|
Petru Vattelapesca A Civittola Cumedia in 5 atti
Persone : U sgiò Petru, veduvu. Tuttuccia, a figliola. Serena, a serva. Camillu, innamuratu, eppoi sposu di Tuttuccia. Cecca, Ciriola,} cumpagnole. Mianna. Un buiatteru. Un capraiu. Mascare, marinari è passaghjeri. (A scena si passa in Bastia ; ind’i cuntorni è in vapore).
ATTU I.
(In casa di u sgiò Petru : una camera grande è ricca, ma disordinata, un’accabigliu di mobili, vestiti, pettini è buccette d’odore).
SCENA I.
TUTTUCCIA (sola davant’u spechju). - Oghje sò scialbita ! Ùn valenu pillule di ferru, acqua d’Orezza, vini scelti è bistecche meze crude per arricchì mi u sangue : pargu una panizza... È tante puvarette si pascenu d’erba, cum’è bestie, è sò fiori !... Mi cunsiglia u medicu d’alzà mi à l’alba, di fà motu, di piglià bagni d’aria è di sole... Sì, perch’e m’arrussisca a pella, è sumigli à a mo lavandara !... Hè ancu megliu restà pallide : ci si rimedia c’u russettu... Ma ùn sarebbe nulla l’apparenza ; mi manca a sustanza, a salute : sò piena d’acciocchi è dulori, ed aghju appena vint’anni !... Eo chì balleria nell’acqua, ogna spessu chì mi ne stia à pusà : fattu quattru passi mi vene a palpitazione ! Sè cuntinua cusì, diventu prestu un scolu è mi si puderà coglie c’u cuchjarinu... Mi stringnu forse troppu... È s’è m’allentu, m’ingrusserà a vita, è ùn diceranu più quandu passu : Chì taglia di vespa ! . Nò, nò, suffrimu un pocu, per chè ci cresca sempre u numeru di l’ammiratori... Hè cusì dolce d’esse guardata cun desideriu ; sente si intornu cum’è un’atmosfera d’adurazione !... Sì, vogliu esse ludata, curtegiata, invidiata... almenu sin’à u matrimoniu... Dopu... si viderà... Ùn intendu mancu, allora, sutterrà mi viva ! ... Un maritu ! Ci pensu ghjornu è notte cù passione... è mi spaventa ! S’è mi capitassi qualchì tiranu, chì mi cunfinassi in casa à serve li di valia è di cucinara ?... Megliu stà si ne figlia... Figlia ! È allora diceranu ch’ùn truvai un cane chì mi vulissi !... Ùn ci hè periculu : quandu si posa sopr’à centu mila franchi si pò aspettà tranquillamente qualchì bona occasione, un maritucciu docile è cume si deve... Si prisentonu ghjà tanti partiti ! Ma babbà hè difficile : l’unu u ricusa perchè troppu svegliu, è l’altru perchè troppu addurmintatu... Sè stessi à mè, mi sceglieria un durmiglione, perchè a moglia deve avè u spiritu per dui sè vole cummandà altrò chè in cucina... Lascemu andà, è preparemu ci intantu à a festa di sta sera, una predica in francese, induve currerà tutt’u mondu elegante di Bastia... Chì vestitu metteremu ?... U grisgiu hè distintu, è mi dà l’aria sentimentale... Ma quale hè u giovanu avà chì guarda à u sentimentu ? Li ci vole u spiccu, u chjassu per attirà lu... Si sceglierà dunque una roba accesa, moltu più chì mi ne munterà in faccia qualchì fiamma... Eppoi u rossu, chì prima era pasciaghju, diventò di moda n’e cità : chì ùn l’hà nè u vestitu u porta nè u ventagliu o u parasole... Cusì mi vestu di rossu... È u cappellu, quale si sceglierà ? ... Hè una cosa impurtantissima, poichè inquatra a parte più nobile d’a persona... Dice Memetta ch’u neru cun penna bianca mi stà à maraviglia... Ma ella hè a mio rivale, chì pretende à a manu di Camillu, è parla forse cusì per ghjelusia... À mè pare chè issu cappellu m’imbruttisca è m’invechji : sumiglia à un catafalcu ! ... U negru, d’altronde, sopra u rossu ùn stà bè : risalta troppu... È u rosè ? Ancu menu : ùn risalta abastanza... S’o mettissi l’aranciu c’a so curunetta di pappaveri bastardi è di spighe ?... I pappaveri sarebbenu c’u vestitu in armunia, è e spighe c’a mio faccia chì ci splenderebbe in mezu cum’è rose nè i campi ; è facendu mi scende à a fronte, à u collu è à l’arechje qualchì ricciulettu biondu sarà cumpletta l’illusione... Ma chjamemu à Serena : hè una dunnetta intesa è di bon cunsigliu, chì travagliò un pezzu da sartore, è stede un annu à u serviziu d’una veduva civetta. (Sona a campanella). D’ella mi possu fidà, ch’hè interessata à u mio successu : più a patrona cunquista è più a serva acquista, perchè l’aduratori li unghjenu e mane. (Entre Serena).
SCENA II.
TUTTUCCIA è SERENA. SERENA. - Signora hà sunatu ? TUTTUCCIA. - Sì. Sai chì sta sera ci sarà à San Ghjuvanni una riunione di Dame di Carità, cun predica in francese è questua ? SERENA. - Ci s’affulleranu tutt’i galantini di Bastia... TUTTUCCIA. - Bisogna ch’a to patrona ùn ci sfiguri, è per ciò ti dumandu un cunsigliu : cumu aghju da veste mi? SERENA (ridendu) .- Cun sta faccetta, signora ùn sfigureria mancu vestuta à carnavale ! Ma poichè signora ricorre à mè per un cunsigliu, li parleraghju franca ! TUTTUCCIA. - Hè cosa aspettu da tè. SERENA. - Imprimis, e so robe sò troppu accullate... (tastendu li e spalle) Di sta carne bianca è morbida ogn’à mustrà ne u più chì si pò ! Cosa sò e sete è i damaschi in cunfrontu ? Stracci !... Ùn hè di questu chì l’omi s’innamoranu... TUTTUCCIA. - Puru, a tuletta cambia a ghjente... SERENA (ridendu) . - Ùn dicu chì sia inutile, ma ùn deve serve chè à cresce u desideriu pè a persona... TUTTUCCIA. - Sai bè chè babbà ùn c’intende, è mi vuleria infanguttata cum’è una sora. SERENA. - Sgiò u lasci grachjà : l’omi gridanu, eppoi s’acchetanu... D’altronde, quì ci hè un rimediu ! TUTTUCCIA (vivamente) . - Quale ? SERENA. - Escendu di casa signora si copre c’a mantiglia -tantu simu d’invernu- è, ghjunta in chjesa, s’alza u tendone : sarà un colpu di scena. TUTTUCCIA . - Ma e mio robe sò tutte accullate, è da quì à sta sera a sartora ùn hà tempu di cambià le... SERENA. - Mi ne incaricu eo ! TUTTUCCIA. - A guasterai... SERENA. - Ùn ci hè periculu : sò meza sartora... Eppoi, li ripetu, i giovani -ancu i vechji- guardanu à a carne. Signora ùn li ne mostri micca troppu, perchè allora ne serianu techji, ma abastanza per accende i so desiderii pè u restu, insomma una cosa decente. TUTTUCCIA. - Sì una vera maestra ! ... SERENA. - Imparai à mio spese, è sò stata à u serviziu d’una viduvella chì si vulia rimarità, è chì l’omi i cunnuscia... TUTTUCCIA.- Circheremu di cuntentà ti. SERENA. - Oh, ne sarà cuntenta ancu Signuria ! ... Un’altra cosa : e so robe, ogn’à rillevalle per daretu. TUTTUCCIA.- Ùn hè più a moda ! SERENA. - Turnerà, perchè ci cunvene, è signora ne dia l’esempiu. Cosa sò ste rote lisce lisce, chì pare ch’ùn ci sia nulla sottu ? TUTTUCCIA. - Ci metteremu un cuscinettu. SERENA. - Un’altra osservazione : signora surride spessu, è li stà bè, poichè hà i denti belli. Ma ancu e so gambe ùn sò ingrate, è perchè ùn mustrà le spessu ? TUTTUCCIA. - Cumu fà la cun decenza ? SERENA. - Ùn mancanu l’occasione in Bastia, duve si camina ind’u mullizzu, è si colla è si fala cuntinualmente ! TUTTUCCIA. - Ùn capiscu. SERENA. - Mi spiegu : si trova un pantanu, un pò di lozzu, o peghju ? Si scende di vittura, d’una scala, o ci si monta ? Ùn hè tuttu un pretestu per alzà si a roba à quelle ch’anu u pede è a gamba cum’è Signuria ? Signora i lasci piattà à e sturtine -ci n’hè tante !- è segui u mio cunsigliu : chì ùn s’aiuta s’annega. TUTTUCCIA (pianu). - Chì forca ! (forte) Ci penseremu... Ma ùn ai ancu dettu cumu devu veste mi... Eo credu ch’a mio roba rossa... SERENA. - Li stà male, è li dà l’aria d’una paisana ! TUTTUCCIA. - Ma spicca. SERENA. - Ahù ! Di sti tempi, ci n’hè tante chì nimu ci face attenzione ! Eppoi, in chjesa, frà a ghjente affullata, ùn si vede chè da e spalle insù... TUTTUCCIA. - È allora ? SERENA. - Ogna chì dia in l’ochju sta parte d’a persona. TUTTUCCIA. - Ebbè ? SERENA. - Ora, c’una roba rossa sparisce a faccia cum’è ind’una fiamma. TUTTUCCIA. - Dunque ? SERENA. - Dunque un vestitu spentu, u so grisgiu per esempiu, è u cappellu di listessu culore, cun penna bianca, faranu risaltà e rose d’a carne, è mettendu si l’arechjini è a so cullana di perle scimiscerà tuttu Bastia ! TUTTUCCIA. - Averaghju l’aria d’una pensiunera... SERENA. - Sò quelle appuntu, ch’innamoranu... TUTTUCCIA (ridendu). - I vechji... SERENA. - Tutti... Signora sà bè chì si nasce avà vechji in Bastia... (Entre u sgiò Petru).
SCENA III.
E precedente è u sgiò PETRU.
PETRU (à Serena). - Vai in cucina ! TUTTUCCIA. - Lascia mi la un pocu ; mi abbisogna pè a tuletta di sta sera ! PETRU. - Ùn si dicerebbe chì si tratta d’un ballu ? In isse cerimonie chjesale più a roba hè mudesta è più cunvene ! SERENA . - Sè sgiò leva e chjese à e signore, duve mustreranu e so tulette ? N’e serate ? Ùn ci n’hè più chì a pulitica l’hà tombe... PETRU (bruscu) . - Vai à discorre cù e pignatte, è ùn ti la fà più ripete ! SERENA (pianu, andendu si ne) . - Scrianzatacciu ! A pagherai !... (Esce Serena).
|