|
Trad.
in corsu D. Verdoni
Natu in u 1934 in Nancy induve campa.
Insignante, fù dinù cunsigliere per a puesia
à u serviziu di a Cullettività di Lorraine.
Trà 1940 è 1944, passò a so zitellina à
piattà si cù a so famiglia da a persecuzione
nazì. Dapoi La Véraison, publicatu da
Gallimard, sò esciuti 15 racolte di puesie
di Bernard Vargaftig. S’hè occupatu dinù di
a publicazione di antulugie, Poésie des
Romantiques, è Poésie de Résistance. Hà
vintu u premiu di l’Accademia Mallarmé cù
Vitesse in u 1991. Participeghja à parechje
riviste literarie, Action poétique, Europe,
Faire-Part.
*
*
*
Avvenimentu stessu sguassatu
Unu apressu à l’altru
Ùn aspittà chì sciugliendusi
Apria in mè una stonda larga
A vitalità di dui passari vede
Hè sempre un sussuru
È mi ne vò caschendu cascu in mè
Un ciambottu l’immensità
A spacienza chì ci piglia
Senza chì a paura di fughje a sappia
Corri corri distintu è lea stretta
Purtati da furia in furia
Di piccia cum’è u mughju
Ind’u tremulu chì l’affirmazione seria
In ciò chì ùn hè ancu à dì
Una stonda chì à mezu à i scogli
U disertu lascia più chjara.
Scrittu uriginale
....................................................................
Una strappatura a gentilezza
Per a quale l’iniziu leva
L’immensità di u cascà da ch’ellu affacchi
Nanzu à u sente u cuntà l’imbalsamà
Serà astrazzione nuda in Cristu
Chì dinù l’emuzione grida
Sott’à a furia è a vergogna di u siscu
U spaziu inesperatu a pista a pista
Senza retta in mè cum’è tù mi trapassi
Induve listesse parolle sò vive
A vicinanza chì circulava
Quandu a pietà seguita in solcu
Parte ghjimbata ver’di i diserti
Nisunu spannamentu ùn ammanta
Di colpu accecatu na staffilata
U spasimu da a cunfessione illuminatu
Chì u nome ùn abbandona i to petti.
Scrittu uriginale
....................................................................
Tanta pietà sott’à l’addisperu
Un aldilà interiore cù a rocca
Abbracciu torna purtatu
Quandu u trimà di u veranu mi perseguita
Sorte è muntagne daretu
Stu gridu chì a debbulezza tocca
L’avvenimentu s’accumpagna di spaziu
Vene a distanza chì u muvimentu hè
Un soffiu un ricordu fin’à i passari
I paisaghji à falera
Induve u sguassà mai ùn a sà
Induve aprendu si l’allusingu ripete
Ogni volta l’azurru na strappatura
Cusì nunda mi spicca di mè
A furia di a to nudità si move
A sparata parla cum’è
Cunnosce à tè hà a zitellina cum’è ombra.
Scrittu uriginale
....................................................................
Solu u spaziu ùn si ripetia
Fora di a spugliera a furia
Chì u significà imprevisibile tocca
A voglia fendu esità
Un passaghju un soffiu intravistu
L’evidenza a genziana u sbuccà a rena
Un silenziu ni gir’è volta
Chì l’esigenza stupita si ne và aghjunghje
Sempre listessa furia
Fin’à un allusingu trà di mè
Induve u spannà senza salvà si disurienta
Cù l’insumissione cum’è prova
Un ciuttà d’alba è di muntagne
Amà ti ùn noma
Cum’è a strappatura s’assumiglia à a
zitellina
Chì arricava di modu chjuccutu
U chjarore puru scurdaticciu chì si và.
Scrittu uriginale
....................................................................
A cumpassione ùn piatta nunda
A vergogna sempre sguassata
U precisu u spaziu u perfume
U principiu sott’à u gridu chì esiste
A storia fughje a storia
A falata facia torna sprufundà
Quandu a furia impalisevule ci ghjunghje
Cum’è u tremulu muvendusi m’azzeca
L’insistanza cusì vicina à a paura
A sorte trasfurmata in sognu
Chì a sorpresa allungava
Vede à tè hè in mè issa mancanza
À a quale risponde di più in più prufondu
Sempre u subitaniu di a zitellina
Chì e piaghje s’aprinu senza mimoria
Ghjimbata induve l’ombra m’acceca
Trà u solcu è e to anche.
Scrittu uriginale
|