I.
Primu quadru
(Una
calata longu à u mare. Di pettu, si vedenu parechje isule. Una
panca à primu livellu. Calatu nantu, un marinare chjamatu Ulisse.
Vechju. L’omu hè solu. Fermu. Pare ch’ellu aspetti. Ogni
tantu guarda l’ora. À un mumentu datu, feghja una volta à
diritta, una à manca, è po pianu pianu, mette à spizzicà si u
nasu. Di prima u gestu hè discretu è po pianu pianu ci si
affaccenda senza ritenuta. In u più bellu sente un rimore.
Trasalta. Scopre ch’ellu ci hè qualchissia è vergugnosu,...
mette à parlà...)
Ulisse
:- Scusate, hè a prima volta... a prima, a vi ghjurgu ! Mi
cascanu tutte à dossu. Cusì di bon core !. In quantu à mè,
sarà stata a prima volta ch’o mi stuzzicava u nasu ! Sò vinti
anni ch’o ghjungu quì. Vi assigurgu ch’ella hè a prima volta
ch’o mi toccu u nasu... ed hè ghjustu issu ghjornu custì ch’elli
mi cascanu à dossu i vostri ochji ! Mi anu scupertu è palisatu :
ùn omettu grisgiu, nè goffu nè bellaghju. Sta barretta di
marinare chì si porta tutte e timpeste di tutti i tempurali dapoi
chì u tempu è tempu è chì l’omi... provanu à esse omi !
(l’altru
chì pruverà à piglià a parolla senza fà ci la hè una persona
omu o donna chì hà da firmà ind’ifora di u drama, primurosu
solu solu di sapè s’ella hà da compie a greva di i battelli)
L’altru
: - Apre à chì ora quì, u scagnu di i battelli ?
Ulisse
(chì li parla ma senza dà propiu capu à ciò chì l’altru
hà dettu):- Un vestitu qualunque, grisgiognu anch’ellu
è frustu... Grisgiu è liveru cum’aghju frusta l’anima.
Livera è macca... pesta è annigata...
L’altru
: - Site unu di i battelli ?
Ulisse
(misteriosu) -..i battelli i battelli... po dà si sì
pò dà si nò... (Videndu chì l’altru si ne vole andà)
Innò, state state torna à pena... Ùn cridite ! mi stò zittu !
Nò nò ! Prumettu di stà mi zittu nant’à quella di i mo
guai... Ùn dicu nunda di i strazii... a vi prumettu... Ùn aghju
più à nimu, ma s’o ùn era micca solu, a vi ghjurava nant’à
u capu di quellu chì mi saria statu più caru! (sunnieghja)
... più caru... ùn a sò : un bapu, una mamma, una moglia, un
figliolu o una donna... è ancu un cane... Alò, pusate è fate à
pena vista di stà mi à sente... Mi hà da fà prò mi hà da
fà...
Ancu
ciò ch’o pensu è sentu ùn hè uriginale. Hè per quessa chì
spizzicà o micca spizzicà, vogliu crede...
L’altru
: - Ah ! eo s’o ùn aghju nunda à fà, apru a me cultella
ed mi appinzu un steccu...
Ulisse
: - Vinti anni. Or guardate voi u destinu. Vinti anni è po di
un colpu u nasu. Un ditu chì si ficca pianu pianu, un ditu
timicu, è dopu fruchigna senza misura. Ed hè custì ch’è vo
affaccate voi. Trasaltatu ! aghju trasaltatu, cù u ditu propiu
ficcatu è ùn vi dicu micca a vergogna !
L’altru
: - Stecchi nò ? ! chè ? ùn appinzate micca stecchi...
Ulisse
: - Catasti, muntini , muntagne di stecchi aghju appinzatu
quì da tantu tempu ch’aspettu... Hè per quessa chì quella di
stu ditu cù u so nasu hè una cosa chì ùn aghju ma’ fattu,
cridite la puru... Ma oghje sarà per via ch’ellu ùn ci hè un
fiatu stamane... A videte ch’ella ùn hè colpa meia ! A
sulitudine, u silenziu è u tempu venutu grisgiu. Ma u più hè
issa greva di i battelli chì hè scuppiata eri !
L’altru
- (chì li parla ma senza dà propiu capu à ciò chì
Ulisse hà dettu):- Micca nunda, ma quantunque, ùn si lascia
micca a ghjente cusì, intrappulati. Un’isula ? Una trappula sì
!
Ulisse
:-Ùn capiscu cum’hè ch’è vo siate venutu ancu stamane
vistu ch’è vo sapiate cum’è l’altri chì omancu sin’à
stasera battelli nè ci ne entre nè ci ne sorte ! Una trappula !
una trappula ! L’avete visti eri sera quand’ellu si hè
sappiutu ch’ella era scuppiata a greva ? Girandulavanu cum’è
topi...
L’altru
: - (voce di unu chì t’hà una visione orrenda) Ah i
topi ! i topi ! Oimè i topi ! Tutti sti topi ! - Cacciate mi li
da addossu... cacciate li chì mi vene l’aggrancu!
Ulisse
: - Chì ci hè ? ùn và micca ? aghju dettu qualcosa chì
ùn ci vulia ? Vi sentite male...!
L’altru
: - (vergugnosu) Innò, sò eiu... Scusate, sò i topi
chì aghju in capu... ùn circate à capì... i nervi è basta...
ogni tantu mi vene l’angoscia... è vecu i topi chì giranu chì
giranu... è facenu i so chjirli !... scusate, allora diciate di
quelli chì girandulavanu...
Ulisse
: - Iè, propiu, senza piantà... da una banda è da l’altra...
Girandulavanu cum’è ... scemi ! Mughji, brioni, pianti,
lacrime, lamenti, ghjisteme è salamine ! Ma l’ete vistu ancu
voi... L’anu fatte tutte, l’anu fatte ! Arricurdatevi i
cristoni ! i ghjesumaria ! i putanaccia inculata in tutte e lingue
è u parapiglia è teni sin’à l’attrachju bughju (riface e
duie bande chì si attaccanu lite : quelli chì sò à favore di a
greva, è l’altri contra):
- Eo,
sò un travagliatore cum’è voi, ma mi ci vole à esse à tutti
i patti in Marseglia stasera ! Allora u battellu hà da parte, a
vi dicu eiu !
- O
parte stasera o ùn parte ma’più ! minaccia un antru.
- Sò
trè mesi ch’aspettu issu appuntamentu ind’è u prufessore
Untale à La Timone ! (minaccia) S’o ùn partu oghje, vi
facciu un attaccu sopr’à piazza !
- È
tandu l’averete voi nant’à a cuscenza ! disse a moglia.
- Eo,
vi ammerdu à voi è i vostri attacchi !
- Ed
eiu vi dicu di entre mi in culu voi è i vostri battelli !
- S’o
ùn trattu issu mercatu dumane matina, ùn mi resta più chè à
chjode è à manghjà chjodi, eo, i mo vinti uvrieri è e so
famiglie...
- Vai
chì ùn ti hà da fà male, cù a trippa ch’è tù ai, o
tichjò !
- S’elli
mi danu sceglie, preferiscu esse un po’tondu chè seccu cum’è
un baccalà
-
Aghju vistu u mumentu chì a cosa devia girà male...
L’altru
- Ancu eo ! Ancu à pena è ci nasce ! È l’altru ? u
cosu... u prufessore...
Ulisse
:- ...u schinchiseccu !
L’altru
:- Avia a diciulella : vulia spiicà !
Ulisse
:- Anh quessu si vidia ch’ellu era struitu... Parlava bè ma
si capia pocu ciò ch’ellu dicia... Era unu di issi capizzoni
chì studieghjanu a ghjente. Cumu i chjamanu digià ?
L’altru
:- Aspettate ...etnuglubisti..
Ulisse
:- o eccuglubisti ?...
L’altru
: - almenu ch’elli fussinu troppulogisti...
Ulisse
: - ùn vi sò dì à u ghjustu... ma ciò ch’o sò hè l’impressione
ch’ellu mi hà fattu... E so parolle sò scritte quì. Era
propiu ciò ch’o sentia ma ùn la sapiu dì.
Arricurdate
vi... Piglia è pianu pianu si gira ver di a moglia è li cappia :
« Hè sempre cusì : l’isule sò prigiò ! »...
L’altru
(scaccanendu): - Quessa sì a cacciata !
Ulisse
: - Innò perchè ? ! Ùn ci avia mai pensu ma avà chì a
sò, ùn possu sculinà verità più vera chè quessa. Iè chì
sò prigiò ! Imprigiunati ! simu imprigiunati !
L’altru
: - Bella scuperta, andate puru ! (irunia amara) È bè
eo, videte, mi ne sò avvistu subitu !... Ùn ci hè bisognu à
esse andatu à l’Alte Scole ! una trappula... chjosi cum’è
topi ! Oimè i topi... i topi...
Ulisse
: - Ah ma fate la finita cù i vostri topi !... Cosa dicia ?
... Iè, dunque, mi hè rivenutu di un colpu quant’o era statu
tontu è spenseratu sin’à tandu ! Ùn mi rendia contu di nunda
sin’à tandu...
L’altru
(agressivu) : - State à vede : vi sarà ancu
accaduta di pensà ch’è vo erate beatu...
Ulisse
: - Deh facia è pensava anch’eiu cum’è l’altri ! Ùn
sò s’è vo vi pudete figurà l’incuscenza chì ci tenia, chì
ùn sapiamu nè di l’isule, nè di e prigiò, nè di i topi, nè
di u restu... Campavamu è basta ! A matina ci aisavamu è s’ellu
ci era u sole, ridiamu à u sole...è, ...s’ellu era neve,
...acqua o ventu, ... è bè ! ridiamu quantunque...
L’altru
:- À mè ùn mi stupisce. Per sti lochi quì, u sole s’ellu
manca un ghjornu, nant’à st’isule di sole, ùn stà tantu à
vultà, ùn hè vera ?... S’elli ùn fussinu i tupacci, saria un
paradisu !
Ulisse
:- L’infernu di l’ochji chjosi ! Campavamu à a cechesca !
Aviamu i figlioli è li davamu l’allevu ch’elli ci avianu datu
quelli prima di noi... Faciamu l’amore, eramu attenti à l’emuzione
di i sensi è di u core, aviamu i nostri sciali è e nostre
sciagure....
L’altru
(scherzosu):- È cantu micca ? Sò siguru chì ogni
tantu quellu sirinatu, quella impruvisata...
Ulisse
:- Quessa po sì ! Cantà, cantavamu, iè cantavamu duv’è
quand’ella ci incurnava di cantà ! è ancu à voce rivolta (mette
à cantà, à voce rivolta, è di un colpu, pianta,
inchietu...)... iè, canti ! canti ! è canti !... è castighi
dinò quand’ella era tempu di castighi... Accettavamu tuttu cum’è
s’ellu fussi naturale !
Ma
quella di l’isula cum’è una prigiò ùn l’aviamu micca...
Hè dopu ch’o mi sò accortu di tuttu...
Imprigiunati...
Eccu ciò ch’è no simu noi altri chì stemu nant’à l’isule...
Imprigiunati... È tandu ùn si tratta più di sapè s’è no
simu nucenti o rei, ma solu di sapè e misfatte ch’è no avemu
fattu.
L’altru
((chì da un pezzu ùn li dà propiu capu, feghja l’arilogiu
parechje volte, capighjeghja, suspira...) : - Aùh ! videte à
qualchissia voi ?... S’o ùn mi sbagliu, aghju a paura chì
stamane ùn vale a pena à aspettà...
Ulisse
:- Innò, ùn ci hè nunda à vede.... Aspettate s’è vo
vulete aspettà, ma ùn si hà da passà nunda.
L’altru
: Ma voi, aspettate... iè, voi ?
Ulisse
:- Eiu ?... quale, eiu ?... o andate ! eiu ùn aspettu à
nimu...
(Tandu
l’altru tira un suspiru longu longu. Pare stancu mortu face
vista cù u ditu ch’ellu dumanda s’ellu si pò pusà)
Innò,
ùn ci hè bisognu ch’è vo vi scusite s’è vo vi vulete calà
à cantu à mè. Sò panche publiche sò. Pusate puru, pusate...
Mi
dumandate ciò ch’o facciu quì, di fronte à a calata... À u
ghjustu ùn la sò... Innò, ùn cercu à nunda nè à nimu... Sò
millaie di ghjente chì scalanu tutti i ghjorni... infine, l’altri
ghjorni chì oghje ùn ci hè un fiatu... Videte oghje, quì, è
bè, sò ch’ellu pò accade n’importa chè ! Quandu un
battellu hè firmatu, li pò stalvà n’importa chè ! È ùn
simu tutti cusì, battelli ligati, firmati, impastughjati.
Bastimentu ligati à u molu, eccu ciò ch’è no simu noi altri,
è ùn vecu ch’ella possa cambià...
(L’altru
u feghja cù suspettu o timore)
Vi
malfidate di mè è avete a ragiò... innò, ùn dite micca di
nò. Hè nurmale cusì... unu chì hè solu in carrughju oghje...
è chì feghja u mare à st’ora quì... hè unu chì prepara
qualchì culpacciu... ma eiu ùn prepargu nunda ùn prepargu...
(Listessa
malfidenza di l’altru chì ùn dice nunda)
S’o
dicu chì stò, anderà ?... Allora, diceremu chì stò... Ma in
fatti aspettu ancu eiu... Anu da vene... hè sempre cusì... l’aspettu
è l’aspettu... è ùn ghjunghjenu... è po quandu ùn ci pensu
è bè ! hè tandu ch’ell’affaccanu !
Hè
un pezzu ch’è vo mi fighjate, iè.. sò bruttu è vechju.. è
tristu... è t’aghju a gola asciutta... u core nò, a gola.. è
e labre... Asciutte da ùn pudè più ride... S’o ridu, si anu
da sbaccà... aghju da ride sangue...
Vi
dumandate issò ch’aspettu... nè nimu ! nè nunda !
Vi
dumandate quale sò... In fatti ùn sò nè nisunu nè
qualchissia, postu chì sò toccu da issa malatia ch’elli
chjamanu amnesia... Un nome l’aghju è ancu una casata, ma ùn
ci hè l’arte ch’o mi ne arricurdessi. Allora chjamate mi
Pasquale, Ulisse o Nimu, chì hè listessa ! Ùn mi arricordu mai
da u capu à u mentu. Facciu una cosa è dopu ùn sò più ch’o
l’aghju fatta... Ah ! Lasciate mi fighjà, pianu pianu, cù u
tempu è cù l’asgiu a vostra faccia... Eccu cum’ella hè
oghje a faccia di l’omi... oghje...
Lasciate
mi fighjà vi da cima à in fondu ch’o vechi l’omu s’ellu
hè cambiatu... dapoi tantu tempu...
Innò,
ùn mi pare cambiatu... Vistu cusì, ùn ci hè stampa di tutta
issa fanga chì ci era in tempi di una volta... Fanga in faccia è
fanga in core... Oghje site bianchi bianchi è forse un pocu
sbiaditi... Bianchi cum’è lenzole è guasi guasi s’o vi toccu
di ditu quì nant’à a masca, mi pare u mo ditu ch’ellu si hà
da ficcà è trapanà vi pella è polpa... Sarà tuttu stu lume
eletricu duv’è vo site ghjornu è notte. In i tempi ci era l’ombra
è a notte. Invece oghje simu sempre à lume accesu. Avemu e carne
livere cum’è lenzole vechje...
Aiò
ùn mi fighjate cusì... Vi facciu paura... a mo faccia ?...
Innò, ùn sò micca scemu ! sò amnesicu ! a mo voce ?... hè a
mo voce chì vi frastorna... nò, ùn hè micca quella ch’è vo
pensate ! micca Voce di l’Aldilà ! Dicerebbe piuttostu di
cantina... erbatavacca è vinu... allora vulete ch’ella ùn sia
una cria fosca ?!
In i
tempi cantava ancu eiu... vulete vede ? innò, pudia cantà un
pocu tuttu... vulete sente ? (si sgorga parechje volte,
ridichjuleghja per scusà si di a voce arghita) ah ! e voce
spurgulate, sapete... (si sgorga dinò è po mette à cantà,
ma quand’ellu averà trovu u so versu, si hà da piantà in
pienu cantu, impauritu..., è po rimette à parlà à voce bassa,
cum’è s’ellu si vulia piattà...) Scusate ! scusate ! hè
sempre cusì ! mi piacerebbe tantu à pudè cantà, ma ùn possu.
Hè
cume s’ellu ci fussi qualcosa à impedì mi ne, una cosa
tremenda accaduta in tempi cusì landani chì a nostra mimoria ùn
ne hà pussutu tene chè un ricordu incertu è scappaticciu.
Avete
da ride, ma certe volte mi lascia l’impressione strana di una
stonda for di tempu, quandu i seculi si eranu sempre zitelli...
Tandu ùn era micca stalvatu à bastanza cose da pudè dì ch’è
no t’aviamu una storia...Tandu campavamu senza vede ci misurati
l’anni è i ghjorni. Ghjente senza passatu ! ma senza crimini,
ghjente nucente ! Una scimizia di siguru, ma più và è più mi
pare un’idea ghjusta.
Tante
altre volte hè cume s’ella mi fussi stata difesa di cantà da
una voce venuta da quassù,... innò, piuttostu da quelli d’inghjò
(insegna l’Infernu).
Tandu
po, sò stonde senza ghjudiziu. Hè tandu ch’elle si affaccanu
Elle. Sò elle chì ùn volenu micca !
L’altru
(tardellendu è inchietu) : Bùh chì fretu ! di un
colpu... Oh ? ! u sentite stu fretu ! Quì, ci hè da piglià a
morte !... è tutti issi scrimizimi ? millaie di zampe chì
ruspanu u celu, a terra è ciò ch’è no vidimu.... i topi ! sò
i topi neh ?
Ulisse
(sunnieghja):- Ma chì tanti topi ! Sò Elle sì, cù l’unghje
di ferru ! Sò custì, vicinu, ghjustu daretu ! sò elle ch’è
vo sentite. Ùn chjudite micca l’ochji ch’osinnò site leccu !
Ùn volenu più cantu di meiu; ùn ci aghju più dirittu... (sunniendu
è stacchendu e sillabe) Ci hè-da piglià a morte... Elle
cantanu, sì ! Un cantu feroce, trà mughju è musica, di marmaru
è di sangue sbruffatu... Tenì, e sentite ? ...Sò Elle,
propiu... Venite quì, venite, ma zittu ! bè, ed e vi facciu
vede...(durante tuttu u passu chì seguita, immubilità è
indiferenza di L’altru cum’è s’ellu ùn vidissi nunda)
II.
Segondu quadru
(gestu
cum’è s’ellu sgrignava qualchì tendone invisivule... A
visione suggerita hè quella di e Furie chì accampanu à Oreste
in pienu tempiu di Apullone... in u mentre stessu chì a visione
hè palisata scoppia un cantu duru è feroce, intricciatu à urli
minacciosi è brioni di terrore. L’effettu da circà hè u
cuntrastu trà a furia è u muvimentu di u cantu è l’immubilità
perfetta di a scena)
(I
mughji stancianu à pocu à pocu ; ferma un scandu daretu à una
voce landana : versu recitativu)
PRIMA
VOCE : Oimè ! orrendu à dì è orrendu à fighjà, issa cosa
chì mi lampa fora di u tempiu di Apullone !... Mi n’andava ver
di issu locu santu, duve si accatastanu a ropa è i doni offerti,
ed eccu ch’o vecu, vicinu à l’Umbilicu sacru di u Diu, l’omu
carcu à infamia, u disgraziatu. In dinochje si hè lampatu è
preca, è pesa e mani sucidose da u fiume di sangue chì li ne
sgotta cuntinuu. A so spada hè nuda è insanguinata da a ferita
rossa è fresca, è porghje una ramella d’alivu u malabiatu, è
ci hà imbucinatu ingiru i frisgi, à l’usu di i supplicanti
antichi. Di pettu à ellu, zitte, a banda di donne addurmintate !
Ma quesse ùn sò donne ! sò mostri sò, sò Gurgone !... è ancu
ùn parenu micca propiu Gurgone ! sò peghju ! un spaventu vivu !
Ulisse
(trasfiguratu, hè in u tempu di a tragedia antica, insegna
cose è persunagi cum’è unu chì sà):
(Piglia
subitu subitu un’altra voce, quella di l’Apullone prutettore
di Oreste)
SEGONDA
VOCE : Eccu ! L’aghju lampatu u sonnu à dossu è l’aghju
vinte, ma solu per una stonda. Sò brutte, sò crudele, ma sò
divinità anch’elle è contr’à i dei, si pò pocu si pò...
Sò elle, e vergine maladette di una volta, ùn ci si avvicina nè
diu, nè omu, nè animale. Sò nate per fà dispettu, è li piace
u Bughju è l’Ombra duv’ellu stà u Male. Ma tù, fughji è
scappa luntanu chì ùn ti anu da lacà corre per stu pocu !
Ulisse
(trasfiguratu, hè in u tempu di a tragedia antica, insegna
cose è persunagi cum’è unu chì sà):
(Elle,
voce furibonda)
TERZA
VOCE (in parechje) : Merà lu, merà lu chì fughje l’assassinu,
a ci hà fatta à u lampu ! Merà cum’ellu salta ! Merà s’ellu
corre... Ma corghi quant’ellu vole, li ci achjicchemu à pressu
cum’è cagne arrabiate. Ancu s’ellu fughje sottu terra l’omu
ùn la si pò francà ! Cù ciò ch’ellu porta à dossu ùn la
si pò francà ! Nè mancu cù issu diu chì li dà aiutu, agrottu
è prutezzione !
(Di
colpu tutta a scena sparisce è si volta à u marinare Ulisse)
Ulisse
: Allora, l’avete capita chì cù quesse à vicinu, à l’appollu
di ghjornu è di notte, ùn ci hè manera nè di dorme nè di
cantà. Hè per quella chì u cantu s’ellu mi nasce in core, mi
ferma in gola subitu subitu... Chì fighjate ? chì fighjate ? (risa)
Mi fighjate e mani, i piechi ingiru à l’ochji, a fronte
sbaccata à solchi è i membri nudacciuti di un vechju... Vecu ch’è
vo vulete dumandà una cosa... una dumanda, o duie... o
parechje... Parlate senza trimà...
L’altru
:- À chì ora l’aprenu stamane stu scagnacciu di merda ! ?
Ulisse
:- Vulete sapè quanti anni aghju ? (risa) A
vechjaia ch’o aghju à dossu, hè quessa chì vi stumaca ? Ùn
vi ne fate, ùn vi ne fate, aghju da turnà giovanu dinò...
(rimore...
traspedighjimi... scrimizimi chì movenu per L’Altru interruritu
a visione di i topi... ùn si vede à nimu ma ellu face cume s’elli
passavanu davanti una folla cuntinua)
Lacate
li passà tutti... nimu face casu... ùn ci vedenu micca... Lacate
li passà cume s’elli fussinu trà noi, quì, in stu mondu, via
mi avete capitu ! È ùn trimate micca cusì chì ci avete da
palisà...
Vi
inchietate chè ? vi inchietate di sente chì issa voce chì vi
paria roza è fosca, avà a sentite dolce, chì ingiuvanisce è
chì vi allusinga... ùn vi inchietate chì vi aghju da cuntà
tuttu...
Ùn
dite nunda ? Ùn vulete dì nunda ? Ùn face nunda s’è vo ùn
vulete parlà perchè chì sò ciò ch’è vo pudereste dì...
Puderete esse cusì... aspettate...
Dicerebbemu
cusì...