|
Trad. Ghjuvanni Chiorboli
Natu in Ghjenuva (1930), vive in Milanu.
Cumencia à travaglià à tredeci anni:
ceramica, cammin di ferru, cuntabilità,
publicità. Trà l'anni 1960 è 1983 travaglia
à l'edizione Mondadori è da u 1987
cullabureghgja à u supplementu literariu di
u cuttidianu "Sole‑24 Ore" di Milanu. Hà
publicatu una vintina di libri di puesie,
trà i quali I cart (1973), Poesie d' amore
(1974), Teater (1978), L'angel (1981,
accrisciuta in u 1994 di quattru canti in
milanese è in talianu, sopra à un omu chì
face l'anghjulu), Bach (1986), Memoria
(1991), Arbur (1994), Amur del temp (1999)
è, quist'annu, Isman. Parechji di i so libri
sò illustrati da unipochi d’artisti taliani
di rinomina. Ghjè autore di unipochi d'assaghji
trà i quali Diario breve (1995) è Poesia e
religione (1996). Hè statu premiatu è
traduttu parechje volte in Europa è in
America. Dopu a so participazione à u
seminariu di traduzzione di a Casa de Mateus
hè stata publicata Memoria (1993, Quetzal).
*
*
*
Eu, o Diu, ti vogliu pensà, vogliu sapè.
Ma i mo pensamenti di tè ùn sò chè
pensamenti di meu,
sò cum'è a fumaccia di mè stessu, una
malatia
chì trasuda a speranza di un lindumane.
Ma Diu, ùn fà ch'eu pensi!
Si scioglie a fumaccia
è tornu à camminà durmendu in tè,
è cusì s'ascalda u niscentre à u sole,
è l'aria ùn lu vede ma u rispira,
è i pensamenti sò tutti pensamenti d'aria,
è calda ghjè a vita, veru u sole
Scrittu uriginale
.....................................................
O Italia matta d'una ghjente smarrita,
amichi ch'omu scontra per istrada,
zitelle cù le ghjambe belle è fresche,
o bella razza chì mi facia rinvivì ind'u so
parlà,
acelli chì sopr'à noi s'innamuravanu,
canzone ind'u sole trà bissiclette è tram:
è avà sò solu è stò à sente a memoria,
chì vene da e pene di a cità,
è antica ci aghju indrentu a pazienza,
è stò à discorre cù l'arburi è u celu mi stà
sopra,
lebiu cum'è u strusciu di a falchetta
chì da luntanu a fame porta à u vivu
Scrittu uriginale
.....................................................
Eu accumbracciu u tempu, è ellu mi si porta
via,
chì cusì face u ventu quandu ch'ellu ti
rispira
è ti si pare di rispirà cù u soiu u fiatu.
Cuscenza maladetta di a storia,
aria di ghjente morte nentr'à u sognu
bugia chì ti face crede ch'ella sia a vita
è ùn ghjè chè quellu nunda chì si tramuta in
memoria,
pazienza chì di u tempu hè nimica,
vampa di u fiatu d'un ispechju senza sguardu.
O lume, chì quand'è no u vidimu hè ghjà
umbria,
dulore di l'esse cum'è d'un aria cunnisciuta.
Eu guardu è ùn guardu, appaspu u silenziu,
riflessu di u nunda chì u nunda face stà à
sente.
Scrittu uriginale
.....................................................
L'ombra d'un Diu mi si spasseghja indrentu,
un tempu chì vene da l'osse, da u vivu, da
l'anni,
aria di a memoria, di u lindumane...
Eu vuleria parlà ci, sente lu indrent'à mè,
stà à sente a so sapienza, è cappià mi,
sapè chì sò soiu è quale sò eu.
-Ma l'ombra và è torna, è sò luntanu,
è ùn sentu ma' chè l'aria di i pensamenti
chì portanu u biotu, è daretu venenu e sere.
O Diu, chì ti ne stai à l'ascosu, senza
pietà,
cerca i cani è stà à sente s'o sò eu,
chì l'omu oramai hè mortu, s'hè scurdatu.
Scrittu uriginale
.....................................................
Eu ghjera un antru, è mi guardavi more
Cum'omu si guarda l'ombra ind'u sonnu.
A morte face trimà u core,
è scappa daret'à un spechju, è quellu sò eu.
Guardu a vita è si more a vuluntà:
fate ciò chì vi piace, ma, pè piacè,
apprudate mi!
Chjamate mi, chjamate mi, o ghjente, fate
ch'eu ùn dormi,
chì a mo storia a sentu sminticata,
è eu diventu l'omu di u mo more...
Amore, chì in mè vene da lucendiluna,
o gioia d'acqua chì trà i vivi si ne và!
Scrittu uriginale |