re, piglià u bicchirinu di rosoliu e ci’arriminà dintra un pocu di loppiu, ci’ù pruì o re e ci dissi: “ Tè, chistu ti l’ha biviri pp’amuri mia”.

Cuamu u re si vippi ddu bicchirinu o ’n momentu s’alluppià. A riggina u fici spugliari di i servi, u fici mintiri dintra o liattu, e fici trasiri a Rusina travistuta di cavaliari.

A chi fuaru tutti addummisciuti Rusina si misi a diri: “Oh re cani, e cani niuru, tri mariti m’ammazzasti, setti anni caminavu ppi tia, setti vistita e setti para di scarpi mi spardavu e doppu n’annu, un misi, un juarnu e mezza nuttata ca ti tinni ‘mbrazza, pi mezza jurnata na brutta schiava mi tradì! Oh re cani e cani niuru, addivigliati! addivigliati!”

E accussì ci passà tutta a nuttata, ca si fici scattari u cori; ma u rè ca dda laida maggiara l’avia alluppiatu, durmia cu setti suanni e un s’addivigliava. A ch’agghiurnà, a riggina fici mannari a Rusina e si ì a curcari vicinu o re.

 

Rusina e u secunnu vistitu

O ‘nnumani Rusina, cchiù cunfunnuta ca pirsuasa, scaccià a miannula ca ci’avia datu u secunnu rumitu e ghì a nesciri un vistitu di riggina urni urni e mari d’oru cchiù biaddu du primu. Rusina u misi llu finisciuni. Dda lorda da riggina s’allammicà arriari, e mannà i servi a addumannari si ci’u vinnia. Rusina ci dissi : “un lu vinnu: l’arrialu a cu mi fa passari na nuttata ccu so maritu!”.

A riggina sa pigliaru i diavula, e sta vota un vulia accunsentiri mancu ppi nenti a pritisa du cavaliari ca vulia passari n’autra notti ccu re. Ma pua pinsà ca cuamu è na notti su dui. “A chi mi mintu stu vistitu ppu ballu haju a pariri accussì bedda, c’hannu a moriri tutti ccu nvidia!”; parlava accussì pirchì era propriu tinta, e ammalariata, e tradimintusa di natura. Mannà a chiamari a Rusina travistuta di cavaliari e ci dissi di purtari u vistitu e viniri videmma dda sira.

Prima d’irisi a curcari fici a stessa storia du juarnu ‘nnanzu: quannu finiaru di mangiari ccu re, pigglià u bicchirinu di rosoliu e ci’arriminà dintra un pocu di loppiu, ci’ù pruì o re e ci dissi:“Tè, chistu ti l’ha biviri pp’amuri mia”.

A cchi u re si vippi ddu bicchirinu o’n momentu s’alluppià. A riggina n’autra vota u fici spugliari di i servi, u fici mintiri dintra o liattu e fici trasiri a Rusina travistuta di cavaliari.

A cchi fuaru tutti addummisciuti Rusina si misi a diri arriari: “Oh re cani, e cani niuru, tri mariti m’ammazzasti, setti anni caminavu ppi tia, setti vistita e setti para di scarpi mi spardavu e doppu n’annu, un misi, un juarnu e mezza nuttata ca ti tinni ‘mbrazza, pi mezza jurnata na brutta schiava mi tradì! Oh re cani e cani niuru, addivigliati! addivigliati!”

E accussì ci passà tutta a nuttata, e quasica ci stava scattannu ddu cori; ma u re durmia ccu setti suanni e un si potia addivigliari. A ch’agghiurnà, a riggina fici mannari a Rusina e lesta lesta si ì a curcari vicinu o re.

 

U re cani niuru si duna cuntu di ‘n socchi succedi

O ‘nnumani Rusina, ca mischinedda si l’avia pigliatu quasica a scattafeli pp’i mali parti di dda malummira da serva ntricusa, scaccià a nuci ca ci’avia datu u terzu rumitu, e ì a nesciri un vistitu di riggina chiù biaddu ancora du secunnu: cc’u suli e a luna d’oru.

Rusina u piglià e u misa fora lu finisciuni. A riggina cuamu u vitti annurbà, mannà i servi ni Rusina a addumannari si ci’u vinnia e Rusina ci’arrispunnì: “un lu vinnu: l’arrialu a cu mi fa passari na nuttata ccu so maritu!”. A riggina, a sta vota mancu si fici teniri, ci mannà a diri a Rusina cu i servi d’arricamparisi a sira e purtari u vistitu c’u suli e a luna d’oru.

Ma sta vota a riggina s’avia fattu mali i so cunta. E ‘nfatti un servituri liggiu si n’avia jutu lu re e ci’avia cuntatu tutta a passata di ddi du nuttati e c’avia dittu: “Maistà, a riggina vi fa ammiscari u loppiu cu rusoliu; a cchi vi iti pp’addummisciri, vi fa spugliari e vi fa curcari lu liattu vuastru e fa trasiri un cavaliari, ca, a scangiu di na nuttata cu vui, ci’ha datu du vistita di riggina unu ciancianeddi ciancianeddi d’oru e unu urni urni e mari d’oru; ca u cavaliari l’ha misu fora llu finisciuni di ‘mpacciu o palazzu; e a riggina a cchi l’ha vistu si l’avissi vulutu accattari, ma u cavaliari ci’ha arrispunnutu ‘un lu vinnu: l’arrialu a cu mi fa passari na nuttata ccu so maritu!’. A cchi tutti s’addummiscinu ddu cavaliari si minti a vanniari disperatu ca fa arrizzari i carni : ‘Oh re cani, e cani niuru, tri marito m’ammazzasti, setti anni caminavu ppi tia, setti vistita e setti para di scarpi mi spardavu; e doppu n’annu, un misi, un juarnu e mezza nuttata ca ti tinni ‘mbrazza, pi mezza jurnata na brutta schiava mi tradì! Oh re cani e cani niuru, addivigliati! addivigliati!’.  E accussì ci passà tutta a nuttata ca si fa scattari u cori, ca fa viniri a pena; ma vui maistà, siannu ca siti alluppiatu, cuamu vi putiti addivigliari? E stasira aviti priparata a stessa passata”.

U re ci’arristà e ci dissi o servituri liggiu: “A perciò accussì eni? Tu un diri nenti a nuddu, ca io, parola di re,  sacciu cuamu m’haju a livari ccu tia l’obbligazioni ppi stu buanu sirvizzu ca mi facisti”.

 

Rusina e u re cani niuru ‘nsemmula

A sira quannu a riggina ci detti u bicchirinu di rosoliu u re su vippa ppi di finta, e fici finta d’addummiscirisi. I servi u spugliaru e u misiru lu so liatto. Ficiru trasiri a Rusina.

A chi fuaru tutti addummisciuti Rusina si misi a diri arriari: “Oh re ‘n cani, e cani niuru, tri marita m’ammazzasti, setti anni caminavu ppi tia, setti vistita e setti para di scarpi mi spardavu e dopu n’annu, un misi, un juarnu e mezza nuttata ca ti tinni ‘mbrazza, pi mezza jurnata na brutta schiava mi tradì! Oh re ‘n cani e cani niuru: addivigliati! addivigliati!”. Ddu cori ci scattava ca un si po’ diri, ma stavota u re graprì l’uacchi e ci arrispunní : “Basta. Un chianciri chiù, pi stanotti addummisciti vicinu a mia ca dumani si ni parla”.

O ‘nnumani u re fici chiamari i guardii e a chi a serva tradimintusa trasì la so stanza ppi ghirisi a curcari vicinu ad iddu, a fici arristari e a fici ‘nchiuiri.

Mannaru a chiamari u patri, a matri e i suaru di Rusina ca di Rusina un ni sapianu né nova né vecchia. Si maritaru, ficiru na festa ranni, e camparu tutti felici e cuntenti. E ca nuattri senza nenti, passaru i crapi e agghiurnà.