Sunta / Sommaire

 

 

Surella

 

 

Cum’è tè sò di quelle

Chì ne vanu à l’attrachju

Ad abraccià le stelle

Puru à celu spachju ;

À l’ora chì mi smachju

Per piglià le chjappelle

Di primure ribelle

È stampà l’armunia

In l’anima una cria

Di silenzi sulleni,

Cù a notte annannata

Da li venti sereni

Surella mea amata.

 

Hè statu lu to nidu

Di l’amore spiantatu

È da l’affettu fidu

U core tralasciatu.

Vai in lu suminatu

Di stonde benedette,

Ùn ne brami vindette

Voceri nè brioni

È cerchi à l’appasponi

A fiacculella ardita

Di pace ritruvata

In bocca à la to vita

Surella mea amata.

 

Donna frà le più sole

Chì u so sangue stringhje

Quandi a carne dole

È chì l’angoscia avvinghje ;

Quandi a piuma tinghje

U fogliu per dumane

Di e sperenze umane

D’albori culuriti.

I lagni rinviviti ;

Cù la nova ventata

Gudimuli issi frutti

Surella mea amata.

 

Sì da seculi erede

Di prumessa sbandita

À l’orlu di u crede

Ti muca la ferita

A parolla insischita

Di l’addiu straziatu

Hè lume cancellatu ;

È mi risona avale

l’eccu di u to male

Amparendu la fola ;

Per esse abbandunata

D’un Rè si la figliola

Surella mea amata...

 

Insegnami la luna

Duv’è tù stai ascosa,

Ne tesse la furtuna

Da fatti dinù sposa :

A deda luminosa

Innora lu caminu,

U sognu ballerinu

Rinasce ad ogni morte,

Per scunghjurà la sorte

Achjirchjemu l’avvene

Da chì a storia nata

Ùn ne vogli catene

Surella mea amata...

 

Cume speranze sciolte

In lu to grembiu colte

Parolle da rivene.

Riturnella è ballata

Innu di la to pena

Surella mea amata

 

Patrizia GATTACECA