|
|
3/7 |
|
 |
 |
Labirintu
SCENA 3
Narcisiu, Efisiu, Narcoticu, A Voce
Narcisiu :
Puttana maladetta ! Ùn ne possu più ùn ne
possu. Fà mi vede à pena issa zucca (Efisiu
feghja à Narcoticu)... innò, o stupidò, a
zucca di vinu ch’o mi richjarghi à pena a
cannella. L’aghju asciuta cum’è un pane d’esca
(beie)...
Narcoticu :
Allora, o sgiò Narcisiu ?
È issa voce ?
Narcisiu :
Allora nunda, niente è nulla ! Mi paria di
sente è ùn aghju intesu... Mi paria di vede
è ùn aghju vistu...
Efisiu :
È cum’hè allora, issu spatanscime, issa
fiacca, issu suspentime... ùn ete ingucciatu
à nimu ?
Narcisiu :
(cù l’aria fine è sudisfattu) Ùn aghju micca
dettu quessa. Dicia di a voce. Pè u restu,
ùn ci hè da lagnà si, ùn ci hè male (si
tocca trà mezu à e gambe)
Narcoticu :
(interessatu) Iè ? iè ? aiò, aiò, cuntate ?
quale era a zitella ?
Narcisiu :
(cù l’aria superba è vantagiosu) Soca voli
dì E ZITELLE !
Efisiu :
Iè, chì credi tù ?
À noi ùn basta micca una, ma duie, ma trè,
ma dece...
Narcisiu :
Quand’elle ùn sò di più ! Videte quì daretu,
s’è vo avete l’imprudenza -a disgrazia !- di
entre ci, ùn ci surtite ma’più, ùn ci
surtite !
Narcoticu :
Ùn cì...
Efisiu (cridendu ch’ellu sternuta) : Salute !
Narcoticu :
Ùn ci si sorte ?
Narcisiu :
Ah innò po ! Una furesta antica, a ghjente
in generale vede tutta altra cosa chè ciò
ch’ellu hè in realità ! Chì credi ch’ella
sia ?
Narcoticu :
Ùn la sò... Vecu un locu fattu di calma, di
prufumi, di vapori suttili chì arieghjanu in
u contralume. Sottu boscu, ci hè un tempiu
di marmeru biancu biancu. È in giru, eccu
millaie di acellucci placidi è timiculelli
chì innalzanu canti di armunia in l’onore di
i nostri dii chì anu fattu a Natura, chì anu
fattu A Vita, chì anu fattu...
Narcisiu :
Un brocciu ! Cridite mi puru, o zitè, una
furesta antica hè un veru burdellu ! Ùn
pudete fà dui passi chì vi saltanu à dossu
accanite! Trà e ninfe di l’acqua chì vi
spuntanu à davanti di colpu, crosce lapide è
luccichente, è po e ninfe di e curtecce chì
vi scrignanu a risa... è l’altru restu !...
quand’è vo passate voi...
Narcoticu (cantendu) : ... ci nasce la
calamita!..
Efisiu (interessatu è pensosu):À mè, ùn mi
hè mai accaduta...
Narcisiu :
Ùn ti lagnà ! un veru burdellu vi dicu ! Ci
hè da perde u capu è... l’abbaghju ! Bon !
Allora sò passatu è ad ognuna ch’aghju
scontru aghju pacatu... l’impositu !
Efisiu (ammirativu): Chì salute, o sgiò
Narcisiu, chì salute !
Narcisiu (versu di falsa mudestia): Ùn ci
aghju nisun meritu. Simu o ùn simu ? Noi
altri chì simu mezu dei...
Narcoticu :
... è mezi omi...
Narcisiu :
Mezu omu sarai tù, o lumbricò ! Noi altri
chì simu mezu dei è mezu omi, avemu di
nascita a manera di affruntà ogni
circunstanza. Ma ci sò i limiti, quantunque !
Figurate vi chì mentre ch’o scurria a
voce...
Narcoticu :
(da banda)... Hè scimitu : si mette à scorre
e voce, avale...
Efisiu :
A Voce ? ! È chì voce !
A Voce :
A voce !
Narcisiu :
Avete intesu ? Sentite ? a sentite ? Hè ella !
Efisiu :
Ella ? Ma quale ?
A Voce :
Ma quale ?
Narcisiu :
A voce !
Efisiu :
A Voce ? ! Ma chì voce !
A Voce :
Ma chì voce ?
Narcoticu :
Iè, chì voce ?
A Voce :
Iè, chì voce ?
Narcisiu :
Iè, chì voce ? !... (si ripiglia è furibondu),
Ma infine, per Atalante chì l’hà in quellu
locu è li n’avanza !, a mi avete da fà
finita sì o nò ? S’è vo mi interrumpite cù i
vostri puttachji, cumu possu fà eiu à cuntà
vi ciò ch’ella hè issu capatoghju di furesta
antica ch’è no avemu ghjustu quì daretu !
(si calma) Bon ! Allora calmemu ci è
ragiunemu ! Or dunque, mi era achjiccatu à
pressu à issa vuciaccia ch’è no aviamu
intesu tutti è trè (pianta è i feghja un
pocu minacciosu
Efisiu :
..!
Narcoticu :
..!
Narcisiu (ùn dicenu nunda è cuntinueghja) :
À manu à manu, in una girata trà un’onda è
una leccia, chì mi ti vecu in pienu mezu di
u chjassu ?
Efisiu :
una donna !
Narcoticu :
un camione !
Narcisiu :
Mancu à pena ! un bidone, un stagnone,
quoi ! O piuttostu un caratellu, via, una
botte per mette u vinu..., ma senza vinu è
chì paria ch’ella riminessi... Era à capu
inghjò, u fondu sopra è a cima sottu, è
sottu ci era qualcosa chì busgiava... Allora,
chì facciu eiu ?
Efisiu :
Iè, chì fate ?
Narcoticu :
.Hein ! chì face u sgiò Narcisiu ?
Narcisiu :
È bè, pigliu è mi fermu sopr’à piazza ! Mi
avvicingu pianu, aguantu a botte è a pesu.
Disgraziati ciò chì avia fattu ! Ùn avia
ancu finitu u mo gestu ch’elle eranu tutte
scappate...
Efisiu :
Quale, ma quale ?
A Voce :
Qui, mais qui donc ?
Narcoticu :
Quale, ma quale ?
Narcisiu :
In una botte, quale pudianu esse, mansa di
gnoccari, stupidoni ! Chì vi anu amparatu à
veghja ? E Danaide !? Ùn vi dice nunda a
botte di e danaide, spezie di talpe ch’è vo
site ! Fate vi cuntà a legenda di e Danaide
è viderete chì dunnette ch’elle sò quesse
custì. Belle donne ma oh ! s’elle vi mettenu
e mani à dossu ci hè ancu da avè i sudori
ghjalati !
A più vechja Amimona, una giuvanotta ardita
è fiera, un ghjornu ch’ella era à caccia à
pressu à qualchì cervu pè isse machje,
scontra un satiru incazzitu. Oimè ! Quellu a
vede è li si achjicca daretu ! Ella sente u
rimore, è po a puzza oh ! - perchè ùn sò s’è
vo avete avutu digià à l’erze unu di quessi,
mezu omi è mezu becchi, ma oh ! u tanfu
ch’elli cappianu in giru, ùn vi ne pudete fà
idea !- Allora a zitella piglia è
azzelereghja, ma quellu, più andava è più li
cullava a voglia ! Allora azzelereghja ancu
ellu è piglia l’accurtatoghji ! À un mumentu
datu, l’arnese era prontu à inguccià si la,
allora ella chjama à Ghjove, Ghjove si
affacca, lampa u so tridente, quellu si cala
è vene l’arma à ficcà si in un scogliu cum’è
questu quì è li face trè tufoni...
A Voce :
Trè tufoni !
Narcisiu (versu azezu, à Efisiu è Narcoticu)
: Iè, trè tufoni... è da custì, ùn mi
criderete micca ma sò zirlati trè fiumi...
Efisiu :
di acqua ?
Narcoticu :
di vinu ?
Narcisiu :
Ma cù quale parlu ! Innò :... unu di muscatu
di Patrimoniu, l’altru di Fiumiccicoli !
A Voce :
È u terzu ?
Narcisiu :
Ballantines, o sumerò ! Servi à tutti chì
quessa hè a meia !
Narcoticu :
È u satiru, chì hà fattu ?
Narcisiu :
U tippu, vistu cum’ella girava, si hà
ingullitu u so viziu ed hè scappatu chì in
quantu à mè corre sempre ancu avà !
Efisiu :
Iè, ma a giuvanotta ?
Narcisiu :
Ma chì credi ch’ellu hè intervenutu à fà
Ghjove custì ? A si hà incagnata ellu è dopu
a si hà lasciata. Dice ch’ella hà parturitu
un mostru cù cinquanta capi !
Narcoticu :
L’Idra di Lerna ! Scumettu ch’ella hè L’Idra
di Lerna ! chì hà cinquanta colli cum’è
serpi è cinquanta capi nantu chì facenu
gnere spaventose !
Narcisiu :
Ah ! mì mì mì, chì principianu à capì
cum’ella funziuneghja una furesta antica,
una furesta magica, una furesta mitulogica !
A Voce :
Oh la prise de tête ! una furesta mitulogica !
Narcisiu :Iè,
mitulogica ! Ma, l’altre, ùn mi dumandate
micca cum’ella hè finita a storia di u
caratellu ?
Efisiu è
Narcoticu : Ma chì caratellu ?
Narcisiu :
U caratellu di e Danaide !... a botte, per
dì megliu !
Efisiu è
Narcoticu : ... a botte, per Di
Meglio ! ? ? ... Anh ! a botte di e Danaide ?
Narcisiu :
Bon, allora, avà sò stancu di cuntà, è po
site zucche chì ùn capite nunda, allora
tagliu à l’accorta. Bon ! Vi arricurdate
ch’elle sò surtite in cinquanta da sottu u
caratellu quandu aghju pigliatu è ch’o
l’aghju pisatu, u caratellu !
Efisiu :
Iè, cinquanta...
Narcoticu :
Iè, cinquanta...
A Voce :
Iè, cinquanta...
Narcisiu (superbu è pumposu): È bè elle
eranu cinquanta ed eiu ... era solu. L’aghju
fighjate ad una ad una è li aghju fattu l’amore
à tutte e cinquanta è po sò passatu...
Narcoticu (mettendu à impruvisà) :
Ellu passa pè issi lochi
E zitelle sò cinquanta
U tippu po batte focu
L’hà ingannate tutte quante
Una vulia resiste
Si hè piattata in una leccia
Eiu ùn vulerebbe insiste :
Narcisiu... si hà fattu a leccia...
Efisiu (cantendu ancu ellu) :
Omu simule mi stona
Ch’ellu ùn avessi chè cinquanta
Donne n’hà più di sessanta
Narcisiu (cantendu, cù u versu di unu propiu
cuntentu di sè stessu) :
Ùn avessi chè sessanta
Saria meza bastunata
Ma u mo core tamantu
Ne hà chjappu una vagunata
Danaide dunque le prime
Scappate da issu caratellu
Mi chjappa u suspentime
Tutte fatte à u pinnellu
Quandu abbracciai la prima
A segonda si hè lampata
È po l’altre, da fondu in cima
Mi sò trovu nudu è spugliatu
Issu ricordu mi scimisce
Dolce cum’è gaspe d’uva
A so pelle liscia liscia
Salita cum’è l’anchjuva
Ùn vi dicu l’altre tutte
Piatte in fondu di a furesta
À ogni passu si futte
Di u sessu hè una festa
(cambia tonu, è ripiglia losciu losciu)
À l’ultimu u troppu stroppia
È mi ne hè scappata a voglia
Sò fughjitu mucatu è stroppiu
Ed eccumi davanti à stu scogliu
(pianta è un pocu cunfusu) :
Voilà ! Scusate ! Mi hè scappata ! Ci vulia
ch’ella surtissi ! Scusate ! Hè stata cum’è
una chjama... Sò cose quesse, chì... la
tradition orale... a puesia impruvisata... u
cosu... l’estru pueticu... eccu... enfin
voilà !
|
3/7 |
|
 |
 |
|