NOVE SCRITTURE :

 

U BARACCÒ DI A DISGRAZIA

Ghjaseppu, u nostru vicinu è amicu, era un anzianu agricultore. Avia persu a so moglia dapoi parechji anni è avia solu un figliolu, maestru in a marina chì navigava, à l'epica à u largu di l'Africa à nant'à un battellu magnificu. Una sepa di fronde verde staccava e so culture è a so casa da u nostru bellu ghjardinu di pratulina verde verde, è vidia aspessu st'omu vechju forte cù poche grinze, cottu è ricottu da u ventu è u sole caldu di l'estate. Era di natura calma è brava ma, qualchì volta rugnulone assai. Avia sempre i so vechji scarpi à i pedi, facia u so ortu nant'à u picculu pezzu di u so terrenu daretu à a so casa, per fà passà u tempu, chì era longu à a so ritirata. Cultivava tutti i legumi chì avia bisognu, è ancu appena di più, ch'ellu vendia à a ghjente di u paese, chì rimarcava a qualità di e so pruduzzione. Ancu noi, faciamu parte d’isse persone chì compravanu e pruduzzione di Ghjaseppu…

Guasi tutti i ghjorni, aviamu l'uccasione di scambià un salutu d'amicizia, è averaghju sempre per un bellu tempu in l'arechja u so "Salute a mio Mariuccia", empiu di bravezza.

Qualchì volta, una discussione si facia d'una parte è l'altra di a sepa. A maiò parte di u tempu, si trattava di l'arrubbi chì criscianu in u rughjonu. Ghjè vera chì u ghjurnale paisanu facia, di più in più, articuli nant'à a disparizione di una bissicletta, d'una mottò, o, più preoccupante, l'abottu di una residenza sicondaria chì i vicini, truvavanu à l'arrizzata, cù i scuri è e finestre aperte è rotte. E televisiò è altri apparechji "hi-fi" spariscianu in listessu tempu chì i belli riloghji è l'ogettucci di valore.

Un altru sugettu di cunversazione, chì vultava tantu chì u primu, era nant'à u so vechju nemicu, Antone, cù a so moglia Maria Catalina. Quessi, à pocu pressu di a listessu età chè u nostru amicu, campavanu ind’è l'altru casone accant'à quellu di Ghjaseppu.

 

Antone è ellu s'assumigliavanu stranamente: listessa andatura, listessi tratti di tempu, listessi scarpi, listesse mani grosse, forte, è di paisanu travagliatore. Ma eranu di nature sfarente assai: Antone era nervosu, sempre in traccia di rugnulà è a so moglia era scimita tutte e volte chì u so maritu ùn vultava micca in casa a sera.

I dui vechji eranu fatti per esse amichi, mentre chì s'aburrianu, à causa di un dirittu di passà nant'à u terrenu di Ghjaseppu, chì unu rivindicava è l'altru ricusava. Sta storia perdurava dapoi trè o quattre generazione, è facia ride tuttu u paese. Era una scuntrizzata senza fine: quandu unu facia una sarrenda l'altru a facia cascà, quandu unu facia un chjassu sottu terra l'altru rimettia a terra, quandu unu dicia minacce l'altru respondia cun disgrazie è maledizzione… Ma iss'affare ùn era mai ghjuntu davanti à a ghjustizia, perchè l'avucati custavanu troppu caru, sopratuttu per ghjente pocu furtunate è appressu à i so soldi cum'è elli.

À u nordu di a so casa, Ghjaseppu avia un altru vicinu, Battista, pescatore nant'à u "Serena III" chì ùn vidiamu micca aspessu. A so moglia, Ghjulia, s'occupava di a casa è di i zitelli: Marcu Maria, dece anni, è a so surella Santa, ott'anni. Tutt'i dui paisani, ùn avianu chè amichi in paese.

Ghjaseppu avia pocu visite ind'è ellu. Ci vidiamu solu a ghjente chì comprava i so legumi in stagione, è u so nipote, Carlu, chì vinia duie o trè volte à settimana, sempre in fin di dopu meziornu. Quessu mettia a so vittura, un vechju C15 biancu, à l'umbria di u baraccò: chì dapoi un bellu tempu ùn ghjuvava à nunda, ùn ci fermava più chì qualchì legna, qualchì vechju stuvigliu è qualchì balla di fenu o di paglia.

Carlu è a so moglia Agata, campavanu in a cità vicina di cinque chilometri di u nostru paese. U nipote, ch'ùn avia più impiegu dapoi qualchì mese, era un omu maiò, cù a faccia bianca bianca, magru magru, assai chjosu sopr'à ellu stessu, ch'avia à pocu pressu trent'anni, è cù u so gattivu caratteru: rugnulone è crepacore. S'assumigliava assai à u so cumpare. Era sempre vestutu d'un pantalone largu senza forme è d'una vechja camisgia. Ùn paria micca simpaticu à prima vista. Aiutava appena u so ziu à fà l'ortu, sopratuttu quandu ci vulia à arricoglie i pomi. Eppo quandu a notte falava, si n'andava. A so moglia, ella, travagliava cume cascera in un cumerciu.

À iss'epica, parlu di qualchì mese fà, quandu partia una mane per andà à a scola, videndu u nostru vicinu daretu à a sepa, u salutava cume di solitu dicendu "Salute o sgiò Ghjisè!"

Cù una surpresa tamanta, ùn respundì micca è paria ch'ellu ùn mi vidia mancu. Ghjaseppu caminava capicalatu cù un aspettu furiosu è preoccupatu, rugnicandu qualchì parolla ch'ùn si capiscia micca, minaccendu cù u pugnu un nemicu invisibule.

Mi sò dettu chì i dui nemichi di sempre s'eranu torna liticati. Eppo avia u penseru di ghjunghje à l'ora per piglià l'avviò. Mi scurdai subitu subitu di l'incidente.

 

Trè ghjorni dopu, à a listessa ora, hè cù stupore chì vidii una decina di veiculi ingiru di u baraccò: trà mezu à quessi, c'eranu una vittura di u SAMU è duie di a gendermeria.

U listessu ghjornu, tuttu u paese amparò cù custernazione chì un vechju amicu di Ghjaseppu, chì vinia à cumprà e pumate, l'avia trovu mortu, stracquatu in u baraccò, vestitu cume a vigilia. È cù una piola ficcata in pettu!

I gendarmi cumincionu subitu à so inchiesta. U duttore pensava chì a piulata s'era passata trà dece ore di sera è mezanotte, a vigilia. Ci vulia à sapè ciò chì ogni suspettu pussibule avia fattu à iss’ora custì, cumincendu cù u vicinatu.

 

Tutta a famiglia fù interrugata. Eppo i vicini.

Par disgrazia, ùn pudia micca dà infurmazione utile perchè era in Parigi cù a mo amica Saveria. A sola precisione chì pudia dà era l'aspettu preoccupatu è furiosu di a vittima trè ghjorni nanzu à a so morte.

Battista, cù a so moglia è i so figlioli Marcu Maria è Santa, ùn eranu micca in casa. Eranu andati à vede u spettaculu di ballu di Santa. Carlu, u solu parente di Ghjaseppu, era andatu à manghjà in un'osteria cù a so moglia, Agata chì pudia avverà i fatti. Ancu a ghjovana chì servia in l'osteria avverava chì Agata è Carlu eranu in l'osteria quella sera.

Firmavanu Antone è Maria Catalina. Tutti sapianu ch'elli ranu i nemichi di Ghjaseppu. Elli, dichjaronu ch'eranu ind'è elli, tramindui, tutta a serata. Ma funu quantunque purtati in gendermeria, induve eranu stati interrugati. Ma i so detti eranu i listessi, è i gendarmi i lascionu vultà in casa soia, dopu chì a famiglia di Battista avessi aghjuntu chì avianu vistu à Antone è Maria Catalina da a finestra, in u salottu fighjendu a televisiò, vultendu in casa dopu à u spettaculu di ballu di Santa.

 

Ghjuntu in casa, Antone, in zerga, stridava chì stu vicinu, micca cuntentu di avè lu annuiatu tutta a so vita, u devia annuià sempre, ancu dopu a so morte, cù inghjurie è maledizzione.

Allora i gendarmi circonu appena più inlà, interrugonu i vicini più luntani, e persone ch’elli vidianu custindi à cumprà i prudutti di Ghjaseppu, i dui vagabondi ch'eranu custì… Ma sempre senza risultati… A soluzione di a morte accidentale fù allora pruspettata, a piola saria sicuramente cascata di a tavula…

 

A ghjente parlava, ognunu avia un'idea nant'à l'identità di l'assassinu. Qualchì vechja storia risurtia, ma l'inchiesta ùn avanzava micca.

Carlu vultò regularamente, à l'attrachjata, cum’è sempre.

Cuglia à pocu à pocu i prudutti di l'ortu è apria a casa ch'ellu avia messu in vendita dopu à a morte di u ziu, eranu tandu trè mesi.

L'aghju rivistu qualchì ghjornu fà: sempre u listessu, cù i listessi vestiti, è di più in più azezu. Eri sera, un tempurale viulente hà messu u focu à u vechju baraccò, chì, dapoi l'omicidiu, hè chjamatu "u baraccò di a disgrazia".

Tutta a ghjente avia a paura chì e case pigliessinu focu ma i spenghjifochi sò ghjunti subitu subitu, è anu spentu u focu in furia.

 

In u baraccò, firmava una parte di a robba arrubbata in u rughjone. Fermava una mottò, trè televisiò è un riloghju anzianu. Aghju capitu subitu subitu l'origine di u cumpurtamente di Ghjaseppu. Avia scupertu l'affare, è sapia u responsevule di l'arrubi.

Videndu l'oggetti, i gendarmi fecinu una perchisizione in a casa di Ghjaseppu, è truvonu u ghjurnale intimu di l'omu, induve c'era scrittu ch'avia scupertu l'oggetti è ch'ùn pudia esse solu u so nipote…

 

Si pò allora imaghjinà a seguita…