|
I.
Primu QUADRU
(L’omu
hè solu. Fermu. Pare ch’ellu aspetti. Ogni tantu guarda l’ora.
À un mumentu datu, feghja una volta à diritta, una à manca,
è po pianu pianu, mette à spizzicà si u nasu. Di prima u
gestu hè discretu è po pianu pianu ci si affaccenda senza
ritenuta.
In
u più bellu sente un rimore. Trasalta. Scopre ch’ellu ci hè
qualchissia è vergugnosu,... mette à parlà....)
(...)
L’altru
: - Apre à chì ora quì, u scagnu di i battelli ?
Ulisse
(chì li parla ma senza dà propiu capu à ciò chì l’altru
hà dettu):- Un vestitu qualunque, grisgiognu anch’ellu
è frustu... Grisgiu è liveru cum’aghju frusta l’anima.
Livera è macca... pesta è annigata...
L’altru
: - Site unu di i battelli ?
Ulisse
(misteriosu) ..i battelli i battelli... po dà
si sì pò dà si nò... (Videndu chì l’altru si ne
vole andà) Innò, state state torna à pena... Ùn
cridite ! mi stò zittu ! Nò nò ! Prumettu di stà mi zittu
nant’à quella di i mo guai... Ùn dicu nunda di i strazii...
a vi prumettu... Ùn aghju più à nimu, ma s’o ùn era micca
solu, a vi ghjurava nant’à u capu di quellu chì mi saria
statu più caru! (sunnieghja) ... più caru... ùn
a sò : un bapu, una mamma, una moglia, un figliolu o una
donna... è ancu un cane... Alò, pusate è fate à pena vista
di stà mi à sente... Mi hà da fà prò mi hà da fà...
Ancu
ciò ch’o pensu è sentu ùn hè uriginale. Hè per quessa
chì spizzicà o micca spizzicà, vogliu crede...
L’altru
: Ah ! eo s’o ùn aghju nunda à fà, apru a me cultella
ed mi appinzu un steccu...
Ulisse
: Vinti anni. Or guardate voi u destinu. Vinti anni è po di
un colpu u nasu. Un ditu chì si ficca pianu pianu, un ditu
timicu, è dopu fruchigna senza misura. Ed hè custì ch’è vo
affaccate voi. Trasaltatu ! aghju trasaltatu, cù u ditu propiu
ficcatu è ùn vi dicu micca a vergogna !
L’altru
: Stecchi nò ? ! chè ? ùn ne appinzate micca, stecchi
!...
Ulisse
:- Catasti, muntini , muntagne di stecchi aghju appinzatu
quì da tantu tempu ch’aspettu... Hè per quessa chì quella
di stu ditu cù u so nasu hè una cosa chì ùn aghju ma’
fattu, cridite la puru... Innò, d’abitudine ùn la facciu
micca. Hè per via ch’ellu ùn ci hè un fiatu stamane... Hè
colpa di a sulitudine, di u silenziu è di u tempu venutu
grisgiu. Ma ancu di più colpa di issa greva di i battelli chì
hè scuppiata eri !
L’altru
(chì li parla ma senza dà propiu capu à ciò chì Ulisse
hà dettu):- Micca nunda, ma quantunque, ùn si
lascia micca a ghjente cusì, intrappulati...
(...)
Ulisse
:-Ùn capiscu cum’hè ch’è vo siate venutu ancu stamane
vistu ch’è vo sapiate cum’è l’altri chì omancu sin’à
stasera battelli nè ci ne entre nè ci ne sorte ! Una trappula
! una trappula ! L’avete visti eri sera quand’ellu si hè
sappiutu ch’ella era scuppiata a greva ? Girandulavanu cum’è
scemi da una banda è da l’altra... Mughji, brioni, pianti,
lacrime, lamenti, ghjisteme è salamine ! L’anu fatte tutte, l’anu
fatte ! Arricurdatevi i cristoni ! ghjesumaria ! putanaccia
inculata in tutte e lingue è u parapiglia è teni sin’à l’attrachju
bughju (riface e duie bande chì si attaccanu lite :
quelli chì sò à favore a greva, è l’altri contra. Pianu
pianu l’Altru entre in ballu anch’ellu):
-
Eo, sò un travagliatore cum’è voi, ma mi ci vole à esse à
tutti i patti in Marseglia stasera ! Allora u battellu hà da
parte, a vi dicu eiu !
-
Sò trè mesi ch’aspettu issu appuntamentu ind’è u
prufessore Untale à La Timone ! (minaccia) S’o
ùn partu oghje, vi facciu un attaccu sopr’à piazza è l’averete
nant’à a cuscenza !
-
Eo, vi ammerdu à voi è i vostri attacchi !
L’altru
: - Ed eiu vi dicu di entre mi in culu voi è i vostri
battelli !
Ulisse
:- S’o ùn trattu issu mercatu dumane matina, ùn mi resta
più chè à chjode è à manghjà chjodi, eo, i mo vinti
uvrieri è e so famiglie...
L’altru
: - Vai chì ùn ti hà da fà male, cù a trippa ch’è
tù ai, o tichjò !
Ulisse
:- Aghju vistu u mumentu chì a cosa devia girà male...
L’altru
- Ancu eo ! Ancu à pena è ci nasce ! È l’altru ? u
cosu... u prufessore...
Ulisse
:- u schinchiseccu !
L’altru
:- avia una diciulella di quelle !
Ulisse
:- Anh quessu si vidia ch’ellu era struitu ma si capia
pocu ciò ch’ellu dicia... Era unu di issi capizzoni chì
studieghjanu a ghjente. Cumu i chjamanu digià ?
L’altru
:- Aspettate ...etnuglubisti..
Ulisse
:- o eccuglubisti ?...
L’altru
: - almenu ch’elli fussinu troppulogisti...
Ulisse
:- ùn vi sò dì à u ghjustu... ma ciò ch’o sò hè l’impressione
ch’ellu mi hà fattu è ch’ella mi hà stampatu in lettare
di spiombu à nant’à a mo memoria. Si hè giratu pianu pianu
ver di a moglia è li hà dettu calmu calmu chì l’isule sò
prigiò...
L’altru
:- Quessa sì a cacciata !
Ulisse
:- Innò perchè ? ! Ùn ci avia mai pensu ma avà chì a
sò, ùn possu sculinà verità più vera chè quessa.
Imprigiunati ! simu imprigiunati !
L’altru
: Bella scuperta, andate puru ! (irunia amara)
È bè eo, videte, mi ne sò avvistu subitu !
Ulisse
:- È dunque, mi hè rivenutu di un colpu quant’o era
statu tontu è spenseratu ! Ùn mi rendia contu di nunda...
L’altru
:- State à vede : vi sarà ancu accaduta di pensà ch’è
vo erate beatu...
Ulisse
:- Deh facia è pensava anch’eiu cum’è l’altri ! Ùn
sò s’è vo vi pudete figurà l’incuscenza chì ci tenia,
chì ùn sapiamu nè di l’isule, nè di e prigiò, nè di u
restu... Campavamu è basta ! A matina ci aisavamu è s’ellu
ci era u sole, ridiamu à u sole...è, ...s’ellu era neve,
...acqua o ventu, ... è bè ! ridiamu quantunque...
L’altru
:- À mè ùn mi stupisce : u sole s’ellu manca ind’è
voi, ùn stà tantu à vultà, ùn hè vera ?...
Ulisse
:- Aviamu i figlioli è li davamu l’allevu ch’elli ci
avia datu quelli prima di noi... Faciamu l’amore, eramu
attenti à l’emuzione di i sensi è di u core, aviamu i nostri
sciali è e nostre sciagure....
L’altru
:- È cantu micca ? Sò siguru chì ogni tantu quellu
sirinatu, quella impruvisata...
Ulisse
:- Quessa po sì ! Cantà, cantavamu, iè cantavamu duv’è
quand’ella ci incurnava di cantà ! è ancu à voce rivolta (mette
à cantà, à voce rivolta, è di un colpu, pianta, inchietu...)...
iè, canti ! canti ! è canti !... è castighi dinò quand’ella
era tempu di castighi... Accettavamu tuttu cum’è s’ellu
fussi naturale !
Ma
quella di l’isula cum’è una prigiò ùn l’aviamu micca...
Hè dopu ch’o mi sò accortu di tuttu...
Imprigiunati...
Eccu ciò ch’è no simu noi altri chì stemu nant’à l’isule...
Imprigiunati... È tandu ùn si tratta più di sapè s’è no
simu nucenti o rei, ma solu di sapè e misfatte ch’è no avemu
fattu.
(...)
Hè
un pezzu ch’è vo mi fighjate, iè.. sò bruttu è vechju.. è
tristu... è t’aghju a gola asciutta... u core nò, a gola..
è e labre... Asciutte da ùn pudè più ride... S’o ridu, si
anu da sbaccà... aghju da ride sangue...
Vi
dumandate issò ch’aspettu... nè nimu ! nè nunda !
Vi
dumandate quale sò... In fatti ùn sò nè nisunu nè
qualchissia, postu chì sò toccu da issa malatia ch’elli
chjamanu amnesia... Un nome l’aghju è ancu una casata, ma ùn
ci hè l’arte ch’o mi ne arricurdessi. Allora chjamate mi
Pasquale, Ulisse o Nimu, chì hè listessa ! Ùn mi arricordu
mai da u capu à u mentu. Facciu una cosa è dopu ùn sò più
ch’o l’aghju fatta... Aa ! Lasciate mi fighjà, pianu pianu,
cù u tempu è cù l’asgiu a vostra faccia... A vostra faccia
cum’ella hè a faccia di l’omi... oghje...
Lasciate
mi fighjà vi da cima à in fondu ch’o vechi l’omu s’ellu
hè cambiatu... dapoi tantu tempu...
Innò,
ùn mi pare cambiatu... Vistu cusì, ùn ci hè stampa di tutta
issa fanga chì ci era in tempi di una volta... Fanga in faccia
è fanga in core... Oghje site bianchi bianchi è forse un pocu
sbiaditi... Bianchi cum’è lenzole è guasi guasi s’o vi
toccu di ditu quì nant’à a masca, mi pare u mo ditu ch’ellu
si hà da ficcà è trapanà vi pella è polpa... Sarà tuttu
stu lume eletricu duv’è vo site ghjornu è notte. Ti avete e
carne livere cum’è lenzole vechje...
Aiò
ùn mi fighjate cusì... Vi facciu paura... a mo faccia ?...
Innò, ùn sò micca scemu ! sò amnesicu ! a mo voce ?... hè a
mo voce chì vi frastorna... nò, ùn hè micca quella ch’è
vo pensate ! micca Voce di l’Aldilà ! Dicerebbe piuttostu di
cantina... erbatavacca è vinu... allora vulete ch’ella ùn
sia una cria fosca !
In
i tempi cantava ancu eiu... vulete vede ? innò, mi piacia
tuttu... vulete sente ? (si sgorga parechje volte,
ridichjuleghja per scusà si di a voce arghita) ah ! e
voce spurgulate, sapete... (si sgorga dinò è po mette à
cantà, ma quand’ellu averà trovu u so versu, si hà da
piantà in pienu cantu, impauritu..., è po rimette à parlà à
voce bassa, cum’è s’ellu si vulia piattà...)
Scusate ! scusate ! hè sempre cusì ! mi piacerebbe tantu à
pudè cantà, ma ùn possu.
Hè
cume s’ellu ci fussi qualcosa à impedì mi ne, una cosa
tremenda accaduta in tempi cusì landani chì a nostra mimoria
ùn ne hà pussutu tene chè un ricordu incertu è scappaticciu.
Avete
da ride, ma certe volte mi lascia l’impressione strana di una
stonda for’di tempu, quandu i seculi si eranu sempre
zitelli... Tandu ùn era micca stalvatu à bastanza cose da
pudè dì ch’è no t’aviamu una storia...Tandu campavamu
senza vede ci misurati l’anni è i ghjorni. Ghjente senza
passatu ! ma senza crimini, ghjente nucente ! Una scimizia di
siguru, ma più và è più mi pare un’idea ghjusta.
Tante
altre volte hè cume s’ella mi fussi stata difesa di cantà da
una voce venuta da quassù,... innò, piuttostu da quelli d’inghjò
(insegna l’Infernu).
Tandu
po, sò stonde senza ghjudiziu. Hè tandu ch’elle si affaccanu
Elle. Sò elle chì ùn volenu micca !
L’altru
(tardellendu è inchietu) : Bùh chì fretu !
di un colpu... Oh ? ! u sentite stu fretu ! Quì, ci hè da
piglià a morte !...
Ulisse
(sunnieghja):- Ùn volenu più ; ùn ci aghju
più dirittu... (sunniendu è stacchendu e sillabe)
Ci hè-da piglià a morte... Elle cantanu, sì ! Un cantu
feroce, trà mughju è musica, di marmaru è di sangue
sbruffatu... Tenì, e sentite ? ...Sò Elle, propiu... Venite
quì, venite, ma zittu ! bè, ed e vi facciu vede...(durante
tuttu u passu chì seguita, immubilità è indiferenza di L’altru
cum’è s’ellu ùn vidissi nunda)
(...)
II.
Segondu QUADRU
(1)
(Ulisse hà fattu un gestu cum’è s’ellu sgrignava qualchì
tendone invisivule... Passu ispiratu da Sofocle. A visione
suggerita hè quella di e Furie chì accampanu à Oreste in
pienu tempiu di Apullone... in u mentre stessu chì a visione
hè palisata scoppia un cantu duru è feroce, intricciatu à
urli minacciosi è brioni di terrore. L’effettu da circà hè
u cuntrastu trà a furia è u muvimentu di u cantu è l’immubilità
perfetta di a scena. I mughji stancianu à pocu à pocu)
PRIMA
VOCE : Oimè ! orrendu à dì è orrendu à fighjà, issa
cosa chì mi lampa fora di u tempiu di Apullone !... Mi n’andava
ver di issu locu santu, duve si accatastanu a ropa è i doni
offerti, ed eccu ch’o vecu, vicinu à l’Umbilicu sacru di u
Diu, l’omu carcu à infamia, u disgraziatu. In dinochje si hè
lampatu è preca, è pesa e mani sucidose da u fiume di sangue
chì li ne sgotta cuntinuu. A so spada hè nuda è insanguinata
da a ferita rossa è fresca, è porghje una ramella d’alivu u
malabiatu, è ci hà imbucinatu ingiru i frisgi, à l’usu di i
supplicanti antichi. Di pettu à ellu, zitte, a banda di donne
addurmintate ! Ma quesse ùn sò donne ! sò mostri sò, sò
Gurgone !... è ancu ùn parenu micca propiu Gurgone ! sò
peghju ! un spaventu vivu !
(Piglia
subitu subitu un’altra voce, quella di l’Apullone prutettore
di Oreste)
SEGONDA
VOCE : Eccu ! L’aghju lampatu u sonnu à dossu è l’aghju
vinte, ma solu per una stonda. Sò brutte, sò crudele, ma sò
divinità anch’elle è contr’à i dei, si pò pocu si pò...
Sò elle, e vergine maladette di una volta, ùn ci si avvicina
nè diu, nè omu, nè animale. Sò nate per fà male, è li
piace u Bughju è l’Ombra duv’ellu stà u Male. Ma tù,
scappa è scappa luntanu chì ùn ti anu da lacà corre per stu
pocu !
(Elle,
voce furibonda)
TERZA
VOCE (in parechje) : Merà lu, merà lu chì fughje l’assassinu,
a ci hà fatta à u lampu ! Merà cum’ellu salta ! Merà s’ellu
corre... Ma corghi quant’ellu vole, li ci achjicchemu à
pressu cum’è cagne arrabiate. Ancu s’ellu fughje sottu
terra l’omu ùn la si pò francà ! Cù ciò ch’ellu porta
à dossu ùn la si pò francà ! Nè mancu cù issu diu chì li
dà aiutu, agrottu è prutezzione !
(Di
colpu tutta a scena sparisce è si volta à u marinare Ulisse)
(2)
Ulisse
: Hè per quella chì u cantu s’ellu mi nasce in
core, mi ferma in gola subitu subitu... Chì fighjate ? chì
fighjate ? (risa) Mi fighjate e mani, i piechi ingiru à
l’ochji, a fronte sbaccata à solchi è i membri nudacciuti di
un vechju... Vecu ch’è vo vulete dumandà una cosa... una
dumanda, o duie... o parechje... Parlate senza trimà...
L’altru
:- À chì ora l’aprenu stamane stu scagnacciu di merda !
?
Ulisse
:- Vulete sapè quanti anni aghju ? (risa) A
vechjaia ch’o aghju à dossu, hè quessa chì vi stumaca ? Ùn
vi ne fate, ùn vi ne fate, aghju da turnà giovanu dinò...
(rimore...
traspedighjimi... ùn si vede à nimu ma ellu face cume s’elli
passavanu davanti una folla cuntinua di ghjente)
Lacate
li passà tutti... nimu face casu... ùn ci vedenu micca...
Vi
inchietate chè ? vi inchietate di sente chì issa voce chì vi
paria roza è fosca, avà a sentite dolce, chì ingiuvanisce è
chì vi allusinga... ùn vi inchietate chì vi aghju da cuntà
tuttu...
Ùn
dite nunda ? Ùn vulete dì nunda ? Ùn face nunda s’è vo ùn
vulete parlà perchè chì sò ciò ch’è vo pudereste dì...
Puderete esse cusì... aspettate...
Dicerebbemu
cusì...
III.
Terzu QUADRU
(...)
Ulisse
: Voi, invece di avè tutte isse valisge, sacchi è
sacchetti, sareste digià à pusà quì. Vi sareste statu zittu
sin’à tandu, addentatu à un troncu di salcicciu cù mezu
pane è una meza sana di vinu... Avete finitu di mastucà, v’asciuvate
a bocca -ùn sò s’è vo vi tirate un rottu dopu manghjà ?...
sì ?... nò ? bon ! ùn face nunda- ed hè tandu ch’è no
mettimu à chjachjarà... Femu contu di un dialogu trà dui chì
unu tuttu reale è l’altru tuttu stranu... Eo sarebbe l’omu
stranu è voi sareste quellu chì li dà capu. Ferebbe à pocu
pressu cusì a nostra ragiunata...
(Da
quì tuttu u passu pò esse interpretatu sia da dui persunagi
(Ulisse è l’Altru cum’è sopra, o pigliendu u cuntrariu
Ulisse=voi, L’altru=eo) o da unu solu (Ulisse) chì face e
duie parte)
EO
:- Innò, tutti i ghjorni... Quì, ci vengu tutti i ghjorni
ci vengu...
VOI
:- Ùn t’aghju mai vistu... oghje t’aghju vistu vene
pianu pianu rente à u mare pè a falata di e Palme...
EO
:- Ci vengu tutti i ghjorni, ci vengu... Vengu è
stò...quant’ellu ci vole ! Mi ne vengu pianu pianu rente à u
mare pè a falata di e Palme...
VOI
:- Ti cansi cù l’altri ad aspettà...
EO
:- Mi ficcu trà quelli chì aspettanu è suppongu chì à
vede ci cusì, tutti accumpulati daretu à issi cateri chì
serranu a calata, ancu s’è vo mi avessite vistu ùn ci era
ragiò alcuna di dà capu à mè più chè à un antru...
VOI
:- Allora, ùn pudia micca sapè, hè capita.
EO
:- Hè capita, ùn pudiate sapè. Trà l’angoscia di
quelli chì aspettanu è a meia, da fora pensu ch’ellu ùn si
vede nisuna differenza... Ma a differenza hè tamanta, cridite
puru...
(...)
VOI
:- Di solitu ch’elli sianu aviò, treni o battelli, hè
strana ma di regula mi ne infuttu...
EO
:- Mi ne infuttu anch’eiu, ma quantunque un battellu chì
entre in portu ùn hè micca nunda. Ancu oghje hè una cosa
strana perchè vi piglia sempre à l’imprivisu un battellu
chì spunta ! Tandu nò ! Si vidia di prima u fumaghjolu chì
spuntava da sopra a ghjittata chì prutege u portu da l’assalti
furibondu di u marosu...
VOI
:- « l’assalti furibondu di u marosu », o cumpà, voi
sì chì !
EO
:- Zittu !... Tandu, hè sigura ch’ella era più
spetaculare. Un fumaghjolu... una stinzata longa di fume mezu
neru è mezu biancu... è dopu a girata à u fanale, un colpu di
sirena...
(...)
EO
:- Oghje, cù i ferries hè tutt’altra cosa. Ghjunghjenu,
cappianu ropa è ghjente, è ripartenu in un lampu. A vi facenu
cusì... fruuuttt ! Una sola cosa m’arresta è mi tene l’attenzione...
hè quand’ellu gira... Gira pè presentà si à l’entrata di
u portu... tandu pare firmatu, carcu di lume è di ombra,
luccicu di sole è di sale, fieru di pettu à noi. Pare un
casale, un catafalcu innalzatu, una muntagna crisciuta nant’à
u mare, di un colpu. Una muntagna o un casale, à u ghjustu ùn
sò a figura ch’aghju in mente tandu...
VOI
:- O una catedrale...
EO
:- Voi esagerate (ride è alza e spalle) una
catedrale ! voi po allora ! Fora di quessa l’arrivata in
portu, mi impremenu pocu i battelli... S’è vo fate riflessu
una cria, hè nurmale ch’o ùn ci avessi primura... Sò quì
perchè chì sò obligatu à vene. Innò, ùn hè micca quessa,
nimu mi dà l’ordine di vene. Hè una cosa persunale. Ùn la
pudete micca capì, allora hè megliu à ùn perde tempu è
forza à spiicà... Vengu perchè sò obligatu !
(...)
S’omu
mi caccia u cosu di aspettà, mi sbrisgiuleghju quì davanti à
voi, è ete da maraviglià ancu è dumandà vi s’è vo ùn ete
micca sunniatu...
(voce
feminile... un cantu dolce è misteriosu... lindu è tenace ma
dolce... l’omu hè impauritu... hà persu a so calma...
sbattuleghja da una banda à l’altra cum’è per fughje. Più
cresce u cantu cù a so dulcezza, più cresce u spaventu di l’omu)
EO :-Tenite
mi, tenite.. chì sò elle... e sentite ancu voi neh ? e sentite
? ! Anu da vene... Ci chjamanu... merà ci chjamanu... ma ùn ci
vole micca innò ! ùn ci vole micca à andà... tenite mi
tenite mi... Ùn vi avvicinate bè ! ùn vi avvicinate !
Listesse ! Sò torna elle, sò elle ! e cagne arrabiate ! e
vergine maladette ! e dee di l’Infernu... Vi allusinganu è
dopu vi strappanu in mille pezzi...
IV.
Quartu QUADRU
U
Curifeu : Circe a Maga m’avia prevenutu : « di prima ai
da ghjunghje in e loche di e Sirene... »
U
CORU DI I MARINARI
A
so voce incappia ogni omu chì l’accosta...
S’è
unu si avvicina è senza sapè sente...
Ci
hà da perde i soi, a vita è a mente...
L’armunia
di u cantu l’inchjoda à e Sirene...
Centu
mila cadaveri, ochji privi di lume...
Elle
sò donne è mostri, a morte e si lecca...
Nant’à
l’osse sbiadite a pelle ci s’assecca...
Tù,
Viaghja senza piantà !...
Impasta
un po’ di cera dolce cum’è lu mele...
Tuppa
l’arechje à tutti, marinari è i cumpagni...
Ch’ellu
ùn li venga u tichju di sente risa è lagni
È
vai senza trimà !...
È
tù, s’ella ti garba, e poi puru sente...
Ma
nant’à la nave lesta stà à mani ligate...
Cusì
arrittu è fermu, à u maghju inchjudatu...
Ti
n’ai da pudè gode u cantu di e Sirene...
(ripiglia
u curifeu... À traversu à a so persona parla a voce d’Ulisse)
U
Curifeu : Allora simu andati ... A nostra nave nera è
solida ùn hè stata tantu à ghjunghje vicinu à l’isula di E
Sirene... Di colpu u ventu stancia... Ci fighjemu insichitu...
Hè bunace cumpletta... U mare hè in aggrancu... I marinari
imbucinanu e vele ed e lampanu in fondu à u battellu... Mettenu
di manu à i remi chì battenu l’onda imbiancata ad ogni
mossa... Pigliu è tagliu à pezzi un pastone cum’ella hà
dettu Circe.. A cera torna umule... Ne aghju fattu tanti
stuppini è tappu l’arechje di tutti quanti i mo cumpagni...
È li dumandu di ligà mi... Mi stringhjenu arrimbatu à u
maghju maestru, è mi leganu pedi è mani... U mare torna
grisgiu è menanu i remi... Ci avvicinemu è pruvemu à passà
in freccia ma e Sirene ci vedenu... È spicca u so cantu,
accumpagnatu di a musica dolce cum’è mele di una fiscola è
di una lira :
U
CORU DI E SIRENE
Ulisse,
pianta quì è veni ci à vicinu...
Sì
u vantu di i Grechi cù e to prove divine
Ferma
u to vascellu à sente e nostre voce
Ùn
ci ne passò mai nave longu à sta foce
Senza
gode si u cantu natu à e nostre labre
Durghjuleghjanu
i sensi è l’Universu s’apre
Imbalsama
u core, allumineghja a mente
Si
palesa u Distinu à chì ci stà attente
Ulisse,
pianta quì è veni ci à vicinu...
Ulisse
: Cusì dicenu è mi trasonda una vampa dolce è calda è
mughju ch’elli mi cappiinu... ch’elli mi caccinu isse
fune... ch’elli taglinu issi canapi... ch’elle scrizzinu
isse ghjuncule... Elli ùn sentenu... È mi stringhjenu ancu di
più, m’ammanettanu, mi atturcinanu mani è parolla...
(...)
Sò
liberu, vò ! Sò in u ciottu di i scogli, à u nodu di i sogni,
à l’onfalu di a voce è di a vita ed a vecu...
(tonu
chì cambia, recitativu, una visione sublime) Custì
daretu à i scogli, a rena hè meza d’oru spampillulente è
meza di ombra fresca. Face un lettu cupputu di notte è di lume.
L’alghe sò soffice cum’è piume è rimurose à pena cum’è
carezze ed ella mi aspetta. Ùn hà piantatu di cantà è face
cennu ch’o avanzi è mi avvicingu... Guasi à tuccà la... Hè
latte è sangue è musca tutta... Aghju a frebba à dossu è u
sole mi introna. U sole mi pichja in i sensi. U cantu hè zeppu
cum’è a bugna è empie l’aria, face più corda a petra è u
mare daretu ci s’annanna, cum’è diciulimi di una
criatura... Mi avvicingu à mani tese è scartu i tendoni di u
riverbaru... I so ochji mi feghjanu è ridenu... ùn hà
piantatu di cantà : a so voce mummuleghja carezze... u mare
cantichjeghja daretu à noi nant’à a batticcia. A feghju...
Ella mi ride sempre... U lume tantu l’incroscia tutta è m’innamoru...
Hè
tandu ch’elle sò scalate l’altre duie ! Una sunava di lira
è l’altra di fiscola. Anu fattu pezzi cù i so strumenti nant’à
i scogli pinzii scrizzavanu e scaglie di a lira è di a
fiscola... È sò turnate draghi... Si sò lampate in un frombu
minacciosu di l’ale... Un fiscu duru è crudu, l’aria
schjatta ad ogni latu è falanu lampi è saette ! I so urli
fiscanu cum’è l’Aquilone... Simu accampati da ogni banda...
A giuvanotta si hè lampata à l’agrottu di e mo bracce ma e
duie Furie ci giranu sopra cum’è sunniacci foschi è
orrendi... Sgotta sangue in ogni locu è l’anu chjappa è a si
tiranu in daretu à i scogli è li sgranfianu a faccia è li
ficcanu e so unghje feroce in e carne chì mughjanu... Mi sò
lampatu à pressu à elle è trè volte mi anu fattu fronte
fischendu è ughjulendu è pruvendu à truellà mi l’ochji cù
e lame di i so bizzichi.
Una
mi ritenia è l’altra purtava via a puveraccia è l’aghju
intesa chì dicia : « O Lisula, o Lisula, Leucosia stupida
traditora, oramai ùn ci veni più nunda. A traditora a nichemu
da surella ! Ùn ci veni più nunda ed ai compiu a to vita ! Ti
chjamanu ma sì Leucosia Biancaforma ma sì fosca è bughja cum’è
a bugia ! Hè prontu u to castigu ! Eri pronta à barattà l’eternu
di u mondu divinu per l’ochjata di un omu ! Allora piglia ciò
chì ti vene ! » Ed hà messu à strappà li e carne cù e so
unghje di ferru...
A
curciarella si hè girata pè l’ultima volta è hà tiratu un
mughju d’addisperu : « Ulisse, vai, vai scappa luntanu è
arricorda ti di Lisula detta Leucosia ». Dopu u mostru a si hà
tirata via è tuttu si hè cunfusu. Ùn si vidia più da celu à
mare è à terra. E porte di u celu si sò sbaccate è u mare da
u prufondu hà ripetutu trè volte isse parolle : « Arricorda
ti di Lisula chì sarà sempre forma di i to sogni ».
(...)
U
CORU
O
Lisula, Leucosia zitella
U
to visu mi si hè caru
Ti
anu fattu lu macellu
U
to cantu si hè firmatu
T’aghju
l’anima urfanella
Nù
i mo sensi infrebbati
L’acqua
si hè inturbidita
A
memoria mi hè amara
Oghje
u lume hè sparitu
(...)
V.Quintu
quaDru
(...)
Ulisse
: Scusate mi ma aghju persu u filu... Innò ùn sò micca
solu l’anni... Puru quandu era un zitellu... anh iè ! dicia
di u battellu quandu ellu gira pè presentà si à l’entrata
di u portu : fermu, altu carcu di lume
L’altru
:- è di ombra...
Ulisse
: - è di ombra !
L’altru
: luccicu di sole è di sale...
Ulisse
:- è di sale, ghjusta ! Pare un casale !
L’altru
:- un casale di sale !
Ulisse
:- ùn trovu micca innò !.. un casale catafalcu, una
muntagna almanaccata nant’à u mare sottu à i nostri ochji di
un colpu. Una muntagna o un casale, un’isula chì di colpu vi
mette ammanitu un antru mondu... Hè propiu per vede quessa ch’o
sente issa forza chì mi oblicheghja... È po e voce... e .. e
sentite ne ?
L’altru
:- Beh ! eiu ùn sentu nunda... ma sò statu sempre pocu
sentachju... ma issa greva, pensate chì stasera tuttu hà da
esse finitu !
(...)
L’altru
:- (ironicu) In soma falate quì per l’isule
? !
Ulisse
:- À puntu ! hè propiu quessa ! s’è vo mi cacciate l’isule...
mi cacciate u sole è l’acqua, a terra è u ventu, mi cavate a
mimoria, mi cacciate tuttu !
L’altru
- (ancu di più ironicu è sarcasticu) Ed hè per
quella chì oghje ùn si pudia mancà... Quardate mi quessa ! (gestu
chì insegna u mare viotu di battelli, rabiosu)
ah ! ùn ci hè battelli nè nunda per parà ci a vista, andate
puru !
Ulisse
:- Oghje, hè un antru affare. Hè un ghjornu benedettu chì
hè ghjornu dopu à libecciu. S’è vo site attente à l’isule
in generale sò ghjurnate beate. Iè, ne vale a pena di aspettà
le quand’elle si palesanu cum’è oghje.
Vecu
ch’è vo ùn pudete stà fermu... S’è vo ùn avete
pazienza, ùn e puderete vede... Affaccanu pianu pianu... una
appressu à l’altra, daretu à issu velu di nebia chì si
pesa... Tenì, e videte ? Merà le ! merà le ! Chì vi aghju
dettu ? neh ? Chì vi aghju dettu ? !
L’altru
:- Cumu si chjamanu ?
Ulisse
:- Fate bè di dumandà à mè chì l’altri si sbaglianu
sempre. Ci hè Capraia, l’Elba è po Monte Cristo...
Sò
i so nomi d’avà perchè chì in i tempi ti avianu nomi di
Sirene. Tandu si chjamavanu Aglaope -vole dì «
Belluvisu », Molpe, « Musica », « Allusingu » Peisinoe,
« Parolledolce » Telxepeia, « Visubugia » Telxiope...
(...)
Ulisse
:- A Gorgona. Mi vene u fretu à l’osse solu di sente u so
nome. (sunniendu) Soca sarà custì ch’elli a mi
anu imprigiunata s’ella si hè sempre viva...
Questa
quì hè Capraia
(si
accorghje chì l’altru ùn lu stà più a sente)
Bon
! Vi ne infuttite ancu voi... Avete tortu... ma s’è vo
pensate cusì, ùn ci possu fà nunda... U nostru mondu hè
fattu cusì : isule, acqua è basta....
VI.Sestu
quaDru
(...)
U
tontu : Isule, pasta è acqua in bocca !
(Scaccanata
generale)
Primu
marinare: Hè propiu tontu... (ride è di colpu, muta
di versu)... A passata di Caribde è di Scilla ùn precu
à nimu di avè vistu visti ciò ch’è no avemu vistu noi !
Segondu
marinare: O lu spaventu ! Fate contu un scogliu tamantu...
ma tamantu !
Primu
marinare: Cù in pienu mezu, a bocca di l’Infernu...
Segondu
marinare: Un capu tufunatu : a bocca bughja è chì lampa u
tanfu... Simu passati à cantu.
Primu
marinare: Si surpa tuttu u mare... Si vede u marosu chì
ghjunghje da luntanu... Ella, a draga, a serpa avvelinata, u
stinza, u torce u porta sin’à noi...
Segondu
marinare: U sbruffa, rabiosu, nant’à e tavule di a nave
chì si lagna...
Primu
marinare: L’acqua si hè fatta funa è stringhje i
battelli...
Segondu
marinare: Ed u mostru ci aspetta, à gola sbalancata... Simu
passati à cantu guasi à tuccà la...
(...)
Terzu
marinare : Dice chì certe volte si sente a voce di l’altra,
a prigiunera...
Segondu
marinare: A curciarella...
Terzu
marinare : Di nome Leucosia, nucente è pura cum’è un
alitu d’alba...
Segondu
marinare: Legera cum’è un’isula, in cima à u marosu...
Primu
marinare: Peghju per ella ! S’ella hè stata punita, segnu
ch’ella avia fattu u male !
Quartu
marinare : Dice chì sò l’altre duie, e sarpe, e draghe.
Anu gosu u so male...
U
tontu : Isse donne ùn sò culpevule ! Sò state maladette !
Ghjove l’hà impetrate ! N’hà fattu dui scogli ! Ghjove hè
statu ingannatu da u furbu d’Ulisse. Hè culpevule ellu !
Appinzate u palu o zitelli u li ficcheremu ind’è l’ochju ch’ellu
t’hà in fronte !
Primu
marinare (cù gestu oscenu) : À mumenti ti dò di l’ochju
è di u palu !
(Scaccanate
in u gruppu)
Primu
marinare: Malfidate vi d’issi scogli chì sò mostri
marini.
U
tontu : In tempi di una volta isse petre eranu femine. E
femine eranu canti... Ariette un pocu lazze poste à gallu di l’acqua,
chete cum’è penseri, lebie cum’è ricami... Dissegnu di una
costa, pettu di a Sicilia. Fate vi la cuntà da i vechji
marinari...
Segondu
marinare: Quella di Ulisse a mi hà conta un vechju pastore
cecu. Era pueta anch’ellu. Tamantu cum’è l’Orcu...
Tamantu ma più debule chè e so pecure. Prima era statu pastore
è li avianu crepatu l’ochji... A mi hà detta una volta ch’o
navigava pè isse bande custì... Hà dettu di ùn circà la
più, a zitella... Ellu sapia tuttu... A passata hè bella
trista... A giovana si chjamava Leucosia, vole dì Belluvisu.
Ulisse hè scalatu è l’hà chjamata Lisula. L’anu tomba e
surelle... Ma chì male avia fattu a tinta ?
U
tontu : Innò, micca e surelle! Ùn li anu fattu nunda. Sò
vittime anch’elle. Una sunava di lira è l’altra di fiscola
! U mare si hè vindicatu... Una... di nome Caribde, era
figliola di a Terra è di u Mare. Ghjove li hà lampatu a so
saetta à dossu... curciarella ! Hè colpa di Ulisse...
(...)
(U
puntanu è cuntinueghjanu à parlà trà d’elli... U tontu si
mette di latu... Si sente à ellu per u più è ogni tantu una
voce scappata da u gruppu di l’altri chì chjachjareghjanu)
U
tontu : Avà hè diventata un scogliu goffu, orrendu è
bughju. Si ingolle tutta l’acqua... Cusì (gestu d’ingunfià
si)... Si empie, si empie... L’acqua entre per tutti i tufoni
è per tutte l’incritte... Inghjotte tuttu : u mare... i
mostri... i fangotti di l’alghe verde è i suspiri infiniti di
e gravette scimattulite ed i battelli chì spariscenu sani sani
cù tuttu l’equipagiu... I si inghjotte è pianghje. L’alta
cundanna...
Voce
: Simu passati à cantu...
U
tontu : Si ingonfia è po si ingonfia ! Pronta à
scuppià... Un scogliu techju d’acqua ! Sbruminzulatu à mille
pezzi ! Sbotta da tutte e parte... Cundannata à tumbà !
Voce
: à cantu à tanti canti...
U
tontu : mille gocce di sangue
Voce
: a timpesta battia...
U
tontu : mille vele stracciate
Voce
: è l’aghju viste, orrende...
U
tontu : Da l’altra parte di e Bocche... Ulisse l’hà
burlati à tutti... In pezzi a lira curva, sunora è bella !
Voce
: Duie cù u staffile...
U
tontu : È po l’altra, chjamata Scilla... hè turnata anch’ella
scogliu spaventosu, tetru è traditore ! Ghjove li hà culpita
di fulmine è ciuttata in mare in e Bocche di Messina o
curciarella anch’ella! In pezzi a fiscola ! Tante morte per
nunda...
Voce
: Dui mostri chì minaccianu à Ulisse
U
tontu :
Ulisse,
o Ulisse,
Figliolu
di u viziu è di a Bugia
L’ai
burlati à tutti. Ancu à Ghjove, u Rè di i Dii
l’ai
ingannatu
Voce
: Ulisse tribulatu...
U
tontu :
Ulisse,
Ulisse,
Voce
di mele, core di fele,
Mente
di pece
Ùn
ci hè più lege
Core
à dispettu
Una
petra in pettu
Voce
: A ti anu cacciata da e bracce i dui draghi ! un cantu
cusì tristu... Una chjamata Leucosia... cantava... un cantu
cusì dolce... l’anu chjamata Lisula...
Primu
marinare:- una spelonca aperta, sbalancata sopr’à l’abissu
Segondu
marinare:- u mostru si hè impustatu indrentu ... e Bocche
sò strette... Scilla : mezu donna è mezu Bestia à l’insù...
È cane à l’inghjò...
Voce
: L’altra sona di lira, sonu chì inghjenna schjuma una
chjamata Scilla...
Terzu
marinare:- una cagna arrabiata, cù cinque altre cagne
spaventose cum’è ella, a giuvanotta hè prigiunera... Guai a
chì si avvicina...
Voce
: A chjamanu Caribde, quella di a fiscola...
U
tontu : In fondu in fondu di l’abissu, u visu di a
giuvanotta... Leucosia parla ma ùn si sente !
Terzu
marinare: - Sentite cum’ella abbaghja
Voce
: sei cani feroci, li sgotta u sangue in bocca
U
tontu :- Zitti ! zitti i cani ! Lisula dice qualcosa
Quartu
marinare:- Ulisse, Ulisse, un cantu cusì tristu...
Voce
: L’anu chjamata Scilla, sunatora di lira
U
tontu : Sò duie... da una banda è da l’altra... Tenenu u
canale... Di nome Caribde è Scilla... a panza di e nave sguille
è si sgrisgia... A spelonca ciambotta... i scogli sò
martelli... Attenti ! attenti ! Ci entre l’acqua verde in a
ferita... Gira è surpa tuttu... È Caribde ride... è l’abbaghju
di Scilla...
U
tontu : E voce ch’ellu hà in core
Un
altru : Nimu l’hà mai viste
U
tontu : E surelle fatale
Un
altru : Soca l’hà inventate
U
tontu : E so fantasime fatte carne è acqua
Un
altru : Hè bestia dispettosa
(...)
VI.Settimu
quaDru
(...)
Ulisse
: Innò, ùn scappate cusì ! sentite !
L’altru
: Iè ! và bè ! un’antra volta...
Ulisse
: Innò, aspettate ! ùn sapete micca tuttu !
L’altru
(indirizzendu si à un marinare) : S’o fussi in
voi, m’occuperebbe à pena di u vechjettu quallà...
Primu
marinare : Quale ? Ulisse ! Andate andate chì s’è vo u
state à sente, battelli per stu pocu ùn ne pigliate, andate
puru !
L’altru
: Anh ! si chjama Ulisse si chjama ? è bè ! ùn sò s’ellu
hà da truvà subitu à Itaca è inguantà si à Penelope a
moglia !
(scaccanata
generale)
Segondu
marinare:- Vecu ch’ellu vi hà contu di una chjamata
Leucosia...
(scaccanata
generale)
Terzu
marinare (rifendu à Ulisse): Dice chì certe
volte si sente a voce di l’altra, a prigiunera...
Segondu
marinare (listessu ghjocu) : A curciarella...
Terzu
marinare : Di nome Leucosia, nucente è pura cum’è un
alitu d’alba...
Segondu
marinare: Legera cum’è un’isula, in cima à u marosu...
(...)
(in
issu mentre si hè affaccatu unu, pacchetti è valisge, un
viaghjatore... ùn hà micca rimarcatu chì u scagnu hè apertu)
L’omu
: - Apre à chì ora quì, u scagnu di i battelli ?
Ulisse
(si pesa è cum’è s’ellu ùn avessi intesu nunda):-
Un vestitu qualunque, grisgiognu anch’ellu è frustu...
Grisgiu è liveru cum’aghju frusta l’anima. Livera è
macca... pesta è annigata...
L’omu
: - Site unu di i battelli ?
Ulisse
(misteriosu) ..i battelli i battelli... po dà si sì
pò dà si nò... (Videndu chì l’altru si ne và)
Innò, state state torna à pena... Ùn cridite ! mi stò zittu
! Nò nò ! Prumettu di stà mi zittu nant’à quella di i mo
guai... Ùn dicu nunda di i strazii... a vi prumettu...
(ferma
solu solu)
Vinti
anni. Or guardate voi u destinu....
(Caccia
una cultella d’istacca, riguara un pezzu di legnu è mette à
appinzà lu, cù gesti accurati...)
FINE
|