Dipoi duie ore camingu pà
isse strette, quelle strette di issa cità
culurita, sapete ? Quandu à cinque ore di
matina, s’è vo’ sete fora di lettu, vi vene
una vampata colma di udore muscatellu chì v’infriddulisce
l’ossi.
Fatta è fine, mi si pare
d’esse avà nantu à u fronte di mare. Chì
maraviglia quantunque ! Ùn v’aghju più issa
curiusità è issu piacè di e billezze ch’e
vecu agni ghjornu. Chì piccatu ! Noi altri
semu quantunque scimintuliti !
Dopu à una uchjata in
furia in furia di l’urizonti, mi vi rimittia
à tribulà u me ciarbellu cù issi passi più o
meni simuli ch’e facia di modu incertu, è s’avanzava
listessa. Induva ? Ùn mi la dumandate micca
chì ùn la sò mancu. È po, ci era issu
ghjacaru, o più tostu, issu ghjacaracciu chì
mi suvitava dipoi un bellu pezzu. È po ci
eranu i so abbaghji, chì ùn si firmavanu
mancu una stundetta. Mi si paria ch’ellu mi
vulia indittà calchì affare. Oh ! Mamma !
Innò ! Sò miraculi ! Ùn mi cridarete micca
s’è a vi contu, era u me amicu, sapete ?
Quellu ch’aghju cunnisciutu in tempu di
scola chì hè mortu, nimu ùn hà mai sappiutu
cumu è parchè, emu ritrovu u so corpu calchì
ghjornu dopu in mare à cantu à u portu. In
fine, vi dicu ch’ellu era u me amicu, u
ghjacaru ellu, u mi ramintava propiu bè,
puru u so capu è ùn sò micca, ùn vi possu
micca spiicà, ci era issu sintimu stranu chì
mi dicia ch’ellu era ellu, andate à capisce
voi ! Più frastornu ci era da a me parte,
più u ghjacaru mughjava, da chì fà scimisce
ancu u Cristu, è eiu dinò ! Ùn mi pudia
patte o chene ? Ch’ellu ùn mi lasciò mancu
una siconda da rifiattà in pace. U vi vulia
lampà in mare, l’affare sarà compiu cusì.
Nimu ùn la saparà ! Parchè micca ?
U vi pigliai, à duie mani,
turcendu li a gola, ellu briunava cum’è un
porcu. Chì rozu quantunque ! Caccai una
cultella è po li tagliai a canella, aghjà
gonfia da a strinta. Sanguinava cum’è dece
boii. Eccu la fatta a scannata, u vi lampava
in mare, cù una petra appiccicata à ciò chì
li firmava di collu è ùn si sintì più nè
abbaghji, ne mughji, nè pienti. O chì piacè
! È vi mittai torna in ballu i pedi, l’unu
dopu à l’altru, po l’altru dopu à l’unu,
cusì chilometri è chilometri sani, sottu à
un sole chì avà pichjava d’alcudina !
Sapete? Eiu ùn capia ancu
micca ciò chì m’accadia, era viramente
spavintevule. Sapete? Eiu, sò sempre statu
cù a ghjente, sempre. Sò campatu cù un
famiglione. À a scola v’avia eiu una mansa
d’amichi è tale è quale pà agni attività. È
oghje chì hè oghje, ghjè a prima volta, a vi
ghjurgu, ch’e mi ritrovu solu , di pettu à
mè stessu, olalà, ghjè què ! Ne sò sicuru
quantu è mai avà, ma chì sintimu stranu. Mi
vecu di pettu à mè stessu, ci hè cum’è una
spezia di spechju, è i ricordi di a me
zitillina ricollanu à gallotu tale sufari
tistimonii di un timpurale trimendu chì ne
firmaria turbidi pà sempre… A me mente sana
s’imbugnava, era tutta in sussuru,
assuffurata…