|
CORSU
Pè dui
di Antoni ARCA
ispiratu da u racontu Duet per a dos, di Daniel BAGUR traduttu in corsu da G.Thiers
Persunagi
Unu
Scenugrafia particulare, ùn ci ne hè. Solu qualchì ghjocu di lume è d’ombra da sottulineà a presenza in scena di varii spazii. Invece i rimori sò forti : catene di muntame, schjamazzu di meccaniche mischjatu cù voce umane chì ùn si capisce. Un omu, picculu Charlot à usu Les Temps Modernes travagliu à una mascina inesistente, affacendatu. Dura cusì qualchì minutu è po dopu una voce vulcanica chjama un nome chì ùn si capisce. È cusì finch’ellu ùn ci hè silenziu è à l’ultimu si capisce chì a voce chjama UN OMU.
VOCE DI UN PATRONE D’USINA : O quellu ! Iè tù ! Veni quì, lascia u to travagliu è veni. Avà ùn devi più travaglià.
UN OMU, tracurrendu và versu a zona più bughja di a scena. Quand’ellu ci ghjunghje si accende un conu di lume chì li schjarisce una sedia.
VOCE DI UN PATRONE D’USINA : Hè assai ch’è tù travagli cù noi ? UN OMU : Guasi un annu. VOCE DI UN PATRONE D’USINA : È ti trovi bè ti trovi ? UN OMU : Propiu bè. VOCE DI UN PATRONE D’USINA : Calati !
UN OMU ùn posa chì hà intesu rimori di passa, entre UN PATRONE D’USINA chì, decisu, si piglia l’unica sedia è posa.
UN PATRONE D’USINA : Cum’hè chì ùn posi ? UN OMU : Innò, grazie. UN PATRONE D’USINA : Voli fumà ? UN OMU : Innò, grazie. UN PATRONE D’USINA : Mettiti à u to asgiu ! UN OMU : Iè, grazie. UN PATRONE D’USINA : Allora, cusì, hè un annu ch’è tù stai cusì cù noi ? UN OMU :Ondeci mesi è duie simane UN PATRONE D’USINA : Và bè, mi face piacè. È ti piace stu travagliu ? UN OMU : Iè, assai. UN PATRONE D’USINA : Ùn lu trovi micca un pocu ripetitivu ? UN OMU :Innò, à u cuntrariu. UN PATRONE D’USINA : Mi pare chì unu cum’è tè chì hà fattu i studii, deverebbe aspirà à qualcosa megliu in a vita. UN OMU : À mè mi piace stu travagliu. Mi piace assai. UN PATRONE D’USINA : S’è tù sì cuntentu tù ! Quantu guadagni ? UN OMU : Dipende quante ore supplementarie facciu in u mese. UN PATRONE D’USINA : Dimu cinque o seimila franchi ? UN OMU : Iè, settemila u mese scorsu. UN PATRONE D’USINA : Eccu, mi paria à mè, travagli troppu. UN OMU : Ma site statu voi à dumandà mi di fà l’ore supplementarie ! UN PATRONE D’USINA : A sò, a sò, sò statu eo. UN OMU : È voi stessu avete ricunnisciutu ch’o ùn mi ne stò micca à bracce pendiconi è ch’o rendu a paca ch’o guadagnu. UN PATRONE D’USINA : A sò, sò ciò ch’o dicu eo ! UN OMU : Scusate. UN PATRONE D’USINA : Quanti figlioli ai ? UN OMU : Mancunu. UN PATRONE D’USINA : Sì maritatu ? UN OMU : Iè. UN PATRONE D’USINA : È a to moglie chì face ? UN OMU : Face i studii d’architettura. UN PATRONE D’USINA : A vedi, cù un architettu in casa, chì prublemma voli avè ! Sò cuntentu, propiu cuntentu (Piglia un sigaru ind’istacca è u si accende) Ne voli unu ? UN OMU : Ùn fumu. UN PATRONE D’USINA : Piglialu chì ùn si sà mai in a vita (Li offre un sigaru). Bravu s’è tù ùn lu fumi avà, u poi sempre fumà dopu. UN OMU : Grazie. UN PATRONE D’USINA : Mi sarebbe piaciutu ancu à mè à studià, ma sai, invece, mi sò maritatu giovanu, è dopu, i figlioli. Pensa chì a mo moglie ùn hà chè a prima annata di facultà. Ancu eo, s’ell’hè per què, ma per un omu hè un antru affare. Un omu ùn stà micca in casa, ampara u so mistiere, pin carrughju. Una donna invece, sempre in casa, s’ella ùn hà amparatu à a scola, duve hà da amparà ? Mi pare cusì à mè. Invece i mo figlioli, tutti à l’università. Tutti. È n’aghju trè, trè universitarii. UN OMU : Hè impurtante, l’università. UN PATRONE D’USINA : È cusi, ti sì maritatu cù un architettu, o piuttostu un’architetta ? Aghju studiatu pocu eo, a ti aghju detta, ùn ci capiscu nunda, in literatura. UN OMU : Mancu eo. UN PATRONE D’USINA : Và bè, và bè. È quantu vince, a to donna ? Un bellu pacchettu di soldi, scumettu. UN OMU : Nunda, ùn vince nunda, per avà ùn sò chè spese, ùn hè chè in terza annata è hà sempre un esame di a prima. UN PATRONE D’USINA : Quantunque, sempre architettu hè, è prima o dopu, viderai u dinaru chì venera, è tandu... (face un gnaru di dulore). UN OMU : Tandu chè ? UN PATRONE D’USINA : Scusa, ùn ci fà casu, ùn ci fà. È l’età . Senza ch’o possi nè cuntrullà la nè prevedela, mi piglianu l’attacchi, quì, à u latu di manca. U duttore mi hà datu e pastiglie, ma mancu ellu ùn sà à u ghjustu ciò ch’ellu hè. Oramai ùn ci dò più capu, sarà l’età, mi pare. Di chè parlavamu ? UN OMU : Ùn sò, di a mo moglie chì studieghja per esse architettu, forse. UN PATRONE D’USINA : È dì, hè bella a to moglie ? UN OMU : Iè. UN PATRONE D’USINA : È a teni cara ? UN OMU : Iè ! UN PATRONE D’USINA : Tutte e furtune l’ai tù : sì giovanu, struitu, una bella moglie ch’è tù teni, ma tandu... UN OMU : Tandu chè ? UN PATRONE D’USINA : Tandu ùn capiscu micca perchè tù ti inchjocchi à fà u semplice operaiu. Ai studiatu, l’istruzzione l’ai, è dumane averai una moglie architettu. Ma riesci à imaginà ti a scena. Madama l’architettu, o l’architetta, mi face piacè, è ella, bonghjornu o sgiò ingegneru, vi presentu u mio maritu. È l’altru, l’ingegneru, oh bonghjornu, è tù, bonghjornu, è quellu, chì mistiere fate ? avucatu, medicu, prufessore à u minimu, è tù innò, operaiu à a catena. Ùn ci possu crede ùn ci possu. UN OMU : Ma perchè nò ? À mè mi piace u mistiere ch’o facciu. Mi face sente ch’o sò vivu, mi piace u cuntattu cù e mascine, cù l’ogetti. UN PATRONE D’USINA : Avà mi pigli à a risa. UN OMU : Innò, hè vera. UN PATRONE D’USINA : Da quantu tempu sì quì cù noi? UN OMU : Guasu un annu. UN PATRONE D’USINA : Ai i figlioli. UN OMU : Ùn ne aghju ancu. UN PATRONE D’USINA : Chì l’ai da vulè, neh ? UN OMU : Sicura chì n’aghju da vulè. UN PATRONE D’USINA : Bravu, è ùn aspettà di avè quaranta anni per mette u primu à u mondu, stà à sente à mè. Cumencia subitu, avà chì sì giovanu. UN OMU : Di siguru. UN PATRONE D’USINA : Eo ne aghju trè, è aghju ancu trè figliulini digià. Ma forse a to moglie ùn ne vole, l’architetti, si sà, sò megliu un pocu cusì, mi pare. UN OMU : Ùn capiscu micca. UN PATRONE D’USINA : Chì ora hè ? UN OMU : Ondeci ore. UN PATRONE D’USINA : Và bè. Passa à u scagnu è fà liquidà a to paca. UN OMU : Ùn capiscu micca. UN PATRONE D’USINA : Passa à u scagnu è fà liquidà a to paca. Ti pachemu cum’è s’è tù avessi travagliatu u mese sanu. Guasi dece ghjorni in più. UN OMU : Ma perchè ? UN PATRONE D’USINA : Sì licenziatu, ùn l’avia capita? UN OMU : Innò, ùn hè micca vera ! Hè una burla hè, ditemi ch’ella hè una burla. UN PATRONE D’USINA : Ùn vale a pena à mughjà, sì licenziatu, à qualchissia deve tuccà, è tù sì ind’è noi chì hè pocu, sì senza famiglia, un ghjornu o l’altru ti ne saresti andatu à fà u prufessore qual’hè chì sà induve, è tandu, hè megliu tù chè un bapu di famiglia, mi pare. UN OMU : Ùn mi pudete fà què. UN PATRONE D’USINA : Iè chì a pudemu fà. UN OMU : Aghju bisognu di travaglià. UN PATRONE D’USINA : Ne avemu tutti bisognu, ma ùn si tratta di quessu l’affare. UN OMU : Di chì affare, allora ? UN PATRONE D’USINA : L’affare hè chì à qualchissia devia tuccà. UN OMU : Ed hè tuiccatu à mè. UN PATRONE D’USINA : Iè, à tè. UN OMU : Perchè sò giuovanu, ùn aghju micca figlioli, sò struitu. UN PATRONE D’USINA : Ghjusta. Sò cuntentu ch’è tù abbia capitu. È ùn abbia penseru, intelligente cum’è tù sì, viderai chì a trovi subitu, un’antra piazza. UN OMU : Grazie.
UN PATRONE D’USINA smarrisce in u bughju è u schjamazzu riempie dinò u silenziu, UN OMU tira un mughju di dulore è dinò volta u silenziu. UN OMU smarrisce è po volta infilendu una ghjacchetta, posa nant’à a sedia cù u capu trà e mani. Dopu qualchì minutu, UN SERVU si avvicina à piglià a cumanda. À stu mumentu principia un fondu musicale, Pat Metheny, Antonia.
UN SERVU : Per piacè ?
UN OMU ùn risponde, pianghje, UN SERVU si ne accorghje è si ne và.
UN SERVU : Scusate, ùn mi era accortu di nunda. UN OMU : Grazie ! Ma aspettate !
UN SERVU volta.
UN SERVU : Iè ? UN OMU : Purtatemi qualcosa di forte. UN SERVU : Brandy, whisky, cognac ? UN OMU : Iè. UN SERVU : Scusate, brandy, whisky, cognac, chì preferite ? UN OMU : Ùn a sò, scusate, fate voi.
|
||||||||||||