Franco Loi

 

 

Trad. Ghjuvanni Chiorboli

 

Natu in Ghjenuva (1930), vive in Milanu. Cumencia à travaglià à tredeci anni: ceramica, cammin di ferru, cuntabilità, publicità. Trà l'anni 1960 è 1983 travaglia à l'edizione Mondadori è da u 1987 cullabureghgja à u supplementu literariu di u cuttidianu "Sole‑24 Ore" di Milanu. Hà publicatu una vintina di libri di puesie, trà i quali I cart (1973), Poesie d' amore (1974), Teater (1978), L'angel (1981, accrisciuta in u 1994 di quattru canti in milanese è in talianu, sopra à un omu chì face l'anghjulu), Bach (1986), Memoria (1991), Arbur (1994), Amur del temp (1999) è, quist'annu, Isman. Parechji di i so libri sò illustrati da unipochi d’artisti taliani di rinomina. Ghjè autore di unipochi d'assaghji trà i quali Diario breve (1995) è Poesia e religione (1996). Hè statu premiatu è traduttu parechje volte in Europa è in America. Dopu a so participazione à u seminariu di traduzzione di a Casa de Mateus hè stata publicata Memoria (1993, Quetzal).

 

 *

*     *

 

 

Eu, o Diu, ti vogliu pensà, vogliu sapè.

Ma i mo pensamenti di tè ùn sò chè pensamenti di meu,

sò cum'è a fumaccia di mè stessu, una malatia

chì trasuda a speranza di un lindumane.

Ma Diu, ùn fà ch'eu pensi!

Si scioglie a fumaccia

è tornu à camminà durmendu in tè,

è cusì s'ascalda u niscentre à u sole,

è l'aria ùn lu vede ma u rispira,

è i pensamenti sò tutti pensamenti d'aria,

è calda ghjè a vita, veru u sole

 

Scrittu uriginale

.....................................................

 

O Italia matta d'una ghjente smarrita,

amichi ch'omu scontra per istrada,

zitelle cù le ghjambe belle è fresche,

o bella razza chì mi facia rinvivì ind'u so parlà,

acelli chì sopr'à noi s'innamuravanu,

canzone ind'u sole trà bissiclette è tram:

è avà sò solu è stò à sente a memoria,

chì vene da e pene di a cità,

è antica ci aghju indrentu a pazienza,

è stò à discorre cù l'arburi è u celu mi stà sopra,

lebiu cum'è u strusciu di a falchetta

chì da luntanu a fame porta à u vivu

 

Scrittu uriginale

.....................................................

 

Eu accumbracciu u tempu, è ellu mi si porta via,

chì cusì face u ventu quandu ch'ellu ti rispira

è ti si pare di rispirà cù u soiu u fiatu.

Cuscenza maladetta di a storia,

aria di ghjente morte nentr'à u sognu

bugia chì ti face crede ch'ella sia a vita

è ùn ghjè chè quellu nunda chì si tramuta in memoria,

pazienza chì di u tempu hè nimica,

vampa di u fiatu d'un ispechju senza sguardu.

O lume, chì quand'è no u vidimu hè ghjà umbria,

dulore di l'esse cum'è d'un aria cunnisciuta.

Eu guardu è ùn guardu, appaspu u silenziu,

riflessu di u nunda chì u nunda face stà à sente.

 

Scrittu uriginale

.....................................................

 

L'ombra d'un Diu mi si spasseghja indrentu,

un tempu chì vene da l'osse, da u vivu, da l'anni,

aria di a memoria, di u lindumane...

Eu vuleria parlà ci, sente lu indrent'à mè,

stà à sente a so sapienza, è cappià mi,

sapè chì sò soiu è quale sò eu.

-Ma l'ombra và è torna, è sò luntanu,

è ùn sentu ma' chè l'aria di i pensamenti

chì portanu u biotu, è daretu venenu e sere.

O Diu, chì ti ne stai à l'ascosu, senza pietà,

cerca i cani è stà à sente s'o sò eu,

chì l'omu oramai hè mortu, s'hè scurdatu.

 

Scrittu uriginale

.....................................................

 

Eu ghjera un antru, è mi guardavi more

Cum'omu si guarda l'ombra ind'u sonnu.

A morte face trimà u core,

è scappa daret'à un spechju, è quellu sò eu.

Guardu a vita è si more a vuluntà:

fate ciò chì vi piace, ma, pè piacè, apprudate mi!

Chjamate mi, chjamate mi, o ghjente, fate ch'eu ùn dormi,

chì a mo storia a sentu sminticata,

è eu diventu l'omu di u mo more...

Amore, chì in mè vene da lucendiluna,

o gioia d'acqua chì trà i vivi si ne và!

 

Scrittu uriginale